Pentru cei care urmăresc cu luciditate evoluțiile internaționale, declarațiile recente ale premierului israelian Benjamin Netanyahu sunt mai mult decât o simplă strategie de comunicare. Sunt o recunoaștere indirectă a izolării internaționale în care se află Israelul, dar și o tentativă de a o combate nu prin schimbarea politicilor, ci prin manipularea percepției globale.
Netanyahu a cerut public investiții masive în „operațiuni de influență” în presa tradițională și pe rețelele sociale, pentru a contracara efectele negative ale imaginii Israelului în străinătate. În loc să răspundă acuzațiilor de crime de război și genocid, premierul propune o ofensivă mediatică menită să rescrie realitatea.
Această poziție vine într-un context în care acuzațiile internaționale nu mai pot fi ignorate. Curtea Penală Internațională a anunțat în mai 2024 că are în vedere emiterea unor mandate de arestare pentru Netanyahu și alți oficiali israelieni, sub acuzația de genocid în Gaza. În paralel, Curtea Internațională de Justiție examinează plângerea formulată de Africa de Sud, care susține că Israelul încalcă Convenția ONU privind prevenirea și reprimarea genocidului.
Organizații israeliene precum B’Tselem și Physicians for Human Rights Israel au documentat distrugerea sistematică a infrastructurii medicale din Gaza, atacurile asupra civililor și blocarea accesului la resurse vitale. ONU avertizează că 70% din populația din Gaza se află în pragul foametei catastrofale. Acestea nu sunt simple cifre – sunt dovezi ale unei politici de exterminare lentă.
Cel mai grav semnal vine însă de la Asociația Internațională a Specialiștilor în Genocid – cea mai importantă instituție globală în domeniu. În septembrie 2025, 86% dintre cei 500 de membri ai asociației au votat o rezoluție oficială care afirmă că „politicile și acțiunile Israelului în Gaza îndeplinesc definiția legală a genocidului din Articolul II al Convenției Națiunilor Unite din 1948”. Documentul cere încetarea imediată a atacurilor deliberate asupra civililor, inclusiv copii, a înfometării, blocării ajutorului umanitar, strămutării forțate și a violenței sexuale. Președinta asociației, Melanie O’Brien, a declarat că „ceea ce se întâmplă pe teren în Gaza este genocid” – o afirmație fără echivoc, venită din partea experților care definesc standardele juridice internaționale.
În acest peisaj, apelul lui Netanyahu la „operațiuni de influență” nu este o măsură defensivă, ci o ofensivă împotriva adevărului. Este o încercare de a cumpăra tăcerea, de a transforma spațiul public global într-un teren de propagandă.
Reacțiile interne din Israel confirmă gravitatea situației. Yair Lapid, liderul opoziției, afirmă că izolarea internațională este „rezultatul unei politici greșite și eșuate” care transformă Israelul într-o „țară din lumea a treia”. Un grup de 80 de economiști avertizează că ocuparea Fâșiei Gaza va avea consecințe economice devastatoare – atât pentru palestinieni, cât și pentru Israel.
În fața unei strategii care urmărește nu transparența, ci distorsionarea deliberată a realității, comunitatea internațională se află într-un punct de inflexiune morală. Nu mai este vorba doar de o criză regională, ci de o ofensivă sistematică împotriva normelor fundamentale ale dreptului internațional, împotriva principiului responsabilității statale și împotriva memoriei colective a genocidului.
Când un stat acuzat de crime împotriva umanității și de genocid își canalizează resursele nu spre oprirea violenței, ci spre remodelarea discursului global, tăcerea devine o formă de complicitate. Iar dacă această tăcere este însoțită de contracte, de parteneriate economice sau de sprijin diplomatic, ea încetează să mai fie pasivă – devine activă.
Netanyahu nu propune o reformă. Nu oferă o justificare. El cere bani pentru a cumpăra tăcerea. În acest context, orice stat, instituție sau lider care continuă să ignore dovezile – fie ele venite de la CPI, ONU, ONG-uri israeliene sau de la Asociația Internațională a Specialiștilor în Genocid – își pierde dreptul de a vorbi despre democrație, despre drepturile omului sau despre ordinea internațională bazată pe reguli.
Istoria va consemna nu doar crimele, ci și reacțiile la ele. Iar în fața unui genocid transmis în direct, cu victime numite și documentate, cu spitale distruse și copii înfometați, nu mai există neutralitate. Doar alegere.