Curtea Constituțională l-a spălat, miercuri, pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, alias Manole, de păcatul ascunderii colaborării acestuia cu Securitatea. Instituția condusă de Dorneanu a declarat, asfel, neconstituțională, legea ce obligă la depunerea decalarație pe proprie răspundere privind necolaborarea/colaborarea cu Securitatea.
CCR a dovedit din nou că este ceaușescul legilor României, orice lege putând fi declarată neconstituțională dacă așa li se năzare indivizilor numiți politic, și nu profesional, în fruntea instituției.
Concret, Curtea Constituțională (CCR) a admis, astăzi, în majoritate de voturi, o sesizare de neconstituționalitate făcută de guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, în cadrul unui dosar de la Curtea de Apel București în care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) solicită magistraților să constate calitatea acestuia de colaborator al fostei Poliții politice comuniste.
Tradus, decizia de astăzi a CCR va duce, cel mai probabil, la respingerea acțiunii CNSAS de la Curtea de Apel, unde se judecă procesul prin care se cere constatarea calității de colaborator al lui Isărescu.
Șeful BNR a turnat la Securitate cu numele conspirativ Manole, iar ascunderea acestei mărșăvii a individului va rămâne nesancționată.
Într-un comunicat, CCR a transmis:
- „In data de 23 noiembrie 2021, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului legilor posterior promulgarii, a decis:
I. Cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca Legea nr.161/2019 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii este neconstitutionala in ansamblul sau. Prin aceeasi decizie, cu unanimitate de voturi, Curtea a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art.2 lit.b) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut ca Legea nr.161/2019, act normativ modificator al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.24/2008, nu a infiintat o autoritate administrativa autonoma si nici nu a reglementat atributiile unei atare autoritati, ci a reglementat aspecte care tin de organizarea si functionarea CNSAS. Asadar, exigenta constitutionala privind reglementarea prin lege organica vizeaza doar statutul CNSAS de autoritate administrativa autonoma, astfel incat adoptarea Legii nr.161/2019, in
mod eronat, ca lege organica incalca prevederile constitutionale privind bicameralismul functional al celor doua Camere ale Parlamentului, precum si pe cele ale art.117 alin.(3) privind infiintarea autoritatilor administrative autonome.
Avand in vedere jurisprudenta instantei de contencios constitutional, precum si faptul ca art.12 ind.1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.24/2008 a fost introdus in corpul actului normativ prin Legea nr.161/2019, a carei neconstitutionalitate in ansamblu a fost retinuta fata de temeinicia motivelor de neconstitutionalitate extrinseca, Curtea a constatat ca nu mai este cazul sa examineze criticile de neconstitutionalitate intrinseca cu privire la art.12 ind.1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.24/2008”
Din cele trei motive de neconstituționalitate invocate de avocații lui Isărescu (casa de avocatură Valeriu Stoica), judecătorii CCR au admis-o pe cea referitoare la o modificare de lege din 2019, care a permis reluarea verificărilor în cazul său: aceasta a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului.
Modificarea respectivă a urmat traseul Camera Deputaților – Senat dar, susținea Isărescu, iar CCR i-a dat dreptate, ar fi trebuit ca lucrurile să stea invers.
În acțiunea înaintată instanței, CNSAS susține că Isărescu a activat ca informator al Securității în perioada 1979-1989, cu numele conspirativ Manole, perioadă în care a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială.
El a fost acuzat că a furnizat Securității informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist și comentarii negative la adresa nivelului de trai din țară. La momentul depunerii dosarului, prin vocea unui consilier al său, Isărescu a negat că ar fi fost colaborator al Securității.