Criminalii periculoși vor avea parte de pedepse mai aspre, conformul noilor modificări ale Codului Penal și ale Codului de procedură penală.
Pentru eliberarea condiționată s-a propus:
„Având în vedere faptul că liberarea condiţionată este o vocaţie şi nu un drept al unei persoane condamnate, iar reglementarea condiţiilor concrete în care se poate acorda acest beneficiu intră în marja de apreciere a legiuitorului infraconstituţional, dând curs solicitărilor constante din partea unor autorităţi publice, dar şi din partea societăţii civile, s-a operat în cadrul instituţiei liberării condiţionate, pe următoarele paliere:
- modificarea părţii introductive, pentru accentuarea ideii că îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea liberării condiţionate (atât în cazul detenţiunii pe viaţă, cât şi în cazul pedepsei închisorii) să fie cumulativă;
- creşterea limitei de vârstă în cazul variantei atenuate a liberării condiţionate de la 60 la 65 de ani, prin corelare cu prevederile art. 57 (Neaplicarea detenţiunii pe viaţă) şi art. 58 (Înlocuirea detenţiunii pe viaţă) din Codul penal;
- în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, cuantumul pedepsei efectiv executate de către persoana condamnată înainte ca aceasta să dobândească dreptul de a solicita liberarea condiţionată a fost sporit de la 20 la 25 de ani. Solicitarea liberării condiţionate nu determină însă, în mod automat, acordarea acesteia;
- în cazul condamnării la pedeapsa închisorii, aplicate pentru o infracţiune al cărei maxim prevăzut de lege este închisoarea mai mare de 10 ani, cuantumul pedepsei efectiv executate de către persoana condamnată înainte ca aceasta să dobândească dreptul de a solicita liberarea condiţionată a fost majorat, prin impunerea unor fracţiuni mai mari de pedeapsă ce trebuie executate. Nici în acest caz, solicitarea liberării condiţionate nu determină automat acordarea acesteia”.
Pentru lipsire de libertate în mod ilegal şi prevederea separată, ca variantă agravată, a faptei comise prin răpire:
În cuprinsul art. 205 din Codul penal (Lipsirea de libertate în mod ilegal) a fost adăugată ca variantă agravată distinctă săvârşirea faptei prin răpire, situaţie în prezent cuprinsă în varianta tip a infracţiunii, de la alin. (1).
„Având în vedere faptul că răpirea presupune din start folosirea violenţei fizice sau psihice asupra victimei, inclusiv prin mutarea acesteia în mod forţat, ceea ce presupune în cele mai multe cazuri premeditare, curaj şi determinare deosebite din partea infractorului, s-a apreciat că se justifică o incriminare mai aspră a comiterii infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în această modalitate”, se spune în nota de fundamentare.
Ce propuneri sunt pentru această sancționare progresivă:
- pentru varianta standard, care nu presupune folosirea forţei ori a violenţei fizice sau psihice asupra victimei pentru a o deplasa în incinta în care va fi sechestrată, se păstrează vechiul regim sancţionator;
- pentru prima variantă agravată, care presupune răpirea ca modalitate de comitere, după cum s-a explicat mai sus, se propune sancţiunea închisorii de la 2 la 8 ani;
- pentru cea de a doua variantă agravată, şi anume actualul alin. (3), care presupune comiterea faptei de la alin. (1) sau (2) de către o persoană înarmată, asupra unui minor, punând în pericol sănătatea sau viaţa victimei, se propune sancţionarea prin sporirea limitelor de pedeapsă pentru fapta de referinţă. În plus, a fost constituită o nouă variantă agravată – săvârşirea faptei asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra. Pe cale de consecinţă, se propune un alineat nou, alin. (6) al art. 205, care să asimileze lipsirii de libertate şi fapta comisă asupra unui copil cu vârsta de până la doi ani, în considerarea vulnerabilităţii sale specifice, datorate vârstei fragede.
Propuneri de modificare a Codului de procedură penală:
„Întrucât în practică sunt situaţii în care este necesară obţinerea foarte rapidă a unui mandat de percheziţie – mai ales în cazul unei infracţiuni flagrante – care să permită efectuarea percheziţiei domiciliare, termenul de 24 de ore reglementat de forma de lege lata a art. 158 alin. (5) din Codul de procedură penală poate constitui în respectivele cazuri un impediment. Pe cale de consecinţă, se propune modificarea alin. (5) al art. 158 din Codul de procedură penală, acesta urmând a prevedea că cererea procurorului prin care se solicită încuviinţarea efectuării percheziţiei domiciliare se soluţionează de îndată”, potrivit notei de fundamentare MJ.
Restul dispoziţiilor alin. (5) se menţin (respectiv faptul că soluţionarea cererii se face fără citarea părţilor şi faptul că participarea procurorului la soluţionarea cererii prin care se solicită încuviinţarea efectuării percheziţiei domiciliare este obligatorie).
De asemenea, în ceea ce priveşte intervalul orar în care se poate efectua percheziţia domiciliară pe baza unui mandat de percheziţie, se propune, la art. 159 din Codul de procedură penală, pentru un plus de claritate a reglementării, modificarea alin. (3) şi introducerea unui alineat nou – alin. (3 indice 1).
Reguli legate de percheziție
Astfel, faţă de soluţia de lege care conţine într-un singur alineat atât regula (efectuarea percheziţiei în intervalul orar 6,00 – 20,00), cât şi excepţia (efectuarea percheziţiei în cazul infracţiunii flagrante sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră), în forma propusă prin proiect reglementarea regulii se face prin alin. (3) – „Percheziţia domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00”, excepţia urmând a fi cuprinsă în alin. (3 indice 1) – „Percheziţia poate fi efectuată şi în intervalul orar 20,00 – 6,00 în cazul infracţiunii flagrante sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră”.
Corelativ intervenţiilor operate asupra art. 158, se propune o modificare a literei d) a alin. (7) al art. 158 – alineat care reglementează conţinutul încheierii instanţei (prin care s-a admis cererea procurorului de efectuare a percheziţiei domiciliare) şi, respectiv, al mandatului de percheziţie.
Ca urmare a intervenţiei propuse, atât încheierea instanţei, cât şi mandatul de percheziţie vor cuprinde (alături de alte menţiuni prevăzute de lege):
- perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăşi 15 zile;
- menţionarea faptului că, în ceea ce priveşte intervalul orar de efectuare a percheziţiei, aceasta se face oricând potrivit art. 159 alin. (3) şi (3 indice 1) Cpp.
About The Author
