La începutul anului, numele controversatului om de afaceri de origine română Nicolae Buzăianu, cunoscut și ca „mogulul energiei” din România, a fost asociat de politicieni și jurnaliști africani cu masacrarea a 14 săteni din provincia Casamance, situată în sudul Senegalului.
În urma unei anchete declanșate de Investigative Report rezultă că Buzăianu, printr-o firmă înregistrată în Gambia, a controlat o uriașă afacere de contrabandă cu lemn de furnir provenit din Senegal, pe relația Gambia-China, și a fost partenerul de afaceri al dictatorului gambian.
Înainte de a începe aventura din Gambia, Nicolae Buzăianu i-a făcut câteva vizite private președintelui Yahya Jammeh, într-una dintre ele fiind însoțit și de Puiu Popoviciu, om de afaceri condamnat definitiv la 7 ani de închisoare cu executare, care s-a refugiat în Londra și se sustrage executării pedepsei.
În afacere a intrat și președintele Gambiei de atunci, dictatorul Yahya Jammeh, printr-un holding controlat prin interpuși, și tot el a protejat-o continuu, dând ordin generalilor din subordine să acorde monopol și toate scutirile de taxe firmei prin care s-au derulat toate operațiunile de export material lemnos din Gambia, Westwood Company Ltd.
Afacerile lui Buzăianu din Gambia au inclus și preluarea a două hoteluri de cinci stele dintr-o zona privilegiată, într-unul dintre ele instalând birourile firmei Westwood Ltd și punându-și nepotul, pe Dragoș Buzăianu, în fruntea afacerii. Conform presei africane, omul de afaceri făcea ”naveta periodic între baza sa din Europa și Banjul, cu un avion privat, pentru a transporta banii” rezultați din afacere.
În paralel cu afacerile, Buzăianu, care îi spunea dictatorului că ”se simte ca un gambian adevărat”, primise însărcinări diplomatice fiind numit ambasadorul Gambiei în Emiratele Arabe Unite și apoi ambasador în Principatul Monaco.
După alungarea dictatorului gambian de la putere, o comisie specială constituită pentru identificarea și recuperarea fondurilor deturnate de acesta a scos la iveală informații extrem de importante despre legăturile lui cu Nicolae Bogdan Buzăianu care, alături de nepotul Dragoș, figurează pe lista scurtă a asociaților fostului dictator, dar și a datornicilor către statul gambian.
Fostul mogul al energiei din România, al cărui nume figurează în dosare instrumentate de DNA, acuzat pentru mituirea unui judecător și pentru crearea unei rețele în scopul influențarii deciziilor unor judecători în dosarele Hidroelectrica, apare ca denunțător în dosarul privind mituirea cu 5 milioane de dolari a Elenei Udrea, pentru a-i facilita prelungirea contractelor privilegiate încheiate cu Hidroelectrica.
Pe 6 ianuarie 2018 agenția oficială de știri din Senegal, APS, anunță uciderea a treisprezece tineri și rănirea altor șase în pădurea Bayotte din apropierea satului Boffa situat in sud-vestul țării, în districtul Ziguinghor. Curând, în pădurea Bayotte apare și cel de-al paisprezecelea cadavru. Masacrul a fost atribuit inițial unor membri inarmați ai Mișcării Forțelor Democratice din Casamance (MFDC), o organizație separatistă care luptă de aproape 4 decenii pentru independența regiunii din sudul Senegalului. MFDC a negat însă orice implicare în masacrul de la granița cu Guineea-Bissau. Mai mult, una dintre facțiunile organizației a acuzat responsabilii administrației și securității locale că se află ”în fruntea unei vaste rețele de tăiere clandestină și de vindere ilegală a lemnului de tec”.
A doua zi, pe 7 ianuarie, președintele senegalez Macky Sall a declarat două zile de doliu național. Guvernul a trimis forțe militare impresionante în zonă, a fost demarată o anchetă și o săptămână mai târziu au fost arestate 22 de persoane suspectate a avea legături cu uciderea tăietorilor de lemn din pădurea Bayotte.
Curând însă, o nouă ipoteză ia locul zvonului lansat inițial: masacrul este consecința directă a uriașei operațiuni de contrabandă cu lemn dintre Senegal și Gambia. Este vorba de aproximativ un milion de copaci din padurile din Casamance tăiați in ultimii ani și trecuți ilegal în Gambia de unde au fost trimiși, în containere, în China.
Pentru a înțelege mai bine ceea ce urmează, trebuie spus că dacă Senegalul arată ca un cap uriaș de om așezat în nord-vestul Africii, cu fața la oceanul Atlantic și cu Dakar-ul fixat ca un neg în vîrful nasului, Gambia ocupă exact poziția gurii Senegalului, deschisă spre același ocean, iar Casamance, regiunea din sudul Senegalului, ocupă locul bărbiei, a mandibulei.
Revenind, ipoteza legăturii dintre masacrarea celor paisprezece săteni și contrabanda cu lemn din zonă a fost lansată de Haidar El Ali, cunoscut militant ecologist și fost ministru al mediului din Senegal.
Într-un interviu pentru Jeune Afrique din 12 ianuarie, acesta susține că ”în perioada 2010-2015 a fost defrișată o suprafață de 10.000 de hectare de pădure în beneficiul mafiei chinezești, aproximativ 5000 de containere pline cu lemn părăsind anual porturile din Gambia cu destinația China, ceea ce inseamnă în jur de 140 miliarde CFA” (aproximativ 210 milioane euro – nn).
Pădurile din Casamance, spune el, sunt pline de lemn de furnir (”bois de vene”), foarte asemănător cu lemnul de trandafir din Madagascar, iar clasa de mijloc din China este înebunită după mobilier din acest lemn. Asta a dus la o creștere a prețului, deci a cererii pe piața internațională, care a sporit defrișările ilegale.
Fostul ministru senegalez îi numește astfel și pe capii operațiunii de contrabandă din Gambia: fostul dictator gambian Yayha Jammeh, alungat de la putere in ianuarie 2017 și româno-elvețianul ”Nicholae Bogdan Buzăianu”.
Dacă în Senegal o asemenea afacere nu se poate face fără complicitați la cel mai înalt nivel, spune Haidar El Ali, ”în cazul Gambiei traficul cu lemn a fost organizat chiar de către fostul președinte în persoană, Yayha Jammeh, prin intermediul companiei Westwood care a fost condusă de elvețianul Nicholae Bogdan Buzăianu”.
Jurnalistul Baba Aidara susține că în spatele masacrului din pădurea Boffa se află un român: Nicolae Bogdan Buzăianu
Jurnalistul senegalez Baba Aidara, fost corespondent special in SUA al postului de radio Rfm (Radio Futurs Médias) susține și el aceeași ipoteză lansată de Haidar El Ali și preluată rapid, a doua zi, de presa africană: în spatele întregii operațiuni care a dus la executarea sătenilor din Boffa stă firma Westwood Company Ltd, care deține monopolul comerțului cu lemn pe întreg teritoriul Gambiei, firmă care a fost înființată de Nicolae Buzăianu și este condusă de nepotul său, Dragoș.
”Societatea WestWood Company Ltd, citată de confratele nostru Baba Aidara în masacrul din Boffa, și-a început activitatea cu trei ani în urmă în țara lui Adama Barrow. Fondatorul ei se numește Nicholae Bogdan Buzăianu, ex-diplomat al Gambiei, dar ea este condusă astăzi de fiul (nepotul – n.n.) său Dragoș în complicitate cu francezi și chinezi. Birourile firmei se află într-un hotel din Gambia, cumpărat prin Societatea de Securitate Socială și de Finanțarea Locuințelor (SSHFC)” – se afirmă pe 18 ianuarie 2018 în exclusif.net.
Mai mult, ziaristul Baba Aidara susține că ”firma Westwood, cu sediul în Gambia, este cea care a plătit mercenari pentru a veni să facă ravagii în Ziguinchor și a controla taierea padurilor în Casamance”, motiv pentru care ancheta cu privire la masacrul din Boffa ar trebui, spune el, să se mute în Gambia.
Buzăianu către dictatorul Jammeh: ”you make me feel like a true Gambian”!
Buzăianu și-a făcut intrarea în Gambia prin investiții în turismul local si în imobiliare. Înainte de a-și stabili cartierul general în Gambia, el a facut câteva vizite în capitala Banjul, într-una dintre ele fiind însoțit și de Puiu Popoviciu, un afacerist român condamnat definitiv, anul trecut, la 7 ani de închisoare în dosarul Băneasa și refugiat la Londra pentru a se sustrage executării pedepsei.
Detaliile colaborării dintre Buzăianu și dictatorul Jammeh au fost stabilite în cele două vizite din 19-23 mai și 6-8 august 2013 de la Banjul. Omul de afaceri de origine română a fost primit în audiență de președintele Jahya Jammeh pe 23, respectiv 7 august 2013. La ultima dintre discuții a participat și Puiu Popoviciu, care își anunțase anterior intențiile de a investi în Africa, după sucesele înregistrate în zonă de Frank Timiș și Ovidiu Tender.
Într-o depeșă oficială trimisă dictatorului Jammeh pe 30 august 2013, cu ocazia sfârșitului Ramadanului și semnată ” Dr. Nicolae Buzaianu, Ambassador-at-Large”, acesta îi mulțumește pentru audiența excelentă și fructuoasă în care a fost primit pe 7 august, în timpul vizitei sale la Banjul din 6-8 august în care a fost însoțit și de Puiu Popoviciu și în care s-a simțit ca un adevărat gambian. ”You make me feel like a true Gambian” îi transmite româno-elvețianul Buzăianu dictatorului.
”On behalf of my partner Mr. Gabriel Popoviciu and my own behalf I want to thank you once again for your kindness and to place on record our appreciation of the efforts of your young and talented Secretary General Mr. Momodou Sabally, for all the follow up discussion he had with us during our short stay in Banjul” – mai spune Buzăianu.
Asociat al dictatorului în afaceri și amabasadorul lui în Emiratele Arabe Unite și Monaco
În decembrie 2013 firma BPI Tourism & Services, o filială locală a grupului de investiții BP Investment Group FZE din Dubai, controlat de Buzăianu, după cum susțin sursele din Gambia și Senegal, preia două mari hoteluri din Gambia, Ocean Bay Hotel & Resort și RedCroc Hotel & Resort (fostul Sunbeach Hotel). Hotelurile sunt de cinci stele și se află într-o zona privilegiată a Gambiei, Cape Point din Bakau.
Într-unul din ele, Ocean Bay Hotel, situat pe strada Koffi Annan, Buzăianu instalează birourile firmei care avea să-l pună pe lista scurtă a celor mai apropiați asociați ai dictatorului gambian Yahya Jammeh, Westwood Company Ltd.
Mai înainte însă, dictatorul a obligat o societate de stat, Societatea de Securitate Socială și de Finanțarea Locuințelor (SSHFC), să cumpere hotelul, pentru ca apoi acesta să-i fie închiriat pe o perioada de 10 ani lui Nicolae Buzăianu. De aici, prin nepotul său Dragoș Buzăianu, dirija operațiunile Westwood, compania pe care o avea în comun chiar cu dictatorul Jammeh.
Conform informațiilor furnizate de Sidi Sanneh, Ocean Bay Hotel and Resort (OBHR) a fost închiriat firmei BP Investment Group FZE (BPI) pe o perioada de 10 ani, începând cu 1 decembrie 2013, iar Sun Beach Hotel a fost închiriat pe o perioada de 15 ani și 10 luni începând cu 9 august 2016.
Condițiile închirierii celor două hoteluri de cinci stele au fost în detrimentul societății SSHFC, contractele find considerate ”scandaloase”. Astfel, ”închirierea lunară a OBHR a fost de 13.000 de euro, plătibilă trimestrial în avans pentru primii cinci ani, ajungand la 14.000 euro lunar pentru următorii cinci ani. De asemenea, contractul de închiriere prevede că toate investitiile făcute de BPI în structura fizică a OBHR pe durata contractului de închiriere se scad din chiria lunară până la maximum 6000 de euro. Închirierea lunară a Sun Beach Hotel este de 10.000 de dolari pentru primii cinci ani, 12.000 dolari pentru următorii cinci, și 15.000 pentru durata rămasă” – afirmă fostul ministru de externe gambian.
De asemenea firma BPI s-a obligat să renoveze hotelul Sun Beach printr-o investiție de minimum 2 milioane de euro dar, evident, nu și-a ținut promisiunile.
În martie 2017, noul director al SSHFC a declarat că acordul cu BP Investment Group a fost unul scandalos, defavorabil părții gambiene. N-au fost achitate niciodată sumele convenite pentru chiria lunară, firma lui Buzăianu scăzând din chirie suma pe care se obligase s-o investească, dar pe care nu a investit-o niciodată, mai susține fostul ministru de externe al Gambiei. La celalalt hotel situația a fost similară, au existat restanțe pe mai multe luni la plata chiriei sau a utilităților. În august 2017, SSHFC a cerut rezilierea contractelor de închiriere, dar BPI a contestat decizia la Înalta Curte din Gambia.
Deocamdată, situația celor două hoteluri este incertă, ele fiind sub tutelajul Comisiei de anchetăprivind identificarea și recuperarea fondurilor deturnate de fostul dictator gambian.
Asocierea lui Buzăianu cu fostul dictator i-a adus prima recunoaștere în domeniul consacrat deja,”diplomația”. Astfel, pe 17 februarie 2014, la Abu Dhabi, Nicolae Bogdan Buzaianu și–a prezentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador al Gambiei în Emiratele Arabe Unite subsecretarului Ministerului Afacerilor Externe din Abu Dhabi, Abdullah bin Mohammed bin Butti AI Hamed.
Doi ani mai târziu, în 2016, el îi transmitea salutari de Anul Nou, dictatorului Jammeh, din poziția de Ambasador al Gambiei în Principatul Monaco.
Mesaj trimis de ambasadorul Buzaianu pe 11 ianuarie 2016, președintelui Gambiei, ”His Excellency Sheikh Professor Alhaji Dr. Yahya Jammeh”- http://observer.gm/seasons-greetings-roll-in-for-president-jammeh/
Reprezentarea diplomatica a țărilor africane face parte, cum se știe deja, din arsenalul metodelor folosite de”filantropul” Buzăianu pentru a obține influență și a face bani. E un mod de operare pentru omul de afaceri român refugiat in Elvetia sub umbrela unei cetățenii si a unei protecții superioare față de legislația țării de origine.
In 2011, Buzăianu a devenit ambasadorul Zambiei la UNESCO, el figurând și ca membru al comitetului executiv al UNESCO din partea aceluiași stat african. De asemenea, el a mai reprezentat Zambia și ca adjunct al ambasadorului acestei țări în Franța. Este cunoscut scandalul internațional declanșat în urma acuzațiilor pe care i le-a adus la un moment dat, iar apoi le-a retras, președintele Zambiei Michael Sata, de implicare într-o escrocherie cu aur.
Pentru el, între Zambia și Gambia nu e decât diferența de o literă.
Proiectul modern City, o afacere construită pe banii din fondul de securitate socială a gambienilor
Pe 27 februarie 2014, Buzaianu incheie o afacere imobiliară cu guvernul gambian din zona construcției de locuințe. La o conferință de presă susținută într-o locație de-a lui Buzăianu, Hotelul Ocean Bay din Stațiunea Cape Point din Bakau, directorul agenției guvernamentale Societatea de Securitate Socială și Finanțare pentru Locuințe (SSHFC) din Gambia, Edward Graham, a anunțat încheierea unui ”joint-venture” cu o companie din Dubai, BP Investment Group (BPI) pentru construirea a peste 500 de locuințe sociale (400 de case și 110 apartamente). Conform directorului executiv al BPI , Dimitris Sophocleous, proiectul presupunea crearea unui complex rezidențial, Modern City, un adevărat orășel de tip occidental (cu magazine, centre SPA, bazine, birouri bancare, etc.etc.) în vecinătatea orașului gambian Brosubi. Sophocleus a mai spus că ”BPI este o companie cu sediul în Dubai, cu renume internațional în prestarea sa principală de servicii, care include locuințe sociale și securitate, divertisment, energie și putere”.
Într-adevăr, compania BP Investment Group FZE este înregistrată într-una din zonele libere de tip offshorre din Dubai și este controlata de un grup de investitori in frunte cu Bogdan Buzăianu, iar hotelul in care a avut loc conferința de presă, Ocean Bay Hotel, așa cum am văzut, a fost inchiriat pentru 10 ani de către același investitor româno-elvețian (din Dubai), Bogdan Buzăianu, de la agenția guvernamentală SSHFC și era administrat de BPI Tourism and Services, o filială locală a BP Investment Group FZE.
Conform unui fost oficial gambian, Sidi Sanneh, care a ocupat funcții precum cele de ministru de externe al Gambiei, ambasador in Senegal și director executiv al Bancii Africane de Dezvoltare, parteneriatul dintre agenția guvernamentală SSHFC și grupul din Dubai, BPI Group, a fost unul extrem de dubios, dar și păgubos pentru stat.
În plus, acesta confirmă că BPI Group era partener de afaceri al dictatorului gambian. ”Societatea (SSHFC – nn) a fost implicată în parteneriate dubioase cu Yahya Jammeh și partenerii săi de afaceri din Golf, care par a fi regia lui Zaineb Jammeh (sotia dictatorului gambian – nn). (…)Ultimul dintre aceste parteneriate exprem de dubioase este cel cu compania BPI Group din Emiratele Arabe Unite cu sediul în Dubai și condusă de Dimitris Sophocleous. Yahya Jammeh, Zainab Jammeh și prietenii lor din Golf cu intermediarul din Gambia, care este în prezent blocat în Banjul, sunt responsabili pentru această afacere de locuințe necorespunzătoare numită BPI Social Security Housing. ” – susține fostul oficial gambian pe blogul său personal.
Intr-adevăr, partenerul firmei lui Buzăianu în această afacere, Edward Graham, care fusese condamnat in 2012 la un de inchisoare pentru pierderi provocate unei filiale a SSHFC, a fost grațiat de președinte și a revenit, ca om de încredere al acestuia, în functia de director al societății.
Sancționat de Donald Trump pentru corupție si încălcarea drepturilor omului
Primele informații oficiale despre privilegierea companiei Westwood Ltd au apărut la începutul lui martie 2018 în urma audierilor făcute de Comisia Janneh înființată de Guvernul Gambiei în decembrie 2017, imediat după fuga dictatorului Yahya Jammeh. Scopul urmărit de această comisie de anchetă este cercetarea activităților financiare ale dictatorului gambian și ale acoliților lui.
Abia la 4 ani de la apariția firmei care avea monopol pe afacerile cu lemn valoros din Gambia, în care aveau interese directe atât Buzăianu cât și președintele gambian, au început să apară și dovezi al acestei legături. WestWood Company Ltd a fost infiintata pe 16 aprilie 2014. Informația a fost furnizată de unul dintre foștii administratori ai societății in perioada iulie 2014 -septembrie 2017, Anthony Panetta, în fața Comisiei Janneh.
Din informațiile furnizate Comisiei, rezultă că acționarii firmei Westwood sunt societățile BPI Tourism and Services (50%) înregistrata in Gambia si Kanilai Family Holdings (50%).
Prima dintre ele, BPI Tourism and Services, este o societate reprezentata de Bogdan Buzăianu, iar cea de-a doua, Kanilai Family Holdings, este un holding controlat de fostul presedinte al Gambiei, Yahya Jammeh, născut în Kanilai. Dovada că Holdingul Kanilai este o afacere a lui Yahya Jammeh apare într-un document oficial emis de autoritățile SUA. Holdingul Kanilai se află pe lista de sancțiuni a Departamentului Trezoreriei SUA ca societate controlată de fostul dictator gambian Yahya Jammeh ale cărui conturi si active din SUA au fost blocate sau confiscate începand cu decembrie 2017, la aproape un an de la exilarea fostului președinte în Guineea Ecuatorială. Yahya Jammeh a fost supus sancțiunilor SUA, printr-un ordin semnat pe 21 decembrie 2017 de catre președintele Donald Trump, după ce a fost acuzat de fapte grave de coruptie si de incălcare a drepturilor omului.
Westwood Ltd. a detinut monopol pe export de lemn și a fost scutita de taxe chiar de către președintele Gambiei
Gambia, cea mai mică țară din Africa Continentală, cu doar 4000 de hectare de pădure, a ajuns în 2016, în mod aparent inexplicabil, al doilea mare exportator de rășinoase în China, după Nigeria, susținea fostul ministru al mediului din Senegal, El Ali Haidar. Explicația găsită de el pentru această performanță este simplă: lemnul de export provenea nu din Gambia, ci din Senegal. Era lemn de contrabandă. Operațiunea fusese coordonată direct de fostul președinte gambian, în parteneriat cu fostul mogul al energiei din România, Nicolae Bogdan Buzăianu.
Despre implicarea directă a fostului președinte gambian, dictatorul Jammeh, in susținerea firmei lui Buzăianu pentru preluarea monopului cherestelei din Gambia a oferit informații chiar fostul director al firmei Westwood, Anthony Panneta. Acesta a susținut ca la mai puțin de doua luni de la înființarea firmei Westwood, contractul de export al cherestelei din Gambia s-a semnat cu aprobare de la cabinetul presedintelui țării și că dictatorul gambian a acordat companiei Westwood si o scutire de taxe. Conform lui Panneta, ”fostul comandant al Gărzii Republicane, generalul Saul Badjie și un domn Gabriel Akram Nakhleh au semnat contractul de export al cherestelei (buștenilor) in numele companiilor în timp ce directorul Dracos Hussein, care era și acționar, a susținut în continuare ca Topya Mark administreaza hotelurile (in numele companiei BPI – nn)”.
Panneta a declarat că Westwood a fost singura companie care se ocupa de export lemn din pădurile din Gambia, că activitatea de export a început in 2015 și că până la schimbarea guvernului (din 2016) firma n-a platit impozite, scutirea de plata a impozitului pe profit fiind acordata de fostul președinte.
Exclusif.net: Buzăianu ”face naveta periodic între baza sa din Europa și Banjul cu un avion privat pentru a transporta banii”
Referitor la documentele care confirmă implicarea directă a președintelui gambian în afacere, Panneta a spus comisiei că ”a existat o autorizație de la biroul fostului președinte, datată 1 iunie 2014, o scrisoare de la Departamentul Forestier datată 16 iunie 2014, care a autorizat compania să exporte lemn, și o altă scrisoare de la ministrul de interne care, de asemenea, a permis exportul de lemn”.
Westwood, compania reprezentată de mogulul-ambasador Buzăianu și dictatorul Jammeh, a început să funcționeze la turație maximă încă de la înființare. Afacerea consta, de fapt, în exportul lemnului de contrabandă provenit nu din Gambia ci din statul vecin, Senegal.
Potrivit exclusif.net, aproape toate exporturile de lemn roșu din Gambia au provenit din regiunea de sud a Senegalului, Casamance, unde mai mult de un milion de arbori proveniți de pe 10.000 de hectare de păd
ure au fost tăiați ilegal și introduși clandestin în Gambia, printr-o uriașă operațiune de contrabandă.
Se estimează că Gambia a câștigat 238,5 milioane de dolari din aceasta afacere, din 2010, până astăzi. De asemenea, conform aceleiași surse, cum am mai amintit deja, operațiunile cotidiene ale firmei Westwood erau desfășurate de Dragoș Buzăianu (nepotul lui Nicolae Bogdan Buzăianu), stabilit în Gambia, în timp ce Bogdan Buzăianu ”face naveta periodic între baza sa din Europa și Banjul cu un avion privat pentru a transporta banii”.
Desi astăzi și-a șters urmele de pe net (facebook, linkedin etc) care făceau legătura dintre el și BPI Group, există urme pe care nu le-a putut acoperi.
Buzăianu a mai înregistrat pe 18 august 2014, în Panama, un offshore cu nume identic celui din Dubai folosit la înființarea firmei gambiene BPI Tourism and Services. Este vorba de BP Investment Group SA controlată prin interpușii Dragoș Buzăianu (secretar), Roy Darius Maybud (președinte) și Digna Perez Martinez (trezorier). Dacă Dragoș este nepotul său, avocatul elvețian Maybud este un intermediar folosit și în alte afaceri din trecut ca administrator la Energy Holding SRL și BV Marken Investment & Trading M.I.T. din Olanda.
Dezvăluirile de la Comisia Janneh: Buzaianu și nepotul Dragoș se află pe lista scurtă a asociaților dictatorului
Nicolae Bogdan Buzăianu și nepotul lui, Dragoș Buzăianu, se află la pozițiile 19-20 pe lista scurtă a asociaților apropiați ai fostului dictator gambian pentru care s-a emis formularul de declarare a activelor la Comisia Janneh. Numele lor este transcris însă așa cum se pronunță în zonă: Buzainou.
Comisia a fost înființată de guvernul Gambiei în iulie 2017 pentru a investiga tranzacțiile financiare ale fostului președinte Yahya Jammeh, în vederea identificării și recuperării fondurilor deturnate de dictator de la statul gambian.
Dezvăluirile administratorului Anthony Panneta au fost susținute și completate de alte persoane implicate în afacere.
Directorul adjunct al Silviculturii, Malang Jassey, a declarat în fața aceleiasi comisii Janneh că societatea Westwood, datora departamentului de Silvicultura taxe in valoare de 2.580.000 D (aproximativ 50.000 USD). El a confirmat ca Westwood Company a fost autorizată de fostul președinte să exporte cherestea.
Vicepreședintele Asociatiei Reexportatorilor Forestieri, Baboucarr Jammeh, a declarat și el în fața aceleiași comisii că în anul 2014 a fost abordat de diverse persoane, inclusiv de directorul general al Ocean Bay Hotel, care doreau să discute cu cei care se ocupă de cherestea. El a dezvaluit ca unul dintre exportatori i-a spus ca WestWood a preluat exportul de lemn în Gambia și că au fost taxați, pentru a rămâne în afacere, cu 4000 de dolari, scăzând apoi la 3000 USD.
Baboucarr Jammeh a mai spus că există o scrisoare de la Departamentul forestier pe care ar fi văzut-o și în care se menționează că trezorierul lor a sunat din partea generalului Saul Badjie si a spus că dacă nu se conformează și nu plătesc taxa va trimite soldați să-i aresteze.
După fuga dictatorului, prin conturile lui Nicolae Buzăianu din Gambia bătea vântul
Dominic Mendy, manager financiar la Zenith Bank (Gambia) ltd a făcut dezvaluiri in legătură cu conturile de la acea bancă și care au legătură directă cu fostul dictator, adică cele pentru JFP (Jammeh Foundation for Peace), MALIGAM Internațional și WestWood Ltd. El a dezvăluit că firma Westwood a avut patru conturi: în moneda locală Dalasi, în dolari, euro și lire sterline, iar semnatarii au fost ”DRAGAN SIMONA GEATINA”, Gibril Armou Makaeh, DRAGOS BOGDAN BUZAIANU și TONY PANNETA. Referitor la deschiderea conturilor, el a spus că în moneda Dalasi s-a deschis cont pe 26 iunie 2014, că a existat un depozit de 6.321.960 D și că ultima tranzacție a fost pe 23 ianuarie 2017, de 103.000 Dalasi, rămânând un sold de 26.513,18 D care a fost înghețat.
Contul în dolari a fost deschis pe 8 iulie 2014, cu aceiași semnatari, iar prima tranzacție a fost la 13 iulie 2017 (2014 – nn), cu un depozit de 1.759.853 dolari, in timp ce ultima tranzactie a fost pe 13 iunie 2017 in valoare de 2.200 Dolari. Conturile in euro si lire sterline nu au fost folosite.
Apare aici un alt nume românesc, Drăgan Simona Geanina (probabil transcris incorect GEATINA), ca om de incredere al grupului Buzăianu.
Dealtfel, în offshorul din Dubai folosit în Gambia, BP Investment Group FZE, mai apare numele unui român, Armino Popp, director de operațiuni al societății.
Directorul BPI Group apare ca membru al așa-zisului ”Grup al Porturilor” , pe siteul forumului Crans Montana, una dintre ”jucăriile” preferate ale lui Buzăianu (despre care am scris deja AICI), o instituție în cadrul căreia omul de afaceri de origine română s-a afișat alături de multe personaje controversate din Europa.
Buzăianu a devenit membru al ONG-ului elvețian Crans Montana cu mai mulți ani în urmă, sub numele de Nicolas Buzăianu, nume obținut după ce a devenit cetățean elvețian, figurând atunci ca fondator şi preşedinte executiv al Consiliului pentru Afaceri Publice Internaţionale (World Public Affairs) din cadrul acestei organizații.
Firma lui Buzăianu și Jammeh a lăsat datorii uriașe la guvernul gambian
Louis Prom, junior partner la societatea Augustus Prom – Audit Tax. Advisory din Gambia, a dezvăluit Comisiei Janneh informații financiare despre WestWood. Astfel, el a afirmat că datoria totală a Westwood la guvernul Gambiei este de peste 273.930.000 Dalasi si ca numai Fiscului datora 253 milioane D, sumă din care firma a platit doar 70 mil. D ca impozit. La fel, Maersk Line Shipping Agency solicită 11,2 milioane D pentru utilizarea containerelor, iar GIEPA revendică alte 5 milioane de dolari pentru depozitul de la aeroport.
El mai sustine că in perioada 2014-2017, Westwood a exportat 13.028 de containere cu lemn in valoare de 39.084.000 dolari. Tot el a prezentat contractele de imprumut dintre Westwood si celelalte societati din grup: 5 milioane dolari pentru Ocean Bay Hotel, 2 milioane dolari pentru Sun Beach Hotel și 500.000 dolari pentru Compania Minerală, imprumut care avea o perioada de gratie de 3 ani fara dobanda. Așadar, încă 7,5 milioane de dolari scoși din firmă.
De asemenea, Westwood a platit 7.810.115 dolari societatii Kanilai Family Farms, firma dictatorului Jammeh, ca dividende in avans pentru anii 2015 si 2016.
”The true gambian” româno-elvețian Nicolae Buzăianu revine pe ușa din dos a denunțului
După fuga dictatorului Jammeh și schimbarea puterii din Gambia, a dispărut rapid și Buzăianu de pe piața gambiană. Africanii nu prea înțeleg ce li s-a întâmplat, sau pricep dar ridică din umeri a neputință, la fel ca și noi. În fond, românul elvețianizat în urmă cu un deceniu, care a exploatat la greu foamea și lăcomia funcționarilor publici iresponsabili din România, de la Tăriceanu la Elena Udrea, și-a exportat ingeniozitatea și talentul în jungla africană, după ce autoritățile din țara lui de baștină i-au luat urma și i-au amenințat libertatea de mișcare.
El și-a început cu adevărat afacerile cu energie în România, cele care l-au făcut multimilionar, în vremea în care ministrul Industriei și Comerțului era Călin Popescu Tăriceanu, iar prim ministru Victor Ciorbea – doi indivizi care au străbătut cot la cot ultimele două decenii.
Afacerea care a păgubit statul român cu o sumă uriașă, aceea a așa-zisei retehnologizări a Porților de Fier I și II prin firma VA Tech Hydro, începută în mandatul lui Tăriceanu, a continuat în anul 2002, prin firma Holdings ApS Romania (fosta denumire a Energy Holding SRL), cu cele mai păguboase contracte bilaterale de vânzare-cumpărare de energie încheiate vreodată de Hidroelectrica cu o companie privată și prelungite ulterior prin coruperea înalților funcționari de stat la care a avut acces. Contractele privilegiate cu energie au fost o altă afacere a lui Buzăianu, cea mai profitabilă, care a păgubit statul român, via Hidroelectrica, cu aproape două miliarde de euro reprezentand diferența dintre prețul energiei pe piața liberă (OPCOM) și prețul preferențial negociat și semnat cu traderii de energie reprezentați de Buzaianu. Dar, despre asta, am scris deja AICI. La fel, cu mai mult timp în urmă, am scris și despre rețeaua mafiotă a lui Buzăianu din Europa AICI.
Astăzi numele lui Buzăianu reapare ca denunțător în dosare de corupție, cum e cel care o vizează pe Udrea în cazul șpăgii de 5 milioane de dolari, sau în dosare revendicative, cum e cel de la tribunalul arbitral internațional de la Washington, ICSID, unde uneia dintre firmele controlate de el tocmai i s-au respins pretențiile financiare de 450 milioane de dolari, după ce instanțele românești i-au respins și ele, la foc automat, toate celelalte pretenții anterioare și despre care am scris AICI.
Dan Badea
About The Author
