luni, iunie 21, 2021
AcasăAgenda ZileiDe la matrioșka la maskirovka* (II): Jaloanele devalizării de către ruși a...

De la matrioșka la maskirovka* (II): Jaloanele devalizării de către ruși a combinatelor metalurgice românești

  • Ministrul economiei, Claudiu Năsui, a blocat de câteva luni de zile în mod inexplicabil, preluarea activului funcțional de la combinatul metalurgic COS Târgoviște, deținut de ruși de aproape două decenii.
  • Anterior, guvernul Ludovic Orban prin ministrul economiei Virgil Popescu, a făcut toate demersurile necesare, inclusiv schimbarea legislației, pentru preluarea COS Târgoviște, susținând în mod public că operațiunea de preluare este certă și va fi finalizată.
  • Ministrul Năsui, după ce a promis că va prelua COS Târgoviște prin mecanismul dării în plată, strategie convenită deja cu investitorul rus și cu principlalul creditor al combinatului aflat în insolvență, a revenit ulterior, schimbând total strategia.

Înainte de a vedea cum și de ce s-a schimbat strategia ministerului Economiei în privința combinatului metalurgic de la Târgoviște, prezentăm, azi, câteva din elementele jafului comis de ruși în metalurgia României, pe care statul român, prin guvernul Adrian Năstase, le-a pus-o la dispoziție începând cu anul 2002.

COS Târgoviște a fost înființată în 1975, prin schimbarea numelui și extinderea fostei Uzine de Oțeluri Aliate. La sfîrșitul anilor 70 avea în jur de 10.000 de angajați și producea oțeluri aliate și înalt aliate pentru industria civilă și de apărare, pentru ca în anii 80 să treacă la producția de oțeluri nucleare, folosite la construcția Centralei de la Cernavodă. În acei ani, COS Târgoviște era cel mai avansat combinat de acest gen din întreaga regiune.

În 1991, după apariția unei noi legislații, combinatul este trecut pe numele unei societăți comerciale pe acțiuni nou înființate, COST SA.

În 1993, prin semnarea acordului de asociere cu Uniunea Europeană, se trece la restructurarea siderurgiei românești.

România trebuia să-şi reducă, în următorii 15 ani, capacitatea de producţie, de la 14 milioane de tone, la două milioane de tone oțel anual.

În scurt timp, siderurgia românească avea să fie pusă pe butuci. Marile combinate –  Sidex Galați, Siderugica Hunedoara, CS Reșița, Industria Sârmei Câmpia Turzii, COS Târgoviște și Siderca Călărași – au lucrat, dar nu au avut cui să vândă. Ajutoarele de stat până la începutul anilor 2000 s-au ridicat la 1,2 miliarde de euro.

Guvernul Adrian Năstase, groparul real al siderurgiei românești, consideră că cele șase combinate metalurgice sunt ”găuri negre” ale economiei și, în 2002, decide vânzarea lor.

La acea dată însă, COS Tîrgoviște avea profit. La sfârșitul anului 2000, deci la începutul guvernării Năstase, profitul combinatului era de o jumătate de milion de dolari. COS Târgoviște producea, printre altele, osii pentru trenuri de mare viteză și palete de turbină pentru General Electric.

Strategul vânzării COS Târgoviște a fost Ovidiu Mușetescu, șeful APAPS (fostul FPS). Apropiat și om de încredere al lui Adrian Năstase, Mușetescu a fost coada de topor folosită în toate marile privatizări strategice din timpul guvernării Năstase (SNP Petrom, BCR, ALRO, Banca Agricolă, Astra Asigurări, ROMTELECOM II, SIDEX GALAȚI etc etc.).

Ovidiu Mușetescu (dreapta), ministrul APAPS, alături de unul dintre consilierii săi, Victor Ciutacu, în anul 2002

De asemenea, toate privatizările din acea perioadă au fost făcute pe sume infime față de valoarea reală a obiectivelor scoase la privatizare.

Deoarece combinatul COS Târgoviște nu era în realitate o ”gaură neagră” el a fost transformat rapid într-o afacere păguboasă, printr-o manevră premeditată a guvernului: numirea unor consilieri speciali în fruntea combinatului, cu rolul de a îndatora societatea. Cei numiți, doi consilieri ai lui Adrian Năstase, unul al lui Ovidiu Mușetescu și un deputat PDSR, Ana Gheorghe și-a îndeplinit rapid misiunea.

Curând, combinatul este adus pe pierderi, și trecut pe lista de privatizare.

Privatizarea COS Târgoviște printr-un offshore

Între un offshore cu sediul în Elveția, Conares Trading AG, și cel mai mare producător de oțel din Turcia, grupul Erdemir, Adrian Năstase alege offshorul știind foarte bine cine se află în spatele lui: oligarhul rus Igor Zyuzin, patronul grupului siderurgic Mechel.

Offshorul fusese înființat pe 17 decembrie 2001, cu câteva luni înainte de de privatizare, de un intermediar al lui Igor Zyuzin, Vladimir Iorich.

Autoritățile susțin și astăzi că singurul ofertant a fost Conares Trading.

În 28 august 2002, offshorul rusesc Conares Trading AG, înregistrat în cantonul Zug din Elveția, preia de la Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Paricipațiilor Statului un pachet de 83,99% din acțiunile COS Târgoviște, la prețul de 2,027 milioane USD.

Rușii de la Conares s-au angajat, prin contractul de privatizare să investească în tehnologie și în protecția mediului 21,072 milioane dolari, plus capital de lucru angajat de 4,5 mil dolari, clauze realizate.

Igor Zyuzin, patronul ofsshorului care a preluat COS Târgoviște era, la acea dată, în topul celor mai bogați oligarhi ruși.

Igor Zyuzin, patronul Mechel, a fost salvat de la faliment de Vladimir Putin

Igor Vladimirovich Zyuzin, cel care a preluat, începând cu 2002, cinci dintre cele mai importante combinate metaurgice românești, deține 65,49% din acțiunile grupului Mechel și controlează compania în calitate de președinte al Consiliului de administrație.

Zyuzin este un om de afaceri rus în vârstă de 61 de ani și în 2011, cu o avere de 8,9 miliarde de dolari ocupa locul 16  pe lista celor mai bogați oameni de afaceri ai Rusiei, conform Forbes.

Igor Zyuzin

Igor Zyuzin a devenit cunoscut în 2008, după ce a fost ţinta unui atac extrem de dur din partea primului-ministru rus de la acea vreme Vladimir Putin. Putin a acuzat grupul Mechel că vinde cărbune la export mai ieftin decât pe piaţa rusească şi că face evaziune fiscală. Atacul lui Putin a determinat scăderea cu peste 30% a acţiunilor Mechel pe bursă, capitalizarea companiei scăzând de la 15 la 10 miliarde de dolari. Doi ani mai târziu, Putin şi-a exprimat regretul că atacul său a provocat prăbuşirea acţiunilor companiei şi l-a lăudat pe Zyuzin pentru investiţiile realizate în Rusia – conform zf.ro.

La sfârșitul lui 2013, printr-o scădere record a prețului acțiunilor, Zyuzin și-a pierdut cea mai mare parte a averii. Datoria Mechel era atunci de 9 miliarde dolari.

În 2014, când era înglobat în datorii, creditorii i-au făcut oferta de a le vinde lor compania cu 5 dolari, ofertă pe care el a respins-o furios. O persoană din anturajul lui Zyuzin spune că omul de afaceri a replicat: „Cum poți da cu 5 USD un pachet de acțiuni care costă 500 de milioane de dolari la bursă, iar acest preț ia deja în calcul toate riscurile?”

Pe de altă parte, el era atât de strâns legat de băncile rusești de stat, încât falimentul Mechel ar fi dus la prăbușirea băncilor rusești. O sursă a Forbes a declarat că atunci când Andrei Belousov, consilierul prezidențial pentru afaceri economice, a examinat situația cu datoriile lui Mechel, verdictul său a fost fără echivoc: falimentul companiei va dărâma sistemul bancar.

La sfârșitul anului 2015, Mechel datora băncilor și deținătorilor de obligațiuni 6,1 miliarde dolari, dintre care 1,3 miliarde dolari proveneau din împrumuturi Sberbank, 1,8 miliarde dolari erau datorii către Gazprombank și încă 1 miliard dolari erau datorate VTB, un sindicat al băncilor internaționale și deținătorii de obligațiuni. Dar până în decembrie 2016, cu sprijinul luui Vladimir Putin, Mechel a reușit să convină asupra restructurării datoriilor cu aceste bănci.

În 2016, Mechel OAO a reușit să evite falimentul după ce Valdimir Putin a decis să sprijine compania controlată de Igor Zyuzin, prin împrumuturi acordate de băncile de stat din Rusia, la trei dintre ele – Sberbank, VTB și Gazprombank – având deja 70% din totalul datoriilor sale, adică în jur de 435 miliarde ruble.

Igor Zyuzin

În 2019, el avea o avere de 500 milioane de dolari, potrivit Forbes.

În 2011, Zyuzin a venit în România pentru a inaugura o investiie de 50 ilioane dolari la Oțelu Roșu. Șeful Mechel s-a întâlnit atunci cu președintele Traian Băsescu și premierul Emil Boc promițând că va continua investițiile. Un an mai târziu avea să anunțe vânzarea tuturor activelor deținute în România.

Intermediarul rușilor de la Conares a fost Gheorghe Boeru și avocata binefăcătoarei lui Adrian Năstase, mătușa Tamara

Consultantul rușilor de la Conares Trading a fost generalul de aviație (r) Gheorghe Boeru, patronul firmei de consultanță SC ROMAIR CONSULTING SRL. Boeru s-a implicat și în privatizarea frauduloasă a Nitramonia Făgăraș, alături de Fatih Kesser, un afacerist de origine kurdă.

Boeru împreună cu Fatih Kesser reprezentau offshorul Fletcher Group LLC prin care au preluat atât Nitramonia Făgăraș, cel mai mare producător de explozibili din regiune, cât și Colorom Codlea.

Gheorghe Boeru

Curând, cei doi au intrat în atenția autorităților care au și declanșat urmărirea penală împotriva lor, după ce s-a descoperit că au falsificat documentația de privatizare pentru Nitramonia Făgăraș și Colorom.

Ministrul Ioan Rus, de la acea vreme, preciza că Boeru și Kesser ”au indus în eroare comisiile Autorității pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului privind vânzarea pachetelor de acțiuni deținute de această firmă la Colorom SA și Nitramonia SA atât pe timpul negocierilor cât și pe timpul executării contractelor de vânzare-cumpărare a acțiunilor”.

Boeru a scăpat nevătămat din clinciul penal, dar el a revenit în atenție în 2015, când a fost arestat de DNA în dosarul cumnatului lui  Victor Ponta, Iulian Herțanu, fiind acuzat că a aranjat contracte publice cu deputatul Sebastian Ghiță și cu Vlad Cosma, fiul lui Mircea Cosma. Acuzțiile erau de dare de mita (100.000 euro), cumpărare de influență și evaziune fiscală.

Gheorghe Boeru, patronul Romair Consulting, susține pe siteul firmei sale că a acordat servicii de consultanță offshorului Conares Trading AG la privatizarea COS Târgoviște.

Presa susținea prin 2018 că Boeru a dat tunuri și țepe prin mai multe localități, ultimul fiind la Compania de Apă Canal din Drobeta Turnu Severin, unde ar fi obținut un contract de consultanță, conform obișnuinței, adică tot cu documente false, afacere instrumentată tot de DNA.

Grupul ”Conares-Mechel” ar fi beneficiat, conform dezvăluirilor de presă, de asistență din partea casei de avocatură Anastasescu, care avea relații și cu premierul Adrian Năstase, cel care privatizat în favoare rușilor combinatele din Târgoviște și Câmpia Turzii.

”Secretele negocierilor purtate de catre APAPS cu acționarii rusi ai Mechel sunt cunoscute doar de casa de avocatura Anastasescu. Pe lista clientilor acesteia se regaseau, la un moment dat, atat AVAB (mostenitoarea APAPS), cat si grupul „Conares-Mechel” – potrivit Hotnews.

Conform altei publicații, ”Marieta Anastasescu a fost  avocata firmelor infiintate de Alexandru Bittner si este vecina lui Adrian Nastase in blocul de pe Zambaccian. Ea a fost avocata celebrei „matusi Tamara”, pe care Bittner o consilia in afaceri”.

După privatizare, combinatul, controlat acum de ruși, primește în perioada 2003-2004, prin Hotarâre de Guvern, ajutoare de stat de 67,7 milioane de dolari, de cinci ori mai mult decât în perioada 1990-2002.

De asemenea offshorul Conares Trading își schimbă numle ulterior în Mechel Trading AG, Mechel International Holdings AG, Mechel International Holdings GmbH.

Preluarea Combinatului de Sârmă Câmpia Turzii

În 2003, grupul Mechel preia, tot prin offshorul Conares Trading AG, Combinatul de Sârmă Câmpia Turzii (ISCT).

Guvernul Năstase i-a preferat tot pe ruși, în defavoarea omului de afaceri indian Lakshmi Mittal.

Suma plătită de ruși pe pachetul de acțiuni a fost de 2,5 milioane dolari, plus investiții de 20 milioane dolari (16,5 milioane dolari în tehnologie, 3,3 milioane dolari în protecția mediului, iar statul român se obligă să ștergă, la schimb, o datorie de 58 milioane dolari. La acea dată, combinatul avea 5000 de angajați.

Tot atunci, Grupul Mechel anunță că dorește extinderea afacerilor în România.

Începe decapitalizarea și devalizarea combinatelor din Târgoviște și Câmpia Turzii

În noiembrie 2003, prin Conares Trading (devenita în final Mechel Trading AG) rușii înființează la București societatea Mechel Trading Romania SRL, administrată de Oleg Svedakov, firmă care în 2005 își schimbă numele în Mechel Casa de Comerț SRL.

Firma nou înființată, care își deschide în 2004 sucursale la Târgoviște și Câmpia Turzii, devine unic exportator al produselor celor două combinate.

Prin acest SRL s-au făcut exporturi de semifabricate de la combinatele românești la prețuri mici, iar apoi aceleași produse cosmetizate au fost importate la prețuri mult mai mari.

În 2005, directorul Diviziei Metalurgice Europa de Est a Grupului Mechel, Shmyga Viatcheslav, este numit director general la COS Târgoviște.

După această numire, sunt oprite oțelăria și forja. Aprovizionarea cu materii prime se face doar cu aprobarea Grupului Mechel și cu sume mai mari decât prețul pieței cu până la 50%.

Conform salariaților de la combinatul din Tîrgoviște, devalizarea COS Târgoviște, s-a făcut în mai multe etape cu ajutorul administratorilor ruși ai Companiei, prin aprovizionarea de materii prime prin intermediul unor circuite controlate de MECHEL OAO (compania mamă din Rusia), la preţuri «umflate» cu procente variind între 20% şi 50% (în unele situaţii s-a plătit chiar dublu faţă de preţul practicat de furnizorul primar) și achiziţii «inoportune» (în urma încasării unor comisioane personale) de fier vechi.

COS Târgoviște a achiziționat materii prime de la companii ucrainene la prețuri umflate, prin intermediul firmei austriace MTC Mineral Trading Company GmbH din Austria, folosindu-se ca intermediari societăți offshore pentru ascunderea profiturilor de 30-50% rezultate din creșterea artificială a prețurilor de achiziție.

Au fost comercializate în acest mod materii prime de peste 30 milioane euro, în detrimentul COS Târgoviște, iar prin firma austriacă s-ar fi sifonat, de la COS Târgoviște, 10 milioane de euro.

Schema folosită pentru devalizare e cea clasica: cumperi mai scump (cu 50%) și vinzi mai ieftin decât concurența.

De exemplu, în 2008, Shamya Viatcheslav a achiziționat peste 10.000 de tone de fier vechi, la preţul de 12 lei/kg, în condiţiile în care preţurile medii pe piaţa de profil erau maxim 4 lei/kg (o «gaură» de 80 milioane lei). Beneficiarul tranzacției a fost  RematHolding Co S.R.L. Bucureşti, societate la care era angajat la acea dată Chimac Eduard (fost salariat al Mechel Trading Romania SRL Bucureşti, «partener de afaceri» al lui Shmyga Viatcheslav).

Câțiva ani mai târziu, prin 2014, Eduard Chimac devenea chiar directorul de aprovizionare al COS Târgoviște.

La Cîmpia Turzii, înainte de anul 2008, funcționa o oțelărie modernă care a fost închisă. Aici lucrau 500 de oameni iar productia era undeva la 300 mii de tone pe an. Alte active au fost dezafectate și zeci de mii de tone de fier vechi au fost vândute. În perioada 2006-2011, au fost vândute 75.000 de tone de fier vechi și secții întregi au dispărut.

Vanzarea activelor la fier vechi sau chiar in Rusia a fost o activitate prezenta si la Targoviste. In 2008, s.-a vandut un transformator pentru 800 de mii de dolari, in 2010, s-au incasat 1,5 milioane de euro pe doua masini de forjat radiar iar in 2011 s-au instrainat o presa hidraulica pentru 3,5 milioane de euro si o alta masina de forjat radial pentru 1,2 milioane de euro.

Utilajul pentru făcut țevi de tun este transferat în Rusia

Tot în 2008 are loc transferul Forjei de Blocuri și Bare în Rusia. Era singura instalație certificată NATO din Europa de Est și care se încadra în categoria capacităţilor speciale prevăzute de legea privind pregătirea în caz de război.

Practic, declara cineva pentru Digi24 (România Furată) făcea țevi de tun. ”A fost dezmembrată, împachetată, dusă în Ucraina”. Ulterior a ajuns în Rusia, la uzina MECHEL din Chelyabinsk.

Deși în contractul de privatizare fusese prevăzut că investitorul trebuia să mențină toate utilajele și instalațiile pentru apărarea națională la parametrii normali, Forja de Blocuri și Bare a fost relocată.

Rușii preiau Ductil Steel Buzău și Laminorul Brăila

În același an, tot prin offshorul folosit în achizițiile anterioare din România, Mechel International Holdings (fostul Conares Trading),  rușii cumpără de la WBS Italia, cu 142 milioane de euro, uzina de sârmă și plase Ductil Steel Buzău, cu tot cu punctul de lucru de la Oțelu Roșu.

Combinatele din Târgoviște și Cîmpia Turzii încheiaseră anul 2007 cu afaceri de peste 383 milioane de euro, iar Ductil Steel, care era activ pe piața produselor lungi si trase din otel carbon si slab aliat și avea două puncte de lucru, la Buzau si la Oțelul Roșu, a rulat în 2006 afaceri de peste 140 de milioane de euro.

În 2010, Mechel mai achiziționează și Combinatul Metalurgic Laminorul Brăila, preluând offshorul austriac ce deținea combinatul,  Donnau Commodities, cu 9,4 milioane euro.

În anul 2010, productia de otel a grupului Mechel in Romania a fost de 827.371 de tone, fabricarea de laminate la cald a fost de 855.760 de tone, iar volumele de sârmă și produse din sârmă au fost de 152.180 de tone.

Pe de altă parte, în cei 11 ani de stat in România, performanțele economice ale rușilor sunt dezastruoase, iar totalul pierderilor companiilor se ridică la 1,7 miliarde de lei, cele mai mari minusuri fiind trecute în dreptul combinatelor de la Targoviste (-550 milioane de lei în perioada 2002 2012) și  Campia Turzii (-510 milione de lei in perioada 2003-2010).

La Buzau si Otelu Roșu în doar cinci ani, pierderea estimată ajunge undeva la 400 milioane de lei, iar la Brăila la 250 milioane de lei, dar în numai trei ani. Din 12.000 de angati pe care i-au preluat de-a lungul timpului de la societatile cumparate, în 2012 mai erau în jur de 5.000.

Toate cele 5 combinate preluate de ruși încep restructurări masive. Datoriile către bugetul de stat cresc, iar salariaţii ies in stradă pentru a-și păstra locurile de muncă.

În 2013, Mechel, care avea datorii de 9,4 miliarde de euro, anunţă vânzarea tuturor combinatelor româneşti ca parte a „strategiei actualizate a Mechel, care este îndreptată către dezvoltarea direcţiilor de producţie cheie şi vânzarea business-urilor non-profit.”

Active Mechel (foto: johnhelmer.net)

Combinatele sunt pregătite pentru a fi vândute

Astfel, la finalul lui 2012, Mechel oprește întreaga activitate de la Câmpia Turzii, Târgoviște și Brăila. În același timp, ANAF trece la executarea silită împotriva COS Târgoviște pentru datorii de peste 10 milioane de euro.

În decembrie 2012, toate activele de la Mechel Câmpia Turzii sunt gajate pentru un împrumut de 50 milioane euro de la offshorul Mechel International Holdings, în vederea plății a două împrumuturi luate de la un alt ofshore deținut de Mechel OAO, compania mamă a grupului rusesc, Skyblock Limited.

Activele Mechel Târgoviște sunt trecute pe numele unui off-shore din Cipru, Mazur Investments International, pentru ca grupul Mechel să fie curățat de pierderi și datorii. Mișcarea a fost făcută după ce ANAF a declanșat procedura de executare silită pentru cei 10 milioane de euro ce reprezentau obligații neplătite la bugetul de stat.

Rușii ”vând” o afacere de 1 miliard de euro, cu 50 de euro. De fapt o mută dintr-un buzunar găurit, într-unul nou.

Pe 6 februarie 2013, offshorul Mechel International Holdings GmbH (fostul Conares Trading AG) cesionează pachetul de acțiuni de 95% deținut la Mechel East Europe Metallurgical Division SRL Târgoviște către Nikarom Invest SRL. Mechel Târgoviște continuă să dețină 5% din  capitalul social al Mechel East Europe Metallurgical Division – S.R.L. Târgoviște.

Pe 6 februarie 2013, offshorul Mechel International Holdings GmbH (fostul Conares Trading AG) cedează 99,9% din acțiunile deținute la Ductil Steel SA, către Invest Nikarom.

Pe 1 aprilie 2013, offshorul ZONELINE LIMITED, asociatul unic al Donau Commodities SRL, cesionează pachetul de acțiuni de 100% (valoare de 80.368.400 RON) deținut la această societate către Invest Nikarom SRL.

Pe 15 februarie 2013, Gushchin Yury – reprezentant permanent al Mechel East Europe Metallurgical Division – S.R.L. în consiliul de administrație al Mechel Târgoviște – S.A., este înlocuit cu Shvedakov Oleg.

Pe 15 februarie 2013, Mechel Târgoviște anunță la Bursa din Bucureti că a fost preluată de către firma cipriotă Mazur Investments Ltd (86,60%), un offshore înființat la Nicosia în 18 iulie 2012. În aceeași zi, avocații combinatului din Târgoviște au depus cererea de intrare în insolvență a combinatului.

Anterior, firma Mazur Investments Ltd, care fusese înființată de Mechel International Holdings GmbH (fosta Conares Trading)  fusese preluată de Invest Nikarom. Prin urmare, Invest Nikarom deține de fapt pachetul majoritar de acțiuni de la Mechel Târgoviște SA.

Pe 19 februarie 2013, Grupul Mechel a anunțat vânzarea la pachet a celor cinci combinate metalurgice românești către Invest Nikarom SRL, o firmă înființată în 1993 de rușii Victor și Svetlana Chumakov, din Irkutsk, deveniți ulterior cetățeni români. Soții Chumakov sunt părinţii Olgăi Chumakova, şefa reprezentanţei Mechel la Bucureşti.

Olga Chumakova

În 2012, combinatul înregistrase pierderi de 104 milioane lei și venituri de 941,3 milioane lei. Compania avea datorii de 941,3 milioane lei.

Prețul vânzării combinatelor metalurgice din Târgoviște, Câmpia Turzii, Buzău, Oțelu Roșu și Brăila, care reprezentau 80% din industria românească a laminatelor, a fost de 230 lei (50 euro), în condițiile în care, cu un an mai devreme, avuseseră o cifră de afaceri cumulată de peste 1 miliard de euro, potrivit datelor oficiale afișate de Ministerul Finanțelor.

În aceeași zi, avocații Mechel Târgoviște SA introduc acțiune la Tribunalul Dâmbovița pentru intrarea firmei în insolvență.

Pe 22 februarie 2013, adică imediat după schimbarea acționarului de la Mechel Târgoviște, Tribunalul dispune deschiderea procedurii generale a insolvenţei în vederea reorganizării.

Administrator judiciar al companiei a numită firma RVA Insolvency Specialists SRL, a lui Arin Stănescu, alias Arie Shalev.

Pe 8 aprilie 2013, administrator special al COS Târgoviște a fost numit Oleg Shvedakov.

În 8 mai 2013, combinatul revine la vechea denumire, COS Tîrgoviște.

Pe 7 mai 2013 este ales comitetul creditorilor format din : Mechel International Holdings GmbH – președinte, Mechel Trading AG și Zone limited – membri.

În noiembrie 2013 a fost scos din lista Mechel Trading AG si a fost introdus ANAF, iar în 2014, președintele comitetului creditorilor a fost numit Silnef SRL Brasov.

Dacă rușii au vizat, de fapt, distrugerea metalurgiei românești, le-a ieșit!…

 După intrarea în insolvență, COS a continuat să transfere bani către firma mamă Mechel, mai precis veniturile societății au fost transferate sistematic în Federația Rusă, sub acoperirea unor contracte de aprovizionare cu materii prime sau de consultanţă, prin contractarea unor împrumuturi “fantomă” ori prin tranzacţionarea produselor prin diverse suveici externe. Astfel, datoriile societății au crescut cu 200 milioane lei în cinci ani de la declararea insolvenței.

La scurt timp, după ce au preluat controlul COS Târgoviște și au bagat-o în insolvență, patronii firmei Nikarom Invest SRL au continuat devalizarea: au vândut cât au putut de mult din firmă și au achitat cat mai puține datorii la buget. Au demolat secții și au vândut cât mai mult fier vechi şi chiar active conexe de genul apartamentelor, cantina-restaurant, mini-hotel, vagoane de tren şi locomotive pentru tranzit uzinal. Aproximativ 10 milioane euro ar fi luat calea Rusiei.

Din martie 2013, toate firmele care au făcut parte din grupul industrial metalurgic Mechel au fost dirijate intenționat spre declin economic și financiar cu scopul de a fi lichidate judiciar, astfel încât România să nu mai poată produce oțeluri necesare construcțiilor și industriei constructoare de mașini – susține media9.ro.

Pentru a destabiliza financiar cele cinci combinate metalurgice, Ziuzin și-a trimis în România pe cel mai servil dintre aghiotanții săi, pe Oleg Șvedakov.

Unul dintre obiectivele trasate, continuă sursa citată, pare să fi fost acela de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat și a bugetului local, astfel încât surplusul de fonduri financiare să poată fi direcționat către Rusia, de cele mai multe ori prin achiziții la supra-preț a materiei prime – vestita țaglă industrială care nu se mai produce în România, după ce au tăiat și topit ca fier vechi oțelăria de la Câmpia Turzii.

O parte din aceste achiziţii sunt realizate de la firma Moldmetal Trading SRL, deţinută de Radomir Şeremet, fost director Mechel şi prieten bun cu Oleg Șvedakov. După ce Mechel a omorât producţia autohtonă, produsele metalice sunt importate prin firma lui Radomir Şeremet de la Combinatul Siderurgic Râbniţa, din Transnistria, controlat în totalitate de ruşi.

Astfel a fost pus la punct un circuit prin care România a devenit piaţă de desfacere pentru ruşi, producţia internă a fost anihilată, iar prin achiziţiile la supra-preţ, profitul a fost diminuat artificial. Firma lui Radomir Şeremet realizează multe astfel de achiziţii prin unele companii offshore, astfel încât bugetul statului român este prejudiciat încă o dată şi banii pleacă tot către ruşi – scria anul trecut media9.ro.

Pe 4 decembrie 2019 a fost confirmat planul de reorganizare propus de creditorul Alphard Financial Corp, prin care investitorul Laminorul Danube Mettallurgical Enterprise SRL prelua în exploatare activele pe baza unui contract de închiriere pentru un an de zile.

Contractul de închiriere a fost aprobat pe 20 martie 2020, dar executarea contractului a fost suspendată pe motiv de forță majoră din cauza măsurilor de luptă împotriva coronavirusului. Ulterior, în septembrie 2020, investitorul polonez nu a mai indicat existența fondurilor pentru plata contractului. S-a retras subit.

(va urma)

 

*Explicațiile termenilor rusești din titlu: 

  • Matrioșka este un termen rusesc ce definește o păpușă din lemn, viu colorată, goală pe interior în care sunt introduse alte păpuși mai mici, identice.
  • Maskirovka este un termen care definește diversiunea militară rusă și care include metode de camuflare a acțiunilor și intențiilor, negare și dezinformare – măsuri ce sunt executate atât pe timp de război cât și pe timp de pace.

 

Dan Badea
Jurnalist de investigații din 1990, licențiat în matematică. Instituții mass media pentru care am lucrat în ultimii 30 de ani: Expres, Ultimul Cuvânt, Tele7 abc, Televiziunea Română, Evenimentul Zilei, Adevărul, Bilanț, Prezent, Interesul Public, Gardianul, Curentul. Autor al volumului ”Averea Președintelui. Conturile Ceaușescu” - Nemira, 1998.
Articole asemanătoare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cele mai accesate