Legea offshore (care este la stadiul de proiect de lege de fapt) a fost adoptată, la începutul acestei săptămâni, cu amendamente, de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată. Astfel că, s-au înregistrat 81 de voturi „pentru”, 9 „împotrivă” (USR) şi 15 abţineri.
Legea offshore stabileşte unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor de petrol şi de abandonare, precum şi a lucrărilor/lucrărilor la sonde aferente operaţiunilor petroliere, desfăşurate de titularii de acorduri petroliere cu privire la perimetrele petroliere offshore, în conformitate cu prevederile acordurilor petroliere încheiate între titulari şi ANRM.
Șeful statului, Klaus Iohannis, ceruse reexaminarea proiectului. În schimb, senatorul PNL, Florin Cîţu a remarcat însă că nu s-a ţinut cont de niciunul dintre punctele cererii de reexaminare.
Principalele amendamente adoptate, propuse de PSD, se referă la posibilitatea ca investitorii să-şi deducă banii din investiţia făcută. Un alt amendament prevede că pe durata acordurilor petroliere taxele şi redevenţele nu se vor modifica şi că 50% din gazele exploatate din Marea Neagră vor fi tranzacţionate la bursele din România. Comisiile raportoare – economică şi de energie – au stabilit, iar plenul a încuviinţat, ca investitorul să poată să-şi deducă maximum 60% din valoarea veniturilor suplimentare la investiţia făcută.
Proiectul urmează să fie dezbătut de Camera Deputaţilor, cu rol decizional în acest caz.
Prelungirea contractului o singură dată
În tot acest scandal politic și mediat creat de legea offshore, cei din partidul ALDE consideră că Legea offshore nu trebuie să introducă un tratament special pentru investiţiile pe platforma maritimă, ci să se conformeze Legii petrolului.
Asta înseamnă că, perioada în care contractul este valabil 30 de ani se poate prelungi o singură dată, pe o perioadă de 15 ani, „şi nu formula care a venit din Senat, aceea a prelungirilor succesive fără să se facă nicio menţionare expresă”, a declarat recent purtătorul de cuvânt al ALDE, deputatul Varujan Vosganian.
„ALDE susţine atragerea de investiţii şi demararea exploatărilor pe platforma maritimă a Mării Negre. De altfel, noi, după ce legea a fost votată în Parlament şi trimisă spre promulgare, am şi expus punctul nostru de vedere: completarea legii cu posibilitatea deducerii costurilor de operare ce aveau în vedere descoperirea şi explorarea zăcămintelor. Varianta care a venit din Senat este în principiu corectă, în sensul că ea respinge solicitarea preşedintelui Klaus Iohannis, introduce o seamă de amendamente asupra cărora colegii noştri, foşti şi actuali miniştri ai Energiei, au reflectat şi avem două chestiuni pe care le-am ridicat în şedinţa Comisiilor reunite de buget-finanţe şi industrii, motiv pentru care s-a şi amânat dezbaterea”, a mai spus Varujan.
Aceste două chestiuni se refereau: una, la clarificarea perioadei în care prevederile fiscale rămân neschimbate; şi a doua – plafonul de deductibilitate fiscală. Pe scurt, ALDE consideră că această lege nu trebuie să introducă un tratament special pentru investiţiile pe platforma maritimă, ci să se conformeze Legii petrolului.
Perioada în care contractul este valabil 30 de ani se poate prelungi o singură dată, pe o perioadă de 15 ani, şi nu formula care a venit din Senat, aceea a prelungirilor succesive fără să se facă nicio menţionare expresă.
Plafonul de deductibilitate în legea offshore
A doua chestiune la care s-a referit deputatul ALDE a fost plafonul de deductibilitate.
„Am fost de acord să introducem şi costurile iniţiale în sistemul de deductibilităţi, păstrând însă plafonul de 60% din limita veniturilor suplimentare, aşa cum se prevede în anexă. Evaluările noastre arată că în această formulă statul român câştigă mai mult de jumătate din ceea ce se obţine câştig. Şi cu asta, aş vrea să înlătur suspiciunile că legea aceasta dezavantajează statul român”, a susţinut Vosganian, spunând că prin Legea offshore şi prin extragerea de gaze de pe platforma maritimă, „România intră în primul cerc al cărţii energetice care se joacă astăzi în Europa, devine furnizor real de energie pentru Europa”.
De unde miza așa mare pe legea offshore?
În vara acestui an, titularii de acorduri petroliere din perimetrele offshore au primit veşti importante din partea Parlamentului, care a înaintat spre promulgare, cu rapiditate, dar si cu niște noi modificări, proiectul de Lege privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore (denumită în mod generic „Legea offshore”).
S-a produs – ca urmare – un val de reacţii din partea reprezentanţilor industriei petroliere româneşti, atât din cauza noilor articole de fiscalitate din proiectul de Lege (modificate semnificativ față de varianta propusă de Senat), cât şi din perspectiva procedurii de aprobare a proiectului de Lege (fără o consultare prealabilă, evaluări de impact sau dezbateri publice transparente).
Principalele probleme ridicate sunt, cum era de aşteptat, referitoare la modificările de ordin fiscal aduse de ultima variantă a Legii offshore. Pe scurt, aceste modificări se referă, printre altele, la:
Prevederile privind creditul fiscal (care ar fi reprezentat o garanție a stabilității cadrului fiscal) au fost eliminate;
Se introduce o impozitare progresivă a veniturilor suplimentare obţinute din vânzarea gazelor naturale extrase din perimetrele offshore. Cotele variază între 15% și 50%, în funcţie de nivelul preţului pe MWh practicat;
Se introduce posibilitatea deducerii investiţiilor în segmentul upstream, în limita maximă de 60% din totalul veniturilor suplimentare;
Vânzarea gazelor naturale din perimetre offshore va trebui să se realizeze în proporţie de 50% pe piața românească.
În ceea ce priveşte eliminarea creditului fiscal, de reţinut că acesta a fost conceput ca o măsură de stabilitate şi predictibilitate fiscală pentru titularii de acorduri petroliere pentru perimetre offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a Legii. Eliminarea lui, aşadar, pune anumite piedici în continuarea discuţiilor şi luarea unei decizii pentru continuarea investiţiilor în proiecte pentru exploatarea gazelor naturale din perimetre offshore.
De ultimă oră sunt și problemele ridicate de către reprezentanții titularilor de acorduri privind deducerile acordate pentru investiții în limita de 60%. Deși această deducere ar trebui, la nivel teoretic, să reprezinte un avantaj fiscal pentru titulari, formula de calcul detaliată în Anexa 2 la proiectul Legii offshore pare să condiționeze deducerea de luna în care s-a realizat efectiv vânzarea gazelor naturale – ceea ce reprezintă o restrângere a efectelor benefice ale acestei măsuri și o potențială limitare a avantajului fiscal aferent. Având în vedere valoarea mare a investițiilor upstream inițiale, specifică segmentului de offshore, ar trebui căutate mecanisme care să permită acordarea deducerilor pe parcursul realizării investițiilor (și nu doar la momentul vânzării propriu-zise).
Nationalism fiscal, ușor forțat pe legea offshore
În plus față de modificările de mai sus, rămâne în continuare controversa referitoare la obligativitatea angajării cetățenilor români cu rezidență fiscală în România (după cum a fost și cea legată de obligația de a folosi subcontractori români), subiect al contestării de către Ministerul Energiei în adrese trimise către Camera Deputaților. Pot oare asemenea prevederi să conducă la un potențial infrigement din partea Comisiei Europene din perspectiva încălcării principiilor pieței libere? Rămâne de văzut.
Toate întrebările și problemele ridicate mai sus pot găsi răspuns în urmarea unei proceduri corecte de aprobare a Legii offshore, necesitând, printre altele, o analiză detaliată de impact, cu date statistice, comparații cu piețe internaționale, cu dezbateri publice și o colaborare strânsă și transparentă cu mediul de afaceri din industria petrolieră românească.
Scandalul politic, continuă pe legea offshore
Deputatul Pro România, Mihaela Huncă, consideră că „este necesară o analiză foarte serioasă a legii offshore care stabileşte modul de exploatare a gazelor din Marea Neagră.
„Am asistat până acum la încercarea de a tranzacţiona resursele României pe persoană fizică: negocieri purtate în biroul preşedintelui Camerei Deputaţilor cu investitori, în spatele uşilor închise, cifre şi predicţii fără un studiu de impact financiar, fără o analiză concretă a ceea ce înseamnă taxarea veniturilor exploatării de petrol şi gaze. România trebuie să câştige din investiţiile din Marea Neagră şi acum se defineşte cadrul legislativ şi se pun bazele cooperării între ţara noastră şi diverse companii petroliere interesate de resursele naturale ale Mării Negre. Proiectul de lege este necesar pentru începerea exploatărilor de gaze din Marea Neagră, însă el nu trebuie adoptat oricum”, a afirmat Mihaela Huncă.
Potrivit acesteia, Pro România va veni cu o analiză „foarte serioasă” la legea offshore, cu studii de impact realizate de experţi şi organizaţii independente, dar şi cu comparaţii cu exploatări similare, care ar trebui să stea la baza adoptării legii.
În schimb, Liviu Dragnea, spune că nu se pierde nimic prin amânarea cu o săptămână a legii offshore, precizând că are programate întâlniri cu factori implicaţi, din acest domeniu, pentru a face simulări.
„Este o lege foarte importantă, care naşte foarte multe dezbateri, tot felul de atitudini, după părerea mea, unele exagerate şi foarte pătimaşe, dar bănuiesc că sunt atitudini generate de gânduri bune, de bună credinţă. Nu pierdeam nimic dacă mai amânam cu o săptămână”, a spus Dragnea, la Parlament.
El a precizat că joi şi vineri o să aibă din nou întâlniri cu cei implicaţi.
Legea offshore trimisă spre reexaminare la Parlament de preşedintele Klaus Iohannis a fost adoptată de Senat şi urmează să fie dezbătută în comisiile şi plenul Camerei Deputaţilor, care este for decizional.
Scurt istoric cu bătaia pe resursele țării
Dacă între 1990 și 2000, am vândut tot ce se putea vinde pe palierul upground, după 2000 am început să vindem pe palierul underground. În perioada 2004-2008, am vândut rezervele de petrol și gaze din perimetrele onshore (continentale), pentru ca în perioada 2008 – 2018 să vindem rezervele de petrol și gaze din perimetrele offshore (platoul continental al Mării Negre).
„Într-o economie de piață, nu e neapărat o crimă când un stat își vinde resursele. E doar prostie. Dar e un act de trădare națională când le vinde ieftin. Ori toate guvernele României de după 90 nu au știut să vândă și să se vândă decât pe prețuri derizorii. Am fost dintotdeauna foarte voluntari când e vorba de a da, timizi, complexați și umili când e vorba de a cere. În UE nu am intrat de frumoși, deștepți sau vrednici. Am intrat plătind un greu tribut tuturor înaltelor porți, fie că vorbim de Marea Britanie, Germania, Austria, Franța sau Italia”, spune deputatul neafiliat, Remus Borza.
Parte din acest tribut a fost și privatizarea către OMV a Petrom. România are o tradiție de peste 100 de ani în extracția și procesarea țițeiului. Ambele războaie mondiale s-au dus pe petrolul românesc din Valea Prahovei. În 2004, România a cedat 51% din cea mai valoroasă companie a statului către grupul austriac OMV.
Austriecii au plătit pe pachetul majoritar de acțiuni 668 milioane euro. Și atunci, și azi, valoarea Petrom depășește 15 miliarde euro. În contul celor 600 milioane euro, OMV a preluat 306 zăcăminte petrolifere, 1.450 puțuri active de gaze, 13.856 puțuri active de țiței, 690 de benzinării în toată țară, 15.000 km de conducte de transport țiței și gaze, 145 de depozite petroliere și o concesiune pe 99 de ani a câmpului petrolier de la Suplacu de Barcău.
În 2005, în primul an de la privatizare, OMV Petrom a raportat 700 milioane euro profit. Cu alte cuvinte, încă din primul an și-a scos banii. În zece ani, profitul declarat de către OMV a fost de 7 miliarde euro, de 11 ori mai mult decât a plătit pe pachetul de 51%. În realitate, profitul OMV Petrom, în perioada 2004 – 2017, a fost de peste 15 miliarde euro, doar că jumătate a fost externalizat înainte de a fi declarat și impozitat în România.
Prin contractul de privatizare s-a stabilit o redevență de 3,5%, aplicată la un preț fix până în 2014 de 26 de dolari/baril. În intervalul de referință 2004-2014, în niciun an, în nicio lună, în nicio zi, cotația internațională a barilului de petrol nu a fost sub 100 de dolari. În 2008, a atins chiar un maxim de 147 dolari/baril.
Problema e că nici după 2014 redevența din contractul cu OMV Petrom nu a fost majorată. Atât Guvernele Ponta, cât și Guvernul Cioloș, Grindeanu, Tudose, Dăncilă au păstrat redevența la nivelul anului 2004. Totalul redevențelor încasate de statul român din exploatarea tuturor resurselor țării e in jur de 200 milioane euro anual. Și din acest motiv, nu avem autostrăzi, școli și spitale noi.
În 2008, Guvernul Tăriceanu semnează mai multe acorduri de concesiune a unor perimetre de pe platoul continental al Mării Negre. Cei mai mari concesionari sunt grupul Exxon, OMV Petrom, Romgaz, Lukoil, Black Sea Oil & Gas. În perimetrul Neptun, concesionat consorțiului Exxon – OMV, s-a descoperit un foarte mare zăcământ de gaze. Concesionarii estimează între 80-120 miliarde metri cubi.
300 de miliarde de metri cubi
Specialiștii de la Agenția Resurselor Minerale estimează peste 300 miliarde metri cubi. Trebuie reținut că România consumă anual în jur de 10 miliarde metri cubi de gaze. Rezervele din acest perimetru echivalează cu consumul României pe o perioadă de 8-30 de ani. Valoarea zăcământului e între 30 și 100 miliarde euro.
Problema este cât încasează statul român de pe urma exploatării acestor rezerve. Pe Legea offshore, adoptată de Senat în februarie 2018, puțin. Foarte puțin. Pe varianta adoptată de Camera Deputaților, pe 9 iulie, ceva mai mult. Multinaționalele titulare ale unor acorduri de exploatare strigă ca din gură de șarpe cum sunt jecmănite de statul român. În ultimii doi ani, președintele grupului OMV, reprezentanți ai grupului Exxon și înalți demnitari din administrația americană au făcut potecă la președintele României și primul ministru pentru a da mai repede Legea offshore și, evident, cu cât mai puține taxe și impozite. Ideal, spre deloc.
„Senatul a fost foarte generos la doleanțele partenerilor strategici. Zero impozit din venituri suplimentare. Mai mult, chiar statul urma să plătească concesionarii prin restituirea impozitului pe venitul suplimentar plătit în perioada 2014 – 2018, în baza Ordonanței 7/2013. Întreaga cantitate exploatată putea fi exportată, urmând ca populația, instituțiile și economia românească să fie aprovizionată cu gaz din producția internă și cu gaz importat de la ruși. Bună afacere, dar nu pentru România”, a mai spus Borza.
Camera Deputaților, ca for decizional, obligă concesionarii să livreze 50% din produție, transparent și nediscriminatoriu, pe piața internă. Menține redevențele la nivelul anului 2008, respectiv între 3,5% și 13%, și impune un impozit pe veniturile suplimentare de la 30% până la 50%. Unii titulari de acorduri amenință Guvernul României că vor abandona investițiile. E o vorbă la români: nu pleacă câinele de la măcelărie.
Pentru că, atât în ceea ce privește nivelul de redevență și al impozitării veniturilor suplimentare, România este competitivă. Nivelul de redevență este mult mai ridicat, de exemplu, la bulgari, 25%, sau la germani, între 18 – 40%. În Austria, țara de reședință a OMV, nivelul redevenței pentru gaze e între 19 – 22%. În ceea ce privește impozitarea veniturilor suplimentare, Olanda are un impozit de 50%, Norvegia de 53%, Marea Britanie de 62,5%.
About The Author
