Nicușor Dan pregătește, prin Eugen Tomac, revenirea mascată a PSD la guvernare. A câștigat Cotroceniul cu Ilie Bolojan în rolul omului care intră cu barda în sistem și taie tot ce ține de clientelă politică: robinete, sinecuri, combinații, mecanismele prin care ciolacii PSD au ținut statul în captivitate, pe post de pușculiță de partid. Bolojan era semnalul că se termină cu vechile rețele mafiote și cu banii sifonați prin instituții.
Când guvernul lui Bolojan a fost atacat și doborât de alianța otrăvită PSD–AUR–PACE, președintele a stat pe margine. Nu a mișcat un deget pentru a opri atacul mafiot al PSD asupra guvernului pe care îl folosise ca garanție politică în fața electoratului. Prin neimplicare, președintele a participat politic la operațiune.
Imediat după demiterea guvernului, Cotroceniul a deschis ușa din spatele Palatului Victoria exact pentru cei care aveau cel mai mult de câștigat din dispariția lui Bolojan. Ministerele cu bani, primarii, infrastructura, contractele, companiile de stat și alocările către teritoriu revin în raza PSD. Electoratul care a votat împotriva jafului se trezește cu aceiași hoți în cămară, ascunși sub fustele unui premier portocaliu, fără putere parlamentară.
Eugen Tomac e perfect pentru rolul ăsta: vizibil cât să dea nume guvernului, slab cât să nu controleze nimic. Fără partid în Parlament, fără majoritate, fără forță politică reală.
În locul unui premier care începuse deratizarea buzunarului public de șobolănimea PSD, Cotroceniul oferă formula Tomac, cu hoțul întors la locul jafului.
Aspiratoarele de bani se întorc la PSD
La Dezvoltare ajunge Vladimir Ionaș, sociologul de casă crescut sub aripa PSD și hrănit la țâța partidului pe ruta Hrebenciuc–Grindeanu–Avangarde–Pieleanu. A fost consilier parlamentar al lui Viorel Hrebenciuc, a trecut prin aparatul premierilor Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, a condus zona Avangarde și apoi și-a construit propria firmă de cercetare politică. Acum este pregătit pentru ministerul „Anghel Saligny”, adică butoiul cu miere al primarilor și consiliilor județene, locul prin care PSD ține teritoriul în bani, promisiuni și dependență administrativă.
Ionaș a indicat din timp sensul combinației Tomac. După moțiune, el a scris despre diferența dintre un guvern „pro-european” și unul „pro-occidental”, formulă atribuită lui Nicușor Dan. Apoi a vorbit despre un guvern condus de un premier tehnocrat, cu miniștri tehnocrați la ministerele-cheie, și despre putere ca loc de distribuire și redistribuire a resurselor. Câteva săptămâni mai târziu, numele lui apare la ministerul prin care se distribuie banii către primării și consilii județene.
Lista nu se oprește la Dezvoltare. La Transporturi apare Ionuț Laurențiu Mașala, venit din burta economică uriașă a CNAIR, compania contractelor mari de infrastructură. La Agricultură este propus Nicolae Istudor, rector ASE și fost secretar de stat în guvernarea Năstase, cu biografie legată de subvenții, agenții și administrația agricolă veche. La Mediu apare Teodor Dulceață, omul PUSL din zona Dan Voiculescu, finul Noricăi Nicolai.
Ciprian Ciucu a spus-o primul, direct din interiorul PNL: sunt „tehnicieni roșii”, propuneri croite pe măsura PSD, o listă cusută cu ață alb-fosforescentă. Masca tehnocrată îi permite PSD să recupereze ministerele fără să apară ca proprietar oficial al guvernării.
Scutul MAGA și papucul licuriciului blond
Pe lângă PSD, Guvernul Tomac aduce la împărțeala tortului și șmecherii cu fes strategic de pe filiera MAGA. Tomac vine după pelerinajul la curtea licuriciului din Mar-a-Lago, după fotografiile din zona republicană americană și după apropierea de cercurile româno-americane conectate la Trump. După desemnare, Adrian Zuckerman, fost ambasador american și președinte al Alianta, a transmis că îl susține pe Nicușor Dan și pe premierul desemnat Tomac și că va face tot ce poate pentru succesul noului guvern.
Cotroceniul a dublat canalul american cu bani publici. Administrația Prezidențială a încheiat contractul cu Eversheds Sutherland pentru consultanță strategică și reprezentare în relația cu Guvernul american, Congresul, instituții, grupuri de experți și actori din zona de securitate, apărare, energie, investiții și cooperare economică.
În registrul american FARA, printre oamenii implicați în mecanism apare și Jason Miller, consultant apropiat de Donald Trump, intrat prin firma SHW Partners. Prezența lui la Antena 3, trecută în documentele declarate în Statele Unite ca activitate relevantă pentru contract, arată cum s-a lucrat imaginea noii relații cu Washingtonul: consultanți politici, televiziuni de partid, semnale publice și acces plătit la zona de influență a administrației Trump.
Filiera duce și la Doicești, afacerea americană deranjată de Bolojan când a pus sub semnul întrebării costurile, rentabilitatea și interesul real pentru România. Ionaș a scris despre minireactoarele americane că proiectul „nu este doar unul energetic. Este unul politic”, legând Doiceștiul, proiectul susținut de Zuckerman, de relația strategică cu Statele Unite, Exim Bank, administrațiile Biden și Trump, SAFE și relocarea trupelor americane. Cu Bolojan scos din joc, proiectul american primește din nou protecție politică, iar ministerele interne revin spre rețeaua care știe să transforme guvernarea în acces la bani.
Guvernul Tomac este, de fapt, înlocuirea lui Bolojan cu oamenii și interesele care au avut de câștigat din căderea lui. PSD își ia înapoi ministerele banilor, Cotroceniul se aliniază pe culoarul pro-Trump, iar electoratul anti-corupție se trezește cu aceeași conductă veche, conectată la bugetul public și ascunsă sub fesul molâu al unui premier de serviciu.
Cosorul lui Grindeanu
După moțiunea care a doborât Guvernul Bolojan, Nicușor Dan a blocat imediat varianta democratică directă: întoarcerea la electorat. „Exclud, deci, scenariul alegerilor anticipate și subliniez: la capătul acestor proceduri vom avea un Guvern pro-occidental”, a transmis președintele în seara căderii guvernului.
Decizia a lăsat criza în mâna Parlamentului care tocmai scosese din joc guvernul reformei. PSD, AUR și PACE au votat moțiunea, iar aritmetica lor parlamentară a rămas disponibilă pentru următoarea combinație de guvernare. Cotroceniul a refuzat întoarcerea la electorat și a ales negocierile de culise, adică exact spațiul în care partidele care provocaseră criza puteau controla continuarea ei.
Anticipatele ar fi schimbat calculul politic al momentului. Un vot nou ar fi obligat PSD să răspundă pentru demiterea lui Bolojan și pentru tentativa de revenire la guvernare prin interpuși. Ar fi obligat PNL și USR să spună dacă apără direcția reformei sau acceptă reciclarea rețelelor vechi sub acoperire tehnocrată. L-ar fi obligat pe Nicușor Dan să explice de ce votul anti-corupție primit la prezidențiale ajunge să producă un guvern în care PSD, tatăl și mama corupției, reapare la ministerele-cheie, iar premierul desemnat apare fără bază politică proprie.
Pericolul Georgescu, AUR, SOS și POT a devenit argumentul comod pentru blocarea anticipatelor, deși actualul Parlament era chiar mașinăria care produsese criza.
După toate aceste manevre, alegerile anticipate par mai puțin periculoase decât PSD din nou la bucate.
România a fost jefuită destul de rețelele PSD care au transformat statul în pușculiță de partid: companii, contracte, sinecuri, subvenții, bani publici și protecție politică. Certitudinea întoarcerii PSD la masa banilor publici înseamnă revenirea hoților exact în locul din care trebuiau scoși. Refuz să cred că există în România hoți mai mari decât cei din PSD. Mai rău decât cu PSD din nou la guvernare, cu mâna pe bugete și pe companiile statului, nu poate fi.
Dar se poate scăpa de PSD prin anticipate? Nu intrăm, din nou, în capcana PRM a anilor ’90, partidul crescut din securiștii, activiștii și naționaliștii fostului PCR, incapabili să intre în democrație altfel decât prin urlet, conspirație și violență verbală?
Nu cumva ne aflăm în paradoxul cosorului lui Moceanu? Căruia i se spune așa pentru că, se știe, a fost inventat de Moceanu și are două părți: partea lemn-oasă și partea fer-oasă, sau, pe înțelesul oricărui intelectual, PSD și AUR, cele două părți ale aceleiași arme politice?!
PSD este partea lemnoasă, mânerul trecut prin toate mâinile puterii: partidul care știe pe de rost primăriile, consiliile județene, companiile, sinecurile, bugetele, contractele, subvențiile, consiliile de administrație și oamenii puși de pază pe banii publici. AUR este partea feroasă, tăișul ridicat în aer ca să sperie lumea: strigătul, amenințarea, huliganismul, haosul, Rusia intrată prin populism, impostură patriotică și furie socială exploatată…
AUR a crescut din resturile vechiului sistem. Din aceeași mlaștină politică în care comunismul s-a vopsit în democrație, securismul s-a îmbrăcat în patriotism, iar jaful a fost prezentat ca grijă pentru popor.
Dacă ne-am preface că nu am văzut cum extremiștii lui Simion și pesediștii lui Grindeanu s-au pupat pe gingii în Parlament și au trântit împreună Guvernul Bolojan, am putea crede că PSD și AUR sunt adversari adevărați. Am văzut și ne-am prins. PSD și AUR sunt două părți ale aceleiași arme de apărare a vechiului sistem.
Asta este capcana: hoția se prezintă ca garanție de stabilitate, nebunia devine bau-bau electoral, iar statul rămâne în mâna celor care l-au jefuit sistematic, an după an. Întrebarea anticipatelor nu poate fi închisă cu sperietoarea AUR. Un vot nou poate întări extremiștii, dar PSD întors la putere prin acoperiții pregătiți de Cotroceni înseamnă hoții aduși înapoi la sacul deja găurit al banilor publici, cu Tomac paravan, cu Zuckerman ca garanție americană și cu Nicușor Dan pe post de notar al combinației.