Netanyahu, zis Bibi Escobar, în fața justiției pe care a încercat s-o reducă la tăcere: Acuzații și măsuri controversate

Prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, se confruntă cu multiple acuzații de corupție, inclusiv fraudă, abuz de încredere și luare de mită. Aceste acuzații au fost prezentate în cadrul procesului care se desfășoară la Tel Aviv, unde Netanyahu a devenit primul prim-ministru în funcție din istoria Israelului care a depus mărturie ca inculpat într-un proces penal.

Desigur, el a negat toate acuzațiile, susținând că este victima unei vânători de vrăjitoare orchestrate de o mass-media ostilă și un sistem juridic părtinitor.

Justicările lui Netanyahu vin după ce a făcut toate eforturile posibile pentru a reduce la tăcere Justiția din țara sa, sfidând ample demonstrații publice de protest din Tel Aviv prin care i s-a cerut demisia, el fiind bănuit chiar că, pentru a-și apăra funcția și chiar libertatea, a trecut cu vederea informațiile privind iminența atacului Hamas din 7 octombrie 2023, declanșând cel mai mare și sângeros atac asupra palestinienilor din Fâșia Gaza și ucigând peste 40.000 de palestinieni.

Asta a făcut ca pe 21 noiembrie 2024, Curtea Penală Internațională (CPI) să emită mandate de arestare pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu și fostul ministru al apărării Yoav Gallant, acuzându-i de crime de război și crime împotriva umanității, acuzații sunt legate de acțiunile lor în timpul conflictului din Gaza și al atacurilor din octombrie 2023.

Revenind la acuzațiile împotriva sa din procesul de la Tel Aviv, în care Netanyahu tocmai a depus mărturie, ele sunt împărțite în trei cazuri principale, cunoscute sub numele de Cazul 1000, Cazul 2000 și Cazul 4000.

Cazul 1000: Cadouri de la miliardari

Netanyahu este acuzat că a primit cadouri scumpe, inclusiv trabucuri și șampanie roz, în valoare de zeci de mii de dolari, de la miliardari precum Arnon Milchan, un producător de la Hollywood, și James Packer, un magnat australian. În schimbul acestor cadouri, Netanyahu ar fi oferit favoruri personale și de afaceri, inclusiv ajutor în obținerea unei vize americane pentru Milchan. Probele includ mărturii și înregistrări care arată că Netanyahu a intervenit pentru a obține o viză pentru Milchan și a promovat o lege de scutire de taxe care ar fi beneficiat israelienilor din străinătate, inclusiv Milchan.

Cazul 2000: Acorduri cu proprietarii de media

Netanyahu este acuzat că a negociat cu Arnon Mozes, proprietarul ziarului Yedioth Ahronoth, pentru a obține o acoperire de presă favorabilă în schimbul promovării unei legi care ar fi limitat distribuția ziarului rival Israel Hayom. Probele includ înregistrări ale conversațiilor dintre Netanyahu și Mozes, în care discută despre aceste aranjamente. În cadrul acestor discuții, Netanyahu și Mozes au discutat despre promovarea intereselor lor comune: îmbunătățirea acoperirii media pentru Netanyahu și impunerea de restricții asupra ziarului Israel Hayom.

Cazul 4000: Favoruri pentru Bezeq

Netanyahu este acuzat că a oferit favoruri de reglementare companiei de telecomunicații Bezeq, deținută de Shaul Elovitch, în schimbul unei acoperiri favorabile pe site-ul de știri Walla, deținut de aceeași companie. Probele includ e-mailuri și mesaje text între consilierii lui Netanyahu și oficialii Bezeq, care arată coordonarea între guvern și companie pentru a asigura o acoperire pozitivă. Netanyahu este acuzat de fraudă, abuz de încredere și luare de mită în acest caz.

Justificările invocate de Netanyahu

Netanyahu a negat toate acuzațiile, susținând că este victima unei vânători de vrăjitoare orchestrate de o mass-media ostilă și un sistem juridic părtinitor. El a declarat că darurile primite de la prieteni bogați nu sunt ilicite și că acuzațiile sunt absurde. De asemenea, a criticat sistemul de justiție israelian pentru că ar fi fabricat acuzațiile împotriva sa.

Netanyahu a subliniat că lucrează 17-18 ore pe zi și că nu trăiește o viață de lux, contrar acuzațiilor. El a menționat că rareori are timp să-și vadă familia și că nu îi place șampania.

Măsuri și acțiuni împotriva justiției

Pentru a împiedica judecarea sa, Netanyahu a luat mai multe măsuri și a inițiat diverse acțiuni:

1. Reforma judiciară: Netanyahu a promovat o reformă judiciară controversată care ar fi limitat puterea Curții Supreme a Israelului și ar fi oferit guvernului mai mult control asupra numirilor judecătorilor. Această reformă a fost percepută de mulți ca o încercare de a submina independența sistemului judiciar și de a proteja interesele personale ale lui Netanyahu și a scos lumea în stradă, la proteste uriașe în care i s-a cerut insistent demisia.
2. Atacuri asupra sistemului judiciar: Netanyahu a criticat în mod repetat sistemul judiciar israelian, acuzându-l de părtinire și de orchestrarea unei „vânători de vrăjitoare” împotriva sa. El a susținut că investigațiile și acuzațiile împotriva sa sunt motivate politic și că sunt rezultatul unei conspirații a mass-mediei și a procurorilor.
3. Încercări de amânare a procesului: Avocații lui Netanyahu au depus numeroase cereri de amânare a procesului, invocând diverse motive, inclusiv necesitatea de a examina probe suplimentare și de a pregăti apărarea. Aceste cereri au fost percepute ca o strategie de a întârzia procedurile judiciare și de a câștiga timp.
4. Mobilizarea susținătorilor și organizarea protestelor favorabile: Netanyahu și-a mobilizat susținătorii pentru a organiza proteste și demonstrații în fața tribunalului și în alte locații, acuzând sistemul judiciar de nedreptate și părtinire. Aceste acțiuni au avut scopul de a pune presiune asupra judecătorilor și de a influența opinia publică. El a folosit rețelele sociale și alte canale de comunicare pentru a-și mobiliza susținătorii. A făcut apeluri publice pentru a-i încuraja să participe la proteste și a subliniat importanța susținerii sale în fața a ceea ce el a numit „nedreptăți” comise de sistemul judiciar. Protestele au fost organizate în fața tribunalului din Tel Aviv, unde se desfășoară procesul său, dar și în alte locații importante din Israel. În timpul protestelor, susținătorii lui Netanyahu au scandat lozinci împotriva sistemului judiciar și a procurorilor, acuzându-i de părtinire și de orchestrarea unei vânători de vrăjitoare împotriva prim-ministrului. Mesajele transmise au fost menite să submineze încrederea publicului în imparțialitatea sistemului judiciar și să creeze o presiune asupra judecătorilor care se ocupă de caz. Aceste acțiuni au avut un impact semnificativ asupra opiniei publice din Israel. Susținătorii lui Netanyahu au fost mobilizați și au devenit mai vocali în apărarea sa, în timp ce criticii săi au văzut aceste acțiuni ca pe o încercare de a submina statul de drept și de a influența procesul judiciar. Protestele au contribuit la polarizarea societății israeliene și au amplificat tensiunile politice și sociale.

Aceste acțiuni ale lui Netanyahu și ale susținătorilor săi au fost criticate pe scară largă de către opoziție și de către organizațiile pentru drepturile omului. Criticii au avertizat că aceste acțiuni subminează statul de drept și independența sistemului judiciar, punând în pericol democrația israeliană. De asemenea, au fost exprimate îngrijorări cu privire la presiunea exercitată asupra judecătorilor și la posibilele consecințe asupra procesului de justiție.

Aceste proteste și mobilizări au fost o parte importantă a strategiei lui Netanyahu de a se apăra împotriva acuzațiilor de corupție și de a-și menține susținerea publicului în fața procesului său.

About The Author

Dan Badea

Jurnalist de investigații din 1990, licențiat în matematică.
Instituții mass media pentru care am lucrat în ultimii 30 de ani: Expres, Ultimul Cuvânt, Tele7 abc, Televiziunea Română, Evenimentul Zilei, Adevărul, Bilanț, Prezent, Interesul Public, Gardianul, Curentul.
Autor al volumului ”Averea Președintelui. Conturile Ceaușescu” – Nemira, 1998.

See author's posts