Judecătoarele care l-au eliberat pe Liviu Dragnea din penitenciar, cu un an mai devreme decât stabilise instanța care l-a condamnat, și-au motivat ”fapta” ca și când și-ar fi copiat argumentele din pledoaria avocatului lui Dragnea.
Judecătoarele Adriana Pencea și Oița Ghiță, autoarele eliberării lui Dragnea, susțin că pușcăriașul a fost reeducat și că și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, scopul preventiv şi educativ al pedepsei fiind atins.
Referitor la declarațiile publice făcute de Dragnea imediat după eliberare, potivit cărora România este ”o dictatură feroce” și că el a fost condamnat politic, judecătoarele din Giurgiu susțin că afirmațiile acelea nu prezintă relevanță, ce contează este strict conduita procesuală din timpul executării pedepsei și atitudinea manifestată în fata instantei.
De asemenea, mai susțin judecătoarele-avocat din Giurgiu, ”faptul că petentul nu și-a recunoscut infracțiunea pentru care a fost condamnat, nu poate fi reținut ca un aspect negativ de natura a împiedica admiterea prezentei contestatii” (!).
Cele două giurgiuvence înrobate, din fiefurile Liei Savonea și Netejoru, mai arată că Dragnea a îndeplinit condițiile legale ”de a fi stăruitor în muncă, disciplinat (sancțiunea disciplinară fiind ridicată) și să dea dovezi temeinice de îndreptare” pentru a beneficia de eliberarea condiționată.
Pe 15 iulie, Liviu Dragnea a fost pus în libertate de un complet de două judecătoare de la Tribunalului Giurgiu, Pencea și Ghiță, care a admis contestația făcută de deținut la decizia Judecătoriei Sector 5 București, prin care îi fusese respinsă cererea de eliberare condiționată.
Iată, mai jos, un fragment din motivarea eliberării lui Liviu Dragnea, document dezvăluit de G4Media:
”Instanţa, raportând întreaga perioadă executată, și în acord cu comisia de liberări condiționate din cadrul Penitenciarului București-Rahova care a propus în unanimitate liberarea petentului condamnat, apreciază că există premisele că timpul executat a fost suficient pentru reeducarea condamnatului şi că acesta, prin participarea la programele desfăşurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare, şi-a format o atitudine corectă faţă de valorile sociale, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, scopul preventiv şi educativ al pedepsei fiind atins, iar funcţiile de exemplaritate şi eliminare temporară ale pedepsei fiind îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viaţă normală, părăsind câmpul infracţional.
Totodată, reține Tribunalul că perioada de timp până la împlinirea integrală a duratei pedepsei nu este foarte mare, intervalul din pedeapsa executată de către condamnat fiind suficient pentru reeducarea sa, scopul pedepsei fiind atins.
Nu în ultimul rând, Tribunalul va avea în vedere, în acord cu considerentele R.I.L. nr. 67/2007 pronunţat de I.C.C.J. și timpul petrecut de petent în penitenciar de la momentul la care a introdus cererea de liberare conditionată, până la momentul soluționării prezentei, fiind astfel deja împlinit termenul de reiterare stabilit de judecătorul fondului.
Cu privire la afirmațiile făcute de petentul condamnat în spațiul public, după liberarea condiționată, Tribunalul reține că nu prezintă relevanță ieșirile publice ale acestuia ci are în vedere strict conduita procesuală din timpul executării pedepsei și atitudinea manifestată în fata instantei, cu ocazia ultimului cuvânt, când acesta a solicitat a se observa că „a dus pedeapsa cu decență și demnitate, a ieșit la muncă când i s-a permis, a participat la cursuri, a primit recompense în fiecare lună, inclusiv în luna iulie”.
Faptul ca petentul nu și-a recunoscut infracțiunea pentru care a fost condamnat, nu poate fi reținut ca un aspect negativ de natura a împiedica admiterea prezentei contestații, legea instituind alte condiții care trebuie îndeplinite pentru acordarea acestui beneficiu, iar în lipsa oricăror antecedente penale este exclusă perseverența infracțională, cu atât mai mult cu cât petentul contestator urmează a beneficia pentru prima data de institutia liberarii condiționate.
Relevant trebuie să fie doar comportamentul persoanei pe durata executării pedepsei, care, în cazul petentului, acesta a fost exemplar, fiind îndeplinite condițiile de a fi stăruitor în muncă, disciplinat (sancțiunea disciplinară fiind ridicată) și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Conduita procesuală a petentului condamnat a fost una corectă, acesta prezentându-se în fata instanței prin intermediul sistemului de video conferință, apărările fiind tehnice, neducând la tergiversarea cauzei. Este adevărat, petentul nu și-a recunoscut faptele, dar acest aspect nu poate fi valorificat în defavoarea condamnatului, fiind propria apreciere a exercitării dreptului la apărare.
Potrivit art. 30 alin. 1 și 6 din Constitutia Romaniei, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
De asemenea articolul 10 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului consacra libertatea de exprimare, arătând că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, iar acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a se ține seama de frontiere.
Faţă de toate aceste aspecte, Tribunalul și-a format convingerea că petentul s-a îndreptat și că se poate reintegra în societate.”
