Afacerea Banca Românească: Ministrul Orlando cumpără de la greci o gaură de sute de milioane de euro, senatorul Cîțu se face că se opune, dar ministrul Cîțu o aproba

0
39
Afacerea Banca Românească

În 2019 ministrul Eugen Orlando Teodorovici anunța ca pe o o mare realizare a statului român preluarea de către EximBank a Băncii Românești de la National Bank of Greece.

Ministerul Finanțelor, în calitate de acționar majoritar al EximBank, a crezut de la bun început în potențialul extraordinar al acestui demers care vine să încununeze preocuparea permanentă a autorităților române de întărire a prezenței, a rolului și a impactului sistemic al băncilor cu capital de stat pe piața bancară locală. Avem încredere că noua entitate va acționa ca un factor important de susținere a creșterii economice a țării prin suportul financiar pe care îl va acorda tuturor segmentelor de piață, fie că vorbim despre persoane fizice, sau companii” – spunea ministrul de finanțe de atunci, Eugen Orlando Teodorovici.

Pe scurt, ministrul de finanțe susținea că în urma acestei tranzacții EximBank va intra pe segmentul de retail banking, iar cota sa de piață va ajunge la 3%.

Deși, după acest anunț, toată lumea ar fi trebuit să aplaude inițiativa, nu a fost deloc așa.

Primul semn de întrebare a vizat chiar scopul declarat al întregului demers. EximBank este o bancă cu capital integral de stat, rolul său primordial fiind de a finanța în principal exporturile companiilor românești.

Pe acest segment, EximBank are un rol deosebit de important în economia românească, accentuat de contextul economic actual în care se află schimburile comerciale românești pe fondul existenței unui deficit în creștere al balanței comerciale. S-a reproșat că, prin achiziția Băncii Românești, EximBank nu își consolidează afacerea de finanțare a exporturilor, ci își schimbă complet modelul de business. Din bancă specializată pe tranzacții comerciale va deveni bancă comercială.

Dacă EximBank lucra exclusiv cu firme, prin preluarea Băncii Românești – în logica anunțată de Teodorovici – va intra pe segmentul de retail unde este deja o piață consolidată cu actori bine ancorați și dezvoltați.  Dacă statul voia întărirea poziționării sale pe piața de retail, era poate mult mai potrivit ca achiziția Băncii Românești să fie făcută prin CEC Bank. CEC este tot o bancă de stat, deja consolidată pe piața de retail cu o poziție mult mai bună pe piața bancară. EximBank nu are nimic pregătit pentru a-și facilita expansiunea pe piața de retail: nu are sucursale sau filiale, nu are specialiști pe retail și nici un marketing targetat pe clienți persoane fizice. Însă CEC Bank are.

Valoarea tranzacției, un mare semn de întrebare

Al doilea mare semn de întrebare l-a ridicat valoarea tranzacției, de fapt lipsa de transparență în ceea ce privește acest subiect. National Bank of Greece a anunțat public, oficial, că ”poziția de lichiditate la nivelul grupului NBG va crește, în urma acestei tranzacții, cu 314 milioane euro” – menționând că această creștere spectaculoasă provine din ”restituirea datoriilor intra-grup”. Adică, pe lângă costul la care sunt evaluate activele Băncii Românești, EximBank își va asuma plata unor datorii ale Băncii Românești către NBG. Cam asta înseamnă acele datorii intra-grup.

National Bank said it has agreed to sell its entire 99.28% stake in Romanian subsidiary Banca Romaneasca to Export-Import Bank of Romania or EximBank. The transaction is expected to increase NBG’s CET1 ratio by around 26 bps and strengthen its liquidity position by some 314 million euros, after taking into account the repayment of the intra-group debt, NBG said. The deal is subject to approval from the National Bank of Romania and the Romanian Competition Council. Credit Suisse International is acting as exclusive financial advisor to NBG” – se afirmă în anunțul făcut de NBG în iunie 2019.

În mod repetat, Ministerul Finanțelor a ocolit un răspuns clar privind valoarea totală ce va fi plătită de EximBank în această tranzacție precum și sursele de finanțare. Asta deși situația financiară a unei bănci deținute aproape integral de statul roman (95,37%) are legătură direct cu bugetul de stat, deci este de maxim interes pentru toți contribuabilii.

Astfel că în presă s-a vehiculat că EximBank va plăti de fapt cel puțin 314 milioane euro, sumă ce ar urma să fie achitată în 5 ani. Dacă declarațiile publice ale lui Traian Halalai, preşedintele Eximbank, făcute la începutul acestui an sunt corecte (anume că EximBank a plătit pentru Banca Românească 61 milioane de euro), înseamnă că diferența până la cele 314 milioane euro declarate de NBG reprezintă „împrumuturile intra-grup”. Asta dacă nu cumva este mai mare, cele 314 milioane euro fiind doar plusul înregistrat de NBG după toate plățile.

„Și, totuși, în condițiile în care comunicatul grecilor este valabil și Eximbank va plăti 314 milioane de euro, rămâne o mare, uriașă întrebare:

Cum poate plăti o bancă cu venituri anuale de nici 40 de milioane de euro și profit operațional de 13 milioane de euro o sumă de 314 milioane de euro în cinci (5) ani, așa cum este condiționat împrumutul dat de banca-mamă? Sau oare cum poate o bancă cu 1.070 de salariați și active de 6,8 miliarde de lei să fie preluată de o altă bancă, specializată monopolist de către stat, cu doar 374 de salariați și active de 7,2 miliarde de lei? Cine va finanța preluarea?” – se întreabă, pe bună dreptate, autorul uneia dintre cele mai bine argumentate analize publicate pe acest subiect (articolul complet AICI).

La această întrebare ar trebui să răspundă (încă) ministrul de finanțe interimar, adică Florin Cîțu. Sau poate ar trebui să răspundă premierul desemnat….adică tot Florin Cîțu. Cu siguranță ar avea ceva de spus în cunoștință de cauză și poate cel mai potrivit moment ar fi acum, că tot cere un vot de încredere pentru guvernul său.

De ce Florin Cîțu ar trebui să răspundă transparent întrebărilor rămase în aer privind preluarea de către EximBank a Băncii Românești? Măcar pentru că, înainte de a deveni ministru de finanțe, a fost extrem de interesat de această tranzacție. Iar ca ministru de finanțe a aprobat și finalizat tranzacția.

La început, Cîțu a fost unul dintre cei mai vocali critici ai acestei preluări. Iată ce spunea el anul trecut, înainte să devină ministru:

„Afacerea” anului – statul român supralicitează pentru o bancă cu pierderi. Când nu dai banii tăi este normal să-ți bați joc de ei. Asta fac Dăncilă și animalul ei de companie. Au dat o groază de bani pe o bancă care are pierderi. Nici ministerul finanțelor și nici Eximbank nu au publicat încă detaliile tranzacției prin care statul mai cumpără o bancă. Nu-i ajungeau cele pe care deja le administra prost. ZF spune că prețul tranzacției prin care Exim Bank a cumpărat Banca Românească este de 310 milioane euro. Bani pe care Eximbank nu-i are dar i-a împrumutat.”

Cum rezuma situația senatorul (aflat pe atunci în opoziție) Florin Cîțu:

„În 2018 Banca Românească a avut PIERDERI de 110 milione euro (sursa ZF). Pe scurt- 310 milioane euro + dobânda (încă nu știm care este dobânda) bani publici pentru PIERDERI de 110 milioane euro. Asta e marea tranzacție. Ce câștigi tu personal Teodorovici cumpărând cu bani publici o bancă pe pierdere? (asta ar trebui sa-l întrebe instituțiile statului dacă nu ar fi ocupate cu hărțuirea opoziției politice). Comisia Europeană ar trebui să se uite la tranzacție și să vadă dacă nu reprezintă AJUTOR de STAT. Consiliul Concurenței? Curtea de Conturi? DIICOT?”

Întrebări pertinente, corecte și de interes pentru toți contribuabilii, ca să nu mai vorbim de instituțiile statului. Un senator al opoziției încerca să facă lumină într-o chestiune de amploare și de interes, lovindu-se în aceste demersuri juste de opacitatea puterii.

Ministrul de finanțe Eugen Orlando Teodorovici nu spunea mare lucru, iar alte instituții nici măcar atât. Sensibilitatea lui Teodorovici față de subiectul EximBank era de înțeles, mai ales după povestea cu creditul cu dobândă subvenționată pe care l-a dat, firmei lui de familie, de la această bancă (afacere dezvăluită de Investigative Report), iar guvernul de atunci nu era foarte priceput la explicații și nici doritor să le dea.

Opinia publică aștepta niște răspunsuri care nu mai veneau iar senatorul Cîțu făcea eforturi în acest sens. S-a implicat și Consiliul Concurenței, în octombrie anul trecut, anunțând că tranzacția Eximbank era în analiză avansată. Astfel, atât Consiliul Concurenței cât și BNR anunțau că au cerut completări și analize suplimentare – mai ales că din opoziția de atunci ”erau voci care contestau oportunitatea acestei măsuri”, după cum spunea Bogdan Chirițoiu.

Afacerea Banca Românească: Toată lumea întreabă, nimeni nu răspunde

Prin vocea aceluiași Chirițoiu, Consiliul Concurenței anunța că „a cerut detalii despre sursele de finanțare, pe partea de ajutor de stat, în timp ce Banca Națională a cerut clarificări Eximbank privind planul de afaceri”.

În primul rând, Consiliul Concurenței a întrebat de unde are banii necesari achiziționării Băncii Românești deoarece autoritățile nu știu de existența unei majorări de capital social la Eximbank. Deoarece Eximbank nu are voie să ceară bani de la acţionarul majoritar, în acest caz statul, banca va trebui să se împrumute pentru a plăti achiziţia. Conform unor surse apropiate tranzacției, cele două variante existente erau emisiunea de obligaţiuni pe piaţa de la Londra sau contractarea unui credit sindicalizat. Ultima variantă agreată de toate părţile implicate era cea a unui credit sindicalizat, intermediat de J.P.Morgan.

Odată cu schimbarea guvernului, apoare surpriza: ministrul de finanțe se numește Florin Cîțu. Iar poziția sa începe să se nuanțeze. La început susținea că nu va fi de acord cu tranzacția și o va bloca. Apoi, a conchis că nu are ce face și că tranzacția era deja ca și făcută.

Într-un interviu dat la începutul anului 2020, Florin Cîțu a declarat că nu a fost de acord cu cumpărarea Băncii Românești de către Eximbank și anunța chiar că e posibilă o tranzacție prin care CEC să preia divizia de retail de la Eximbank. În ceea ce privește costul tranzacției dintre Eximbank și National Bank of Greece, Cîțu a susținut că suma plătită a fost de circa 62 de milioane de euro, plus o sumă similară pentru un credit.

Cam atât, fără alte întrebări și fără răspunsuri la întrebările pe care senatorul Cîțu le punea înainte ministrului de finanțe. Paradoxal, nici astăzi, ministrul de finanțe (Cîțu) nu i-a răspuns încă senatorului Cîțu.

Ce am înțeles până acum din toată această tranzacție? Că Eximbank a plătit o sumă imensă (nu se știe exact cât) pentru o bancă de retail cu pierderi (asta e sigur), în condițiile în care Eximbank nu se va ocupa de retail ci e posibil ca CEC Bank să facă asta.

Această concluzie ar trebui explicată de ministrul de finanțe sau de potențialul premier, în ambele cazuri același Florin Cîțu.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here