CCR: s-a încercat reducerea ariei de incidență a infracţiunii de trafic de influenţă

CCR sancționează modificările validarea referendumului Operatorii economici care se simt nedreptăţiţi de dispoziţiile impuse de instituţiile de control ale statului, inclusiv ANAF Declasificarea informaţiilor secrete de stat modificările Legii pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale trafic de influenţă Dosarele de mare corupție Al doilea proces dintre Iohannis și MApN, amânat DNA cere note explicative procurorilor decizia ccr ordonanţa de urgenţă 92/2018
Urmăriți-ne și dați un LIKE și un SHARE!


Sfera de incidenţă a infracţiunii de trafic de influenţă a fost redusă prin modificarea legislaţiei penale, arată Curtea Constituţională a României în motivarea deciziei. 

Prin această decizie, CCR admite parțial sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. 

„Curtea constată faptul că sfera de incidenţă a infracţiunii de trafic de influenţă a fost redusă, întrucât, pe de o parte, elementul material al laturii obiective se va putea reţine numai dacă vizează un folos material, iar, pe de altă parte, una dintre cerinţele esenţiale a fost reconfigurată, în sensul că ea nu mai priveşte promisiunea persoanei de a-l determina pe funcţionarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale, ci faptul că promisiunea astfel realizată trebuie să fie urmată de intervenţia efectivă la acel funcţionar pentru a-l determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale”, se arată în motivarea CCR. 

CCR spune că printr-o decizie din 25 septembrie 2018, a reţinut că o exigenţă a statului de drept o reprezintă combaterea fenomenului corupţiei, iar legiuitorul nu are competenţa de a limita sfera de cuprindere a infracţiunii de corupţie doar în funcţie de natura materială a folosului obţinut, în condiţiile în care intensitatea lezării relaţiilor sociale ocrotite este aceeaşi, indiferent că folosul obţinut este unul patrimonial sau nepatrimonial. 

„O asemenea diferenţiere realizată în funcţie de natura folosului, pe de o parte, duce la o dezincriminare a unei categorii de acte de corupţie care produc un folos nepatrimonial, iar, pe de altă parte, relevă faptul că legiuitorul, în mod implicit, acceptă şi tolerează categoriile de acte de corupţie care nu implică un folos patrimonial, ci nepatrimonial, ceea ce este contrar exigenţelor statului de drept. (…) Prin urmare, condiţionarea elementului material al infracţiunii de foloasele materiale pretinse/ primite/ acceptate reprezintă o restrângere nepermisă a condiţiilor de incriminare a traficului de influenţă, din moment ce sunt excluse foloasele nemateriale – nepatrimoniale. Se ajunge la sustragerea unui act de corupţie din sfera incriminării”, mai mai spus magistrații CCR. 

Cu privire la a doua limitare, că nu este relevant dacă intervenţia s-a produs ori nu, deoarece producerea intervenţiei nu este o condiţie pentru existenţa traficului de influenţă. 

„Obiectul juridic al infracţiunii îl reprezintă relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu ocrotirea funcţionarilor publici sau a altor persoane asimilate împotriva actelor de suspiciune că ar putea fi corupţi de către autorii traficului de influenţă. Incriminarea este menită, aşadar, să protejeze funcţionarul public de bănuielile sau suspiciunile de corupţie, asigurându-se, astfel, serviciului public o necesară apărare şi bună reputaţie”, se precizează în motivare. 

Deplasând centrul de greutate al infracţiunii către producerea de rezultate, legiuitorul nu face decât să îi altereze natura sa juridică; s-ar înţelege că o persoană îşi poate trafica influenţa, însă, această faptă devine infracţiune abia când realizează actul de intervenţie.

Prin eliminarea unui mijloc de natură penală care să apere integritatea şi probitatea funcţionarilor publici, se încalcă obligaţiile pozitive rezultate din art. 1 alin. (3) din Constituţie în sarcina statului. De asemenea, se constată şi încălcarea art. 11 alin. (1) din Constituţie prin raportare la art. 12 din Convenţia penală cu privire la corupţie, adoptată de Consiliul Europei la 27 ianuarie 1999. 



Urmăriți-ne și dați un LIKE și un SHARE!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close