Un val de suspiciuni fără precedent zdruncină scena politică germană: ministrul de interne al landului Turingia acuză partidul de extremă dreaptă AfD că ar fi devenit instrumentul unei operațiuni de colectare sistematică de date sensibile în favoarea Moscovei. Ancheta deschisă la Berlin reactivează ecourile Franței lui Le Pen și confirmă schema documentată în Cortina de Fier Digitală: penetrarea instituțională a democrațiilor prin intermediul propriilor mecanisme parlamentare.
Un scandal cu implicații de securitate a izbucnit la Berlin după ce ministrul de interne al landului Turingia, Georg Maier, a acuzat partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD) că ar acționa, conștient sau nu, ca o verigă într-o rețea de influență a Kremlinului. Potrivit lui Maier, anumite interpelări depuse de parlamentari AfD în Bundestag „corespund unei liste de verificare de la Moscova” și urmăresc obținerea de informații sensibile despre infrastructura energetică, sistemele de apărare și logistica armatei germane — date care, odată centralizate, pot fi valorificate de serviciile rusești, notează DW.
Acuzațiile, publicate de Der Spiegel și Tagesschau, și confirmate de mai mulți deputați din coaliția de guvernare, vorbesc despre o presupusă „celulă de spionaj în adormire” care acționează sub acoperirea dreptului parlamentar la informare. Concret, deputați AfD ar fi depus sute de întrebări și solicitări oficiale privind amplasamentele unor unități militare, protocoalele de securitate cibernetică și procedurile de apărare antiaeriană — o practică legală în formă, dar periculoasă în conținut. „Nimeni nu contestă dreptul opoziției de a controla executivul, dar aici vedem o strategie de colectare sistematică de informații utile Kremlinului”, a declarat ministrul Maier în plenul landtagului.
Scandalul a generat reacții în lanț la Berlin. Ministrul federal de interne a cerut o analiză completă din partea Oficiului pentru Protecția Constituției (Bundesamt für Verfassungsschutz – BfV), iar mai mulți parlamentari din coaliția de guvernare au solicitat o revizuire a modului în care se gestionează întrebările parlamentare pe teme de securitate națională. În replică, AfD a acuzat o „vânătoare politică” orchestrată de guvern și a respins acuzațiile drept „nonsens electoral”. „Nu există niciun contact cu Moscova, iar ceea ce se numește acum spionaj este în realitate exercitarea normală a mandatului parlamentar”, a declarat un purtător de cuvânt al formațiunii pentru Politico Europe.
În spatele limbajului politic, ancheta are însă o miză mult mai serioasă. Documentele analizate de Der Spiegel și Tagesschau arată că un grup de deputați AfD a formulat în ultimele luni peste 200 de interpelări cu grad ridicat de detaliu, vizând domenii precum infrastructura energetică, sistemele antiaeriene, lanțurile de aprovizionare ale Bundeswehr-ului și protecția cibernetică a administrației federale. Aceste date, chiar și publice, pot fi corelate pentru a construi o imagine exactă a vulnerabilităților strategice — o tehnică clasică de open-source intelligence folosită de serviciile ruse pentru cartografierea țintelor înaintea unei operațiuni hibride.
Investigatorii germani iau în calcul varianta unei rețele de influență care nu operează prin spionaj clasic, ci prin exploatarea deliberată a mecanismelor democratice. Într-o democrație, opoziția are dreptul să întrebe. Dar când întrebările sunt coordonate, repetitive și direcționate spre segmente-cheie de securitate, ele devin, în esență, instrumente de colectare de informații. Așa funcționează ceea ce analiștii numesc intelligence by proxy — o infiltrare „blândă”, fără agenți secreți, în care instituțiile democratice furnizează involuntar informațiile pe care adversarul le-ar obține prin operațiuni clandestine.
Istoria recentă a AfD oferă contextul acestor suspiciuni. De la anexarea Crimeei, formațiunea a menținut un discurs constant pro-rus, s-a opus sancțiunilor impuse Moscovei și a trimis delegații „neoficiale” în teritoriile ocupate din Ucraina. În 2020, mai mulți reprezentanți ai partidului au participat la pseudo-referendumurile organizate de autoritățile ruse, pe care le-au validat public, încălcând recomandările Ministerului german de Externe. Tot atunci, AfD a promovat activ mesajul propagandistic potrivit căruia „Ucraina provoacă NATO” — o linie de discurs regăsită constant în canalele de comunicare ale Kremlinului, observă Agerpres.
Ceea ce face acum diferența este dimensiunea instituțională a scandalului: nu mai vorbim despre declarații politice sau simpatii ideologice, ci despre un posibil abuz al mecanismelor de control parlamentar pentru colectarea de informații strategice. Pentru prima dată, presa germană vorbește explicit despre o „celulă în adormire” în interiorul unui partid parlamentar — o expresie rezervată, până acum, operațiunilor clandestine ale serviciilor străine.
Situația reînvie și ecourile franceze. În 2014, partidul lui Marine Le Pen, Rassemblement National, a contractat un împrumut de nouă milioane de euro de la o bancă rusă apropiată Kremlinului, fapt ce a declanșat o anchetă în Parlamentul de la Paris. Raportul ulterior a arătat că, deși nu existau dovezi de spionaj, contactele financiare și mediatic-politice au creat o dependență subtilă, exploatabilă în momente-cheie de Moscova. Cazul german pare a urma o traiectorie similară, dar cu instrumente adaptate: în loc de bani, se colectează date.
Pentru Berlin, miza depășește AfD. Germania este ținta principală a operațiunilor hibride ruse în Europa — sediu al agențiilor cibernetice ale UE, nod al infrastructurii energetice și principal contributor militar în estul continentului. O breșă de securitate produsă prin intermediul unui partid parlamentar ar afecta nu doar echilibrul intern, ci și credibilitatea întregului scut european.
Cazul AfD confirmă, astfel, ceea ce investigațiile din seria Cortina de Fier Digitală au documentat deja: Rusia putinistă nu mai atacă frontierele, ci porțile instituțiilor. Folosește democrația ca mecanism de acces, pluralismul ca paravan și libertatea parlamentară ca armă inversată. Într-o lume în care războiul nu mai începe cu tancuri, ci cu întrebări — scandalul de la Berlin devine un avertisment pentru întreaga Europă.
În spatele acestei polemici nu e doar un scandal german, ci o demonstrație a modului în care Rusia își testează în continuare instrumentele de penetrare democratică. După ce a eșuat în confruntarea directă cu Vestul, Moscova mizează pe eroziune: fisuri interne, neîncredere, polarizare. Nu mai are nevoie să trimită agenți — îi are deja în sistem, prin mecanismele pe care le exploatează. Parlamentul german devine astfel teren de test pentru o formă de război care nu trage, ci întreabă.
Și poate tocmai aici e vulnerabilitatea lumii libere: libertatea de a pune orice întrebare nu presupune libertatea de a submina, conștient sau nu, propria casă. Cazul AfD nu e doar despre un partid radical, ci despre cât de departe poate merge o democrație în tolerarea celor care îi sapă fundația din interior. Iar dacă războiul hibrid are o armă preferată, aceasta nu e drona sau tancul — ci microfonul parlamentar, folosit ca un dispozitiv de recunoaștere.