În urma publicării articolului „Sectanții lui Pașca cer «Azilul 2 ânapoi»”, Asociația Creștină Renovatio, prin președintele Florin Ianovici, mi-a adresat o scrisoare deschisă prin care îmi cere să retractez cuvântul „sectant”, să public un drept la replică și să prezint scuze publice credincioșilor care au donat pentru Asociația Dumbrava. Îi acord dreptul la replică și public, la finalul acestui text, scrisoarea integral. Iată răspunsul meu.
Domnule Ianovici,
Vă mulțumesc pentru tonul civilizat al scrisorii și pentru că recunoașteți dreptul presei de a investiga. Vă răspund la fel de deschis.
Scrisoarea dumneavoastră combate un text pe care articolul meu nu îl conține. Nicăieri nu am atacat penticostalii, baptiștii, creștinii după Evanghelie sau vreo confesiune. Am scris negru pe alb, chiar în articol, că nu îi numesc sectanți pentru credința lor, care nu privește pe nimeni, și nici pentru confesiunea familiei Pașca. Îi numesc sectanți pentru un comportament public: adorația unui om ridicat la rang de sfânt, refuzul documentelor, atacul la presă și la procurori. Am repetat asta de zeci de ori în comentarii: articolul nu e despre Dumnezeu și nici despre penticostali, e despre ce s-a făcut sub numele Lui.
„Sectant”, în textul meu, are un sens precis, pe care l-am definit: omul care crede fără să cerceteze și apără un idol împotriva oricărei probe. Comportamentul ăsta nu are confesiune. Se manifestă la fel de bine în jurul unui politician sau al unui influencer, și am scris exact asta. Un penticostal care citește dosarul și cântărește probele nu e atins de niciun rând din articolul meu. E atins cel care răspunde la faptele grave din dosar cu o poză de trandafiri.
Și, ca să fim exacți, nu eu am inventat sensul ăsta. Îl dă chiar DEX-ul: pe lângă „adept al unei secte”, „sectant” înseamnă, la figurat, „exclusivist, intolerant” (DEX 2009), iar Micul dicționar academic adaugă „fanatic”. L-am folosit exact în accepțiunea din dicționar. A cere retractarea unui cuvânt fiindcă are și un sens religios ar însemna să scoatem din limbă orice termen cu mai multe înțelesuri.
„Legiune de imbecili” nu e eticheta mea. E un citat din Umberto Eco, din 2015, despre felul în care rețelele sociale au dat același drept la cuvânt celui care se informează și celui care refuză să o facă. L-am folosit ca moto, cu atribuire, pentru comportamentul ăsta, nu pentru o comunitate religioasă.
Vă dau dreptate pe un punct esențial, și l-am scris și eu: răspunderea e individuală. Tocmai de aceea nu am acuzat de nimic penal donatorii de bună-credință care au dat hrană, haine sau timp. Un om care a dăruit o pâine crezând că face bine nu e ținta mea. Ținta e militantul care, azi, cu dosarul pe masă, atacă presa și procurorii și refuză să deschidă o filă din el. Între cei doi există o distincție pe care scrisoarea dumneavoastră o șterge, iar eu o păstrez.
De aceea vă răspund limpede la cele trei solicitări. Nu voi retracta teza articolului. Nu am insultat o credință. Am descris un comportament public, susținut cu documente. Vă ofer dreptul la replică pe care îl cereți: public scrisoarea dumneavoastră integral, la finalul acestui text, lângă răspunsul meu, ca cititorul să judece singur. Iar scuze aș prezenta dacă aș fi atacat credința cuiva. Nu am făcut-o, așa că nu am pentru ce.
Credința nu e o infracțiune, aveți dreptate, și nimeni n-a spus că ar fi. Dar credința nu e nici scutul care scoate de sub discuție felul în care se comportă public, în jurul unui dosar penal, oamenii care se revendică de la ea. A cerceta acest comportament nu e stigmatizare religioasă. E jurnalism.
Cu respect,
Dan Badea
Scrisoarea deschisă a Asociației Creștine Renovatio, integral
Redau mai jos, fără nicio modificare, textul la care am răspuns:
Stimate domnule jurnalist,
Am citit cu atenție materialul publicat de dumneavoastră și înțelegem dreptul și obligația presei de a investiga orice situație care ridică suspiciuni de încălcare a legii sau de abuz împotriva unor persoane vulnerabile.
Nu intervenim în actul de justiție și nu ne pronunțăm asupra vinovăției sau nevinovăției vreunei persoane. Respectăm rolul instituțiilor statului și considerăm că adevărul trebuie stabilit prin probe, în cadrul procedurilor legale.
Totuși, suntem profund preocupați de limbajul folosit în materialul dumneavoastră la adresa credincioșilor care au susținut, prin donații și voluntariat, activitățile umanitare desfășurate la Dumbrava.
Expresii precum „sectanți”, „gloată” sau „o legiune de imbecili” nu reprezintă argumente jurnalistice și nu contribuie la aflarea adevărului. Ele transformă o dezbatere despre fapte într-un atac la adresa unor oameni care au acționat conform propriei conștiințe și credințe.
Mii de credincioși penticostali, baptiști, creștini după Evanghelie și alți creștini evanghelici au oferit, de-a lungul anilor, bani, hrană, medicamente, îmbrăcăminte, muncă voluntară și sprijin moral. Ei nu au avut acces la dosare, la controale instituționale sau la informații confidențiale. Au văzut oameni bolnavi, abandonați și aflați în nevoie și au ales să îi ajute.
Poate că unii au greșit în evaluarea unei situații. Poate că au avut informații incomplete. Dar a greși într-o apreciere este cu totul altceva decât a fi tratat cu dispreț și etichetat colectiv drept incapabil de rațiune.
Într-un stat de drept, răspunderea este individuală, nu colectivă. Dacă există persoane care au încălcat legea, acestea trebuie identificate și judecate individual. Nu este acceptabil ca mii de oameni să fie ridiculizați pentru simplul fapt că au manifestat compasiune.
Mai grav, utilizarea termenului „sectant” ca insultă reprezintă o formă de stigmatizare religioasă. Asociațiile religioase din România sunt recunoscute oficial de către stat, iar membrii lor sunt cetățeni cu aceleași drepturi și obligații ca orice alt român. Libertatea presei este una dintre valorile fundamentale ale unei societăți democratice. Dar această libertate nu poate deveni un drept de a insulta, de a discredita sau de a stigmatiza comunități întregi pe baza convingerilor lor religioase.
Dacă aceleași calificative ar fi fost folosite la adresa unei minorități etnice, a unei categorii profesionale sau a unei alte comunități sociale, reacția publică ar fi fost imediată și justificată. Credincioșii evanghelici merită același respect și aceeași protecție a demnității. De aceea, vă solicităm în mod public:
1. Retractarea expresiilor jignitoare și discriminatorii adresate credincioșilor care au donat cu bună-credință.
2. Publicarea unui drept la replică prin care să fie respectat punctul de vedere al celor vizați.
3. Prezentarea unor scuze publice pentru generalizările ofensatoare la adresa unei comunități religioase.
Nu cerem privilegii și nu contestăm dreptul la critică. Cerem doar respectul minim datorat unor oameni care au acționat potrivit conștiinței lor. Cei pe care îi numiți astăzi „sectanți” sunt oameni care și-au deschis portofelul, timpul și inima pentru a-i ajuta pe cei aflați în suferință. Le puteți critica opiniile. Le puteți contesta judecata. Dar nu aveți dreptul să le insultați demnitatea. Compasiunea nu este o infracțiune. Generozitatea nu este o vină. Credința nu este un motiv legitim pentru dispreț public.
Cu considerație,
Florin Ianovici, Președinte – Asociația Creștină Renovatio