Update: Papa Francisc a murit în urma unui accident vascular cerebral care a provocat o comă și o insuficiență cardiocirculatorie ireversibilă, a anunțat Vaticanul luni seara, conform agențiilor internaționale de presă. ”Decesul a fost confirmat prin înregistrare electrocardio-terapeutică”, se arată în document, semnat de directorul Departamentului de Sănătate și Igienă al Vaticanului, profesorul Andrea Arcangeli. Certificatul, care a fost publicat de Vatican, spune că Papa, în vârstă de 88 de ani, a intrat în comă înainte de moartea sa luni dimineață.
Știrea inițială
Papa Francisc, născut Jorge Mario Bergoglio, a murit luni, 21 aprilie 2025, la ora 7:35 dimineața, în reședința sa din Casa Santa Marta, Vatican. Suveranul Pontif, primul papă iezuit și primul din America Latină, a condus Biserica Catolică din 2013. Decesul său survine după o perioadă de spitalizare cauzată de complicații respiratorii și pneumonie.
Cardinalul Kevin Farrell, camerlengo al Bisericii Catolice, a anunțat oficial decesul din capela reședinței papale, în prezența unor înalți prelați ai Curiei. Vaticanul a exprimat „profundă durere” și a elogiat „compasiunea și angajamentul său față de cei marginalizați”.
”Dragi frați și surori, cu profundă tristețe trebuie să vă anunț decesul Sfântului nostru Părinte Francisc”, a anunțat cardinalul Kevin Farrell pe canalul de televiziune al Vaticanului. ”În această dimineață la 7:35, episcopul de Roma, Francisc, s-a întors în casa Domnului”, a anunțat cardinalul.
O hemoragie cerebrală este o posibilă cauză a morții Papei Francisc și nu problemele respiratorii cauzate de forma gravă de pneumonie de care suferise recent, au declarat luni pentru ANSA surse bine informate.
Papa Francisc a suferit recent de o dublă pneumonie și a petrecut mai mult de o lună în spitalul Gemelli din Roma.
A fost cea de-a patra internare de lungă durată a Papei în ultimii patru ani. Prima dată a fost internat în 2021 pentru o intervenție chirurgicală intestinală, apoi în 2023 din cauza unei pneumonii severe, iar la finalul aceluiași an, pentru o altă intervenție chirugicală abdominală.
Ultima sa apariție publică a papei Francisc a avut loc duminică, 20 aprilie, pentru scurt timp, la balcon în fața miilor de persoane strânse în Piața Sfântul Petru pentru a oferi o binecuvântare cu prilejul sărbătorii Paștelui.
Trupul neînsuflețit al Papei va fi depus în Bazilica Sfântul Petru pentru trei zile de reculegere publică. Înmormântarea va avea loc în Piața Sfântul Petru, conform tradiției. Ulterior, va fi convocat un conclav pentru alegerea noului Papă.
Lideri politici și religioși din întreaga lume au transmis mesaje de condoleanțe. Regele Charles al III-lea a lăudat „compasiunea și angajamentul neobosit” al Papei. Fostul președinte al SUA, Joe Biden, l-a numit „unul dintre cei mai influenți lideri ai vremurilor noastre”. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a subliniat „misiunea sa de a aduce bucurie și speranță, în special celor săraci”. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că Papa Francisc a „inspirat milioane de persoane și dincolo de Biserica Catolică prin umilința și iubirea sa atât de pură pentru cei nevoiași”. Cancelarul german desemnat Friedrich Merz și-a exprimat „profunda tristețe” și a omagiat memoria unui om „ghidat de umilință și credința în mila lui Dumnezeu”. Premierul spaniol Pedro Sánchez a salutat angajamentul Papei „pentru pace, justiție socială și cei mai vulnerabili”. De asemenea, lideri din Argentina, Irlanda, India, Israel și Uniunea Africană au omagiat compasiunea, umanitatea și angajamentul său față de pace și justiție socială.
Papa Francisc a fost recunoscut pentru abordarea sa pastorală, accentul pus pe milostenie și deschiderea față de problemele sociale și ecologice. A pledat pentru transparență în Vatican, a condamnat abuzurile din Biserică și a promovat dialogul interreligios. Enciclica sa „Laudato si’” a fost un apel global pentru protejarea mediului.
Conform tradiției, după decesul Papei, Vaticanul intră în perioada „Sede Vacante”, iar cardinalii sub 80 de ani se vor reuni în conclav pentru a alege un nou Suveran Pontif. Procesul include congregații generale și voturi secrete în Capela Sixtină, necesitând o majoritate de două treimi pentru alegerea noului Papă.
Moartea Papei Francisc marchează sfârșitul unei epoci caracterizate de reformă, empatie și deschidere în Biserica Catolică. Credincioșii din întreaga lume își exprimă durerea și recunoștința pentru moștenirea lăsată de acesta.
Fișă biografică
Arhiepiscopul de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio, a fost ales în fruntea Bisericii Catolice, sub numele de papa Francisc, la 13 martie 2013. El i-a succedat papei emerit Benedict al XVI-lea (85 de ani), a cărui retragere a intrat oficial în vigoare la 28 februarie 2013.
Papa Francisc (Jorge Mario Bergoglio) s-a născut la 17 decembrie 1936, în capitala argentiniană, Buenos Aires, într-o familie de italieni. Tatăl său, Mario Bergoglio, a fost contabil, iar mama sa, Regina Sivori, se ocupa de casă și de creșterea celor cinci copii pe care îi aveau.
A obținut diploma de licență ca tehnician chimist, apoi a ales să devină preot, urmând seminarul diecezan. Pe 11 martie 1958 a intrat în noviciat în Societatea lui Iisus (Ordinul Iezuit). Și-a completat studiile umaniste în Chile, iar în 1963, după ce s-a întors în Argentina, și-a luat licența în filosofie la Colegiul San José din San Miguel.
A fost profesor de literatură și psihologie la Colegiul Inmaculada din Santa Fé, între 1964 și 1965, discipline pe care le-a predat și la Colegiul del Salvador din Buenos Aires (1966).
Din 1967 până în 1970 a studiat teologia și a susținut licența tot la Colegiul San José. Pe 13 decembrie 1969, a fost hirotonit preot de arhiepiscopul Ramón José Castellano.
Și-a continuat pregătirea între anii 1970 și 1971 în Spania, iar pe 22 aprilie 1973 a făcut profesiunea solemnă la iezuiți. Revenit în Argentina, a fost maestru de novici în San Miguel, profesor la Facultatea de Teologie, consilier al Provinciei Societății lui Iisus și rector la Colegiu.
Pe 31 iulie 1973 a fost numit provincial al iezuiților din Argentina. Între anii 1980 și 1986, a fost din nou rector la Colegiul San José, pe lângă munca de paroh în San Miguel. În martie 1986 a mers în Germania să își termine teza de doctorat; apoi, a fost trimis la Colegiul del Salvador din Buenos Aires și ulterior la biserica iezuiților din Cordoba, ca director spiritual și confesor.
În 20 mai 1992, papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Auca și auxiliar de Buenos Aires. La 27 iunie, același an, a fost consacrat episcop. A fost numit vicar episcopal al zonei Flores, iar pe 21 decembrie 1993 a devenit vicar general al arhidiecezei.
Pe 3 iunie 1997, a fost numit arhiepiscop coadiutor de Buenos Aires, iar după nouă luni, la moartea cardinalului Quarracino, a devenit succesorul său ca arhiepiscop, primat al Argentinei, mare cancelar al Universității Catolice și Ordinarius pentru credincioșii de rit oriental care locuiau în Argentina și nu aveau episcop de rit propriu.
A fost făcut cardinal, la 21 februarie 2001, de papa Ioan Paul al II-lea. În octombrie 2001 a fost numit relator general pentru cea de-a zecea adunare generală ordinară a Sinodului episcopilor, dedicată slujirii episcopale. În 2002 a refuzat numirea de președinte al Conferinței episcopale argentiniene, dar în 2005 a fost ales și apoi reconfirmat pentru încă trei ani, în 2008.
Jorge Mario Bergoglio, în calitate de arhiepiscop de Buenos Aires, a realizat un proiect misionar centrat pe comuniune și evanghelizare. Planul avea patru obiective principale: comunități deschise și fraterne; laici informați cu roluri de conducere; evanghelizare adresată tuturor locuitorilor orașului; asistență oferită săracilor și bolnavilor.
În septembrie 2009, a lansat la nivel național campania de solidaritate pentru bicentenarul independenței Argentinei: două sute de opere de caritate, de realizat până în 2016.
După retragerea papei Benedict, cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fost ales papă la conclavul din 2013, luându-și numele de Francisc, primul papă din Ordinul iezuiților și din America Latină.
În perioada 31 mai – 2 iunie 2019, papa Francisc s-a aflat în România, în cea de-a 30-a călătorie apostolică din pontificatul său, potrivit Vatican news.
Papa Francisc a lansat în 2024 o cartea autobiografică intitulată ”Viața. Povestea mea în istorie”, scrisă împreună cu jurnalistul vaticanist Fabio Marchese Ragona.
Cartea are peste 300 de pagini și acoperă toate aspectele vieții papei Francisc, de la relația cu familia sa, în special cu bunicii, emigrarea lor în Argentina în 1929, până la cel de-al Doilea Război Mondial cu epilogul său atomic dramatic.
În carte, Suveranul Pontif nu a ascuns rănile provocate de cei care cred că el “distruge papalitatea”. Chiar dacă există “întotdeauna cineva care încearcă să împiedice reforma, care ar vrea să rămână blocat în vremurile Papei-rege”, a spus el, cert este că “Vaticanul este ultima monarhie absolută din Europa și că, de multe ori, înăuntrul ei se fac raționamente și manevre de curte, dar aceste scheme trebuie abandonate definitiv”.
Papa Francisc a propus la sfârșitul anului 2024, celebrarea aniversării a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325) împreună cu liderii ortodocși, într-o scrisoare personală către patriarhul ecumenic Bartolomeu.
“Acum iminenta aniversare a 1700 de ani de la Primul Conciliu Ecumenic de la Niceea va fi o altă ocazie de a da mărturie despre comuniunea în creștere care există deja între toți cei care sunt botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, a scris Pontiful în mesajul său datat la 30 noiembrie 2024.