La 2 decembrie 2024, după ce a dispus renumărarea a aproape nouă milioane de buletine de vot, Curtea Constituțională a respins contestația care reclama fraudarea scrutinului și a validat primul tur al alegerilor prezidențiale. Patru zile mai târziu, aceeași Curte, cu aceiași judecători și tot cu unanimitate de voturi, a anulat întregul proces electoral. Între cele două hotărâri, la 4 decembrie, președintele Klaus Iohannis a declasificat cinci documente prezentate în ședința CSAT.
Aceste patru zile sunt miezul a tot ce s-a spus de atunci despre anularea alegerilor. Pentru o parte a publicului, ele dovedesc că decizia fusese pregătită din timp și că motivele au fost fabricate pe parcurs. Statul român nu a explicat niciodată public, într-un document asumat, ce s-a întâmplat în acel interval.
Au trecut 628 de zile de când CCR a anulat alegerile din decembrie 2024. România are între timp un alt președinte, ales în scrutinul organizat după anulare. Nicușor Dan a promis explicația de mai multe ori. În februarie 2025, înainte de a ajunge la Cotroceni, se declara „în dezacord” cu Iohannis și cerea dovezi concrete. În iulie 2025, la Berlin, anunța un raport complet în una sau două luni. În aprilie 2026 spunea că aproximativ 90% din informațiile pe care le deține pot fi făcute publice. La 17 august 2026, Administrația Prezidențială răspundea HotNews că nu poate estima o dată a publicării.
Investigative Report publică astăzi „Raportul care nu s-a făcut”, 91 de pagini construite din documente pe care oricine le poate deschide: notele declasificate din CSAT, hotărârile Curții Constituționale, rechizitoriul Parchetului General, controalele Autorității Electorale Permanente, rapoartele de transparență ale platformelor, analizele serviciilor de informații franceze, britanice, italiene și moldovenești, ale VIGINUM și ANSSI, evaluările NATO despre războiul hibrid rusesc, rapoartele nepartizane ale Congresului american (Congressional Research Service) și raportul politic al majorității republicane din Camera Reprezentanților, documentele Departamentului de Stat și ale Casei Albe, declarațiile Kremlinului, analizele OSCE/ODIHR și ale Comisiei de la Veneția, chiar documentul despre războiul hibrid rusesc pe care Nicușor Dan l-a prezentat liderilor europeni la Copenhaga. Raportul se bazează pe 121 surse, iar fiecare afirmație trimite la documentul din care provine.
Așezate împreună, aceste documente permit răspunsuri cu un grad mare de certitudine la marile întrebări ridicate de cei care contestă decizia CCR din 6 decembrie 2024. Rămâne acum ca președintele Nicușor Dan să acceseze, la rândul lui, fișetele încuiate ale instituțiilor publice, să extragă informațiile de interes public și, după ce le așează într-o formă coerentă și bine redactată, să vină cu partea sa de contribuție: să completeze, sau să contrazică, ceea ce arată deja „Raportul care nu s-a făcut”.
Întrebările care se repetă și ce spun documentele
Anularea alegerilor din 2024 a lăsat în urmă multe întrebări care circulă de aproape doi ani în presă, în declarații politice și pe rețelele sociale și care primesc răspunsuri de la toată lumea, mai puțin de la instituțiile care le datorează. Documentele publice permit un răspuns verificabil la fiecare dintre ele. Am ales să răspundem la douăzeci și una dintre aceste întrebări, indicând pentru fiecare pagina din raport unde este prezentată pe larg argumentația. Capitolul integral, de la pagina 79
Anularea scrutinului
1. Fusese procesul electoral afectat suficient de grav pentru ca statul să intervină înaintea turului al doilea?
Da. Promovarea coordonată și netransparentă, exploatarea mecanismelor platformelor și finanțările incompatibile cu declarațiile oficiale atinseseră chiar etapa în care alegătorii își formează opțiunea. La 6 decembrie, aceste informații ofereau o bază factuală suficientă pentru oprirea procesului, iar votarea în turul al doilea începuse deja în străinătate. Probele apărute în 2025 și 2026 confirmă amploarea amenințării și leagă infrastructuri importante de Federația Rusă. Pagina 72
2. Mai exista, la 6 decembrie 2024, o altă măsură care să înlăture avantajul obținut prin promovare coordonată, finanțare ascunsă și manipularea spațiului informațional, fără să lase procesul viciat să producă un președinte?
Nu. Nicio altă măsură nu putea reface egalitatea competiției înainte de încheierea votului. Neregularitățile priveau campania la scară națională și se produseseră înainte ca alegătorii să voteze. Repetarea votului în anumite secții ar fi lăsat neatinsă etapa de formare a voinței, iar organizarea directă a turului al doilea ar fi păstrat avantajul acumulat în primul. Reluarea întregului proces era singura măsură care putea reda tuturor candidaților o campanie desfășurată după aceleași reguli. Pagina 72
3. Ce putea face statul în dimineața zilei de 6 decembrie?
Informațiile ajunse la autorități descriau promovare coordonată, recrutarea influencerilor, finanțări nedeclarate și un avantaj electoral obținut cu încălcarea regulilor aplicabile celorlalți candidați. Turul al doilea păstra efectele acumulate în formarea opțiunii electorale, iar timpul rămas excludea identificarea sponsorilor, oprirea rețelelor și restabilirea egalității competiției. Rămânea decizia asupra procesului însuși. Pagina 76
4. Ar fi fost suficientă repetarea votului în anumite secții sau numai a turului al doilea?
Nu. Neregularitățile priveau campania la scară națională, iar efectele lor se produseseră înaintea votării. Repetarea unor secții ar fi lăsat neatinsă etapa de formare a voinței, iar organizarea directă a turului al doilea ar fi păstrat avantajul acumulat ilegal în primul. Reluarea întregului proces rămânea singura măsură care reda tuturor candidaților o campanie desfășurată după aceleași reguli. Pagina 77
5. Validarea din 2 decembrie făcea imposibilă orice revenire?
Nu. Curtea validase corectitudinea numărării voturilor. Documentele declasificate două zile mai târziu au ridicat o problemă diferită: legalitatea campaniei, finanțarea, egalitatea de șanse și influențarea formării voinței alegătorilor. Prima hotărâre a confirmat numărătoarea, a doua a constatat că procesul care produsese voturile fusese viciat. Explicația publică târzie a permis propagandei să transforme această succesiune într-o pretinsă dovadă a complotului. Pagina 80
6. Dacă STS a spus că sistemele au rămas intacte, de ce s-au anulat alegerile?
Integritatea tehnică a numărării este o singură dimensiune a integrității unui scrutin. Nota STS confirmă că datele din sistemele administrate de serviciu au rămas nemodificate. Hotărârea nr. 32 privește avantajul obținut înaintea votului, prin promovare netransparentă, tratament inegal și finanțare nedeclarată. O numărătoare corectă poate încheia o campanie viciată. Pagina 80
De la 1% în sondaje la primul loc în turul I
7. Poate fi explicată ascensiunea lui Călin Georgescu printr-o viralizare spontană?
Nu. Conturile pregătite din timp, activarea sincronizată, instrucțiunile de distribuire, recrutarea influencerilor, plățile ascunse și folosirea succesivă a mai multor platforme contrazic această explicație. Cronologia lor arată construirea deliberată a unui avantaj electoral printr-o operațiune care a eludat transparența și regulile aplicate celorlalți candidați. Pagina 73
8. Cine a beneficiat electoral?
Călin Georgescu. Conținutul a fost adaptat candidaturii sale, influencerii au fost instruiți să îi crească vizibilitatea, plățile au ajuns la utilizatori care îl promovau, iar infrastructuri de propagandă prorusă au distribuit materiale conectate direct la campania sa. În tot acest timp, candidatul declarase contribuții electorale de zero lei. Pagina 73
9. Cine a finanțat clandestin mașinăria care l-a ridicat de la 1% în sondaje la primul loc?
Sunt cunoscute plățile asociate lui Bogdan Peșchir, transferurile descrise în anchete și banii porniți din campania PNL care au ajuns să îl favorizeze pe Georgescu. Traseul complet, de la sursa inițială până la fiecare beneficiar, rămâne necunoscut. Datele publice arată că plățile nedeclarate, firmele și intermediarii români au făcut posibilă promovarea clandestină a candidatului, în interiorul unei operațiuni a cărei direcție strategică duce la Moscova. Pagina 74
10. A infirmat TikTok rețeaua de 25.000 de conturi?
Nu. La 7 decembrie 2024, după anulare, platforma a comunicat că verificările sale nu identificaseră o rețea de această dimensiune asociată candidatului. Comunicarea descria limita acelei verificări și accesul platformei la propriile date, în timp ce SRI lucra și cu alte surse. Ulterior, TikTok a raportat o rețea de 78 de conturi care îl promova pe Georgescu și o rețea distinctă de 27.217 conturi. Existența mai multor operațiuni coordonate este confirmată chiar de platformă. Pagina 80
11. Dovedește campania plătită de PNL că întreaga operațiune a fost românească?
Nu. Ea dovedește că o componentă contractată prin agenția Kensington și derulată prin FameUp, pornită din bani PNL, a ajuns să îl favorizeze pe Georgescu. Autorul modificării și scopul final au rămas nestabilite public. Plățile lui Bogdan Peșchir, rețelele distincte raportate de TikTok, propagarea prin Pravda și Portal Kombat, infrastructurile publicitare conectate la Rusia și componenta de destabilizare rămân în afara acestei explicații. Pagina 80
12. Poate fi redus totul la o „afacere dâmbovițeană” în care Rusia ar fi intrat la final?
Nu. Prezența intermediarilor și a infrastructurilor românești ține de metoda operațiunilor externe, care folosesc resurse din țara-țintă pentru a ascunde comanda. Finanțarea PNL și furnizorii comerciali explică o singură componentă. Conturile pregătite din timp, coordonarea prin Telegram, rețeaua de propagandă prorusă, infrastructurile active din 2022 și folosirea acelorași metode în alte state așază episodul local într-o operațiune mai amplă, al cărei centru strategic este atribuit Rusiei de analizele oficiale. Pagina 81
Teza loviturii de stat
Georgescu a numit decizia „o lovitură de stat oficializată” chiar în seara anulării, George Simion a vorbit despre „o lovitură de stat în plină desfășurare”, iar în octombrie 2025 AUR a publicat un document care descrie astfel întreaga perioadă dintre 24 noiembrie 2024 și 18 mai 2025. Raportul verifică optsprezece asemenea susțineri prin faptele pe care chiar autorii lor le invocă.
13. A fost o lovitură de stat?
Nu. Anularea a fost decisă de Curtea Constituțională, în temeiul articolului 146 litera f) din Constituție, printr-o hotărâre adoptată în unanimitate. Procesul electoral a fost reluat, puterea prezidențială a rămas în circuitul constituțional, iar candidaturile au fost înregistrate din nou. Candidatura lui Georgescu pentru scrutinul reluat a fost respinsă de Biroul Electoral Central în martie 2025, iar contestația împotriva acestei decizii a fost respinsă în unanimitate de CCR. Alegerile s-au reluat fără el, cu alți candidați, s-a votat din nou în mai 2025, iar Nicușor Dan l-a învins pe George Simion în turul al doilea. Poți contesta temeiurile acestor hotărâri; faptele nu descriu însă preluarea puterii în afara mecanismelor constituționale. Pagina 79
14. Fusese Călin Georgescu ales președinte?
Nu. La 24 noiembrie a obținut primul loc, cu 2.120.401 voturi și 22,94% din voturile valabil exprimate. Constituția cere majoritatea voturilor alegătorilor înscriși pentru alegerea din primul tur; în lipsa ei, președintele este ales în turul al doilea. Turul al doilea nu s-a încheiat și nu a produs un rezultat. Prognoza de 65-70% invocată de documentul AUR este o estimare, nu un vot. Georgescu câștigase dreptul de a participa la finala programată. Pagina 79
15. A fost Nicușor Dan instalat în locul unui președinte ales?
Nu. Procesul a fost reluat, candidaturile au fost înregistrate din nou, alegătorii au votat la 4 și 18 mai 2025, iar Curtea a validat rezultatul la 22 mai. ODIHR a criticat previzibilitatea unor reguli, fragmentarea supravegherii și tratamentul candidaturilor, dar a consemnat și o competiție pluralistă, cu un vot administrat eficient. Criticile descriu probleme reale de procedură, dar scrutinul a rămas unul decis prin vot. Pagina 79
16. Au preluat instituțiile puterea prin surpriză și forță?
Nu. Hotărârea a fost neașteptată și a întrerupt inclusiv votarea începută în diaspora, o consecință excepțională a constatării că întregul proces fusese grav viciat. Funcția prezidențială a rămas în circuitul constituțional și electoral. Klaus Iohannis a rămas în funcție în temeiul regulii privind exercitarea mandatului până la depunerea jurământului de către succesor, apoi a demisionat, iar președinția interimară și reluarea scrutinului au urmat procedurile constituționale. Pagina 79
17. Era Curtea Constituțională lipsită de atribuții?
Nu. Articolul 146 litera f) din Constituție îi cere să vegheze la respectarea procedurii pentru alegerea președintelui, iar Hotărârea nr. 32 explică de ce această obligație privește întregul proces, dincolo de numărarea buletinelor. Legea omisese situația fără precedent în care Curtea descoperă, după validarea primului tur și în timpul votării celui de-al doilea, că formarea voinței alegătorilor fusese grav viciată. Lacuna cere corectare pentru viitor. În aprilie 2026, președinta Curții, Simina Tănăsescu, a enumerat public temeiurile hotărârii: „încălcarea drepturilor electorale ale alegătorilor, încălcarea dreptului de a fi ales al candidaților și nerespectarea flagrantă a regulilor de finanțare a campaniei electorale”. Pagina 80
18. A ordonat Bruxelles-ul anularea?
Nu. Competențele Comisiei Europene priveau aplicarea Regulamentului privind serviciile digitale, conservarea datelor și investigarea obligațiilor TikTok. Decizia a aparținut Curții Constituționale. Acuzațiile privind o comandă a Uniunii Europene, a administrației Biden sau a lui George Soros circulă fără documente, corespondență ori mărturii verificabile, repetate de SVR, de Kremlin, de actori suveraniști și de personalități din mediul MAGA. Pagina 81
19. Au fost Statele Unite comanditarul?
Nu. Datele publice indică Rusia. Ipoteza americană rămâne fără infrastructură, flux financiar sau mecanism comparabil cu rețelele, propaganda și legăturile care duc spre Moscova. Criticile venite ulterior de la JD Vance și din majoritatea republicană au oferit muniție politică împotriva anulării și au repetat puncte importante din narațiunea Kremlinului. Convergența aceasta arată cum narațiunea care a servit intereselor Moscovei a putut primi legitimare politică la Washington. Pagina 81
20. A constatat Departamentul de Stat al SUA că nu a existat interferență rusă?
Nu. Raportul privind drepturile omului în România pentru 2024 consemnează hotărârea CCR, criticile formulate împotriva ei și afirmația unor „observatori independenți” potrivit căreia campania avută în vedere ar fi fost activitatea organică a unui partid românesc. Pasajul citează observatori anonimi și rămâne limitat la acea campanie, fără o investigație americană asupra rețelelor. Prezentarea sa drept verdict oficial al Statelor Unite răstălmăcește textul citat. Pagina 81
21. A validat CEDO anularea?
Nu. Pentru plângerea întemeiată pe dreptul la alegeri libere, Curtea Europeană a spus că garanția invocată privește alegerea Parlamentului și nu se aplică funcției de președinte al României. Examinarea s-a oprit la condițiile de admisibilitate, lăsând în afara analizei dovezile interferenței, puterea Curții de a anula scrutinul și necesitatea măsurii. Decizia rămâne neutră față de legalitatea hotărârii românești. Pagina 82
Deschide raportul integral (PDF, 91 de pagini)
Faptele reținute de CCR în decizia de anulare
La 2 decembrie 2024, CCR a constatat că rezultatul numeric al primului tur fusese corect stabilit: Călin Georgescu obținuse 2.120.401 voturi, 22,94% din voturile valabil exprimate, primul loc. Renumărarea nu a identificat nereguli capabile să afecteze rezultatul numeric sau ordinea finală a candidaților, iar Serviciul de Telecomunicații Speciale a constatat că sistemele de vot și de centralizare nu fuseseră atinse. Problema pe care o descriau documentele CSAT era alta, iar ea privea intervalul dinaintea votului, acolo unde alegătorul își formează opțiunea.
Prima notă a Serviciului Român de Informații descria o rețea de aproximativ 25.000 de conturi TikTok. Șapte sute nouăzeci și șapte dintre ele fuseseră create în 2016 și dormiseră opt ani, cu o activitate de circa un procent, până la 11 noiembrie 2024, când întreaga structură a pornit la capacitate maximă. Coordonarea se făcea în afara platformei, printr-un canal de Telegram care a crescut de la 1.088 de abonați în ziua votului la 5.005 o săptămână mai târziu și prin care circulau instrucțiuni despre ce hashtaguri să folosească, ce emoticoane, cum să înregistreze ecranul ca materialul să pară original și cum să ocolească verificările TikTok.
Nota Ministerului de Interne descria a doua jumătate a mecanismului. Peste o sută de influenceri, cu o audiență cumulată de peste opt milioane de urmăritori activi, primiseră între 390 și 400 de lei pentru fiecare 20.000 de urmăritori ca să publice materiale despre „președintele ideal”, majoritatea fără să știe inițial că promovau un anumit candidat. Comentarii coordonate făceau apoi legătura cu Georgescu. Aceeași notă consemnează un amănunt greu de trecut cu vederea: campania „Echilibru și Verticalitate” era identică, ca metodă, cu o campanie rusească folosită în Ucraina înaintea invaziei, „Frate lângă Frate”.
Pe bani, contrastul era brutal. Georgescu declarase la Autoritatea Electorală Permanentă un buget de campanie de zero lei. TikTok comunica autorităților, în aceeași perioadă, plăți de 381.000 de dolari făcute de un singur utilizator către conturi care îl promovau, inclusiv după închiderea campaniei. Controlul AEP, finalizat în martie 2025, avea să consemneze cheltuieli oficiale de 591,86 lei. Procurorii urmăresc astăzi, în dosarul lui Bogdan Peșchir, 879.521 de dolari distribuiți ca daruri pe TikTok și alte sume trimise prin Revolut către 265 de persoane.
Pe informațiile disponibile la 6 decembrie s-a sprijinit Hotărârea nr. 32, care a reținut manipularea votului, distorsionarea egalității de șanse, folosirea netransparentă a tehnologiilor digitale și finanțarea din surse nedeclarate. Raportul, paginile 26-30
Eșecul s-a produs cu câteva săptămâni mai devreme
Partea cea mai incomodă a dosarului privește ceea ce s-a întâmplat înainte ca problema să ajungă la Curte. Semnalele existau, iar unele fuseseră deja consemnate oficial.
La 20 noiembrie, cu patru zile înainte de deschiderea urnelor, Biroul Electoral Central dispunea eliminarea unor materiale online favorabile lui Georgescu, pentru că le lipsea codul mandatarului financiar. La 23 noiembrie, cu o zi înainte de vot, Expert Forum publica o analiză în care arăta că materialele asociate candidatului strânseseră 92,8 milioane de vizualizări până la 18 noiembrie și încă 52 de milioane în următoarele patru zile, numind această explozie „creată brusc și artificial”. Autoritățile și TikTok avuseseră deja, în octombrie și noiembrie, două întâlniri dedicate operațiunilor clandestine de influență.
Informațiile erau împărțite între servicii, autoritățile electorale, structurile de securitate cibernetică și platformă. Organizarea instituțională din 2024 nu stabilea cine avea obligația să le pună laolaltă. Nota Ministerului de Interne recunoaște, de altfel, că analiza proprie nu identificase amplificare artificială pe TikTok până la 24 noiembrie, adică până în ziua votului. Raportul, pagina 77
Asimetria este miezul acestei povești. Elemente esențiale ale mecanismului fuseseră pregătite cu ani înainte, cu conturi deschise în 2016 și ținute aproape inactive, cu o infrastructură de dezinformare activată din 2022 și cu comunități de zeci de mii de oameni adunate pe Facebook în jurul unor pagini despre credință, sănătate sau nostalgie. Statul a avut douăsprezece zile ca să înțeleagă ce se întâmplase și două ca să decidă. Curtea Constituțională a fost frâna de urgență trasă după ce prevenția eșuase, iar o frână de urgență lasă întotdeauna urme.
Că problema fusese de viteză o arată chiar remediul. Ordonanța de urgență din ianuarie 2025 a obligat platformele să elimine un material electoral neconform în cinci ore de la notificare, termen care în 2024 nu exista. La scrutinul din mai 2025, misiunea OSCE/ODIHR a constatat totuși că supravegherea rămăsese împărțită între instituții, cu o coordonare limitată. Ministerul de Interne semnalase platformelor 5.250 de postări, Biroul Electoral Central emisese peste 6.000 de decizii, iar TikTok eliminase până în ziua turului al doilea aproximativ 27% dintre materialele reclamate.
Concluzia a venit înaintea probei
La 18 decembrie 2024, la Bruxelles, Klaus Iohannis a spus public ceea ce serviciile evaluau intern: „Iar aici a fost Rusia”. Hotărârea nr. 32 nu numește însă Rusia nicăieri. Documentele declasificate descriau, separat, mecanismul de promovare și, tot separat, amenințarea hibridă rusă, fără traseul care să le lege. În februarie 2025, serviciul francez VIGINUM scria în raportul său public că analiza lui „nu caracterizează în niciun caz o ingerință digitală străină”.
Proba a venit zece luni mai târziu. În septembrie 2025, procurorul general Alex Florența a prezentat public rezultatele investigațiilor. În octombrie, la Copenhaga, Nicușor Dan a pus în fața liderilor europeni o analiză de 25 de pagini care descrie o amplă infrastructură de dezinformare coordonată din Federația Rusă, construită din 2022 și folosită în alegerile din 2024. Documentul inventariază peste 2.000 de pagini de Facebook, patru companii de publicitate online cu legături certe în Rusia și circa 230 de materiale despre alegerile românești distribuite de ecosistemul Pravda între 25 noiembrie și 6 decembrie 2024, între care un pliant cu un cod QR care ducea direct la site-ul de campanie al lui Georgescu.
Statul român a avut dreptate în privința implicării Rusiei, dar a dat răspunsul înainte să poată arăta pe ce se sprijină. A afirmat public concluzia în decembrie 2024, a obținut proba în toamna lui 2025 și nu a legat niciodată cele două momente într-un document asumat. Costul acestei inversări se vede în tot ce a urmat. Raportul, paginile 42-49
Golul a fost umplut la Moscova și la Washington
Ironia acestor 628 de zile stă chiar aici: administrația de la Moscova, spre care documentele și investigațiile ulterioare conduc în reconstituirea operațiunii de promovare a lui Georgescu, și administrația de la Washington condusă de Donald Trump au ajuns să critice, uneori aproape în aceiași termeni, decizia CCR de a anula alegerile și de a-l scoate pe Georgescu din cursă. Una o face din interes strategic direct, cealaltă din solidaritate politică cu un candidat prezentat drept conservator și suveranist. Cronologia care urmează arată cum s-au suprapus cele două voci.
În spațiul rămas între afirmația din decembrie și proba din toamna lui 2025 au intrat alții. La 2 decembrie 2024, Vladimir Putin comenta că un candidat nu le plăcuse autorităților române. La 6 decembrie, Donald Trump Jr. vorbea despre falsificarea rezultatului. La 20 decembrie, Elon Musk întreba cum poate un judecător să anuleze niște alegeri fără să fie considerat dictator. În februarie 2025, Richard Grenell dădea România ca exemplu al acțiunilor împotriva conservatorilor, iar JD Vance, de la tribuna Conferinței de Securitate de la München, reducea ingerința rusă la „câteva sute de mii de dolari de publicitate digitală”. La 2 martie, Tulsi Gabbard, ajunsă director al Informațiilor Naționale ale Statelor Unite, așeza anularea alegerilor din România printre exemplele de democrații europene subminate din interior.
Două zile mai târziu, Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse a făcut pasul pe care niciun actor occidental nu îl formulase explicit. Comunicatul SVR din 4 martie 2025 îl așază pe Călin Georgescu alături de Viktor Orbán și Robert Fico, între liderii conservatori pe care Donald Trump s-ar putea baza pentru schimbarea raportului de forțe din Uniunea Europeană. În cronologia reconstituită în raport, legătura politică dintre Georgescu și tabăra Trump a fost formulată public prima dată la Moscova. Raportul, paginile 56-63
Raportul arată și interesul concret care a susținut această convergență. În august 2025, secretarul de stat Marco Rubio a transmis ambasadelor americane din Europa instrucțiunea de a construi sprijin pentru abrogarea sau modificarea Regulamentului european privind serviciile digitale. Comisia Europeană amendase deja Meta cu 200 de milioane de euro, iar în decembrie 2025 a amendat X cu 120 de milioane de euro. La 22 ianuarie 2026, operațiunile americane ale TikTok au trecut într-o structură controlată în proporție de 80,1% de investitori americani și internaționali.
Douăsprezece zile mai târziu, la 3 februarie 2026, a apărut raportul majorității republicane din Comisia juridică a Camerei Reprezentanților. Documentul are 160 de pagini, tratează un deceniu de politici europene privind platformele online, iar termenii „Romania” și „Romanian” apar în el de 113 ori. Raportul nostru demontează construcția lui. Autorii se sprijină pe răspunsul TikTok din 7 decembrie 2024, prin care platforma spunea că nu identificase rețeaua de 25.000 de conturi, și lasă deoparte faptul că aceeași companie a raportat ulterior public o rețea de 27.217 conturi operată printr-un furnizor de interacțiuni false și o alta de 78 de conturi care îl promova pe Georgescu. Martorul invocat de raport îl contrazice în propriile documente de transparență. Raportul, paginile 64-68
Aceeași tehnică apare la fiecare pas. Motivarea Curții Constituționale este redusă la afirmația că Rusia ar fi făcut o campanie pe TikTok, deși hotărârea nu numește Rusia și reține patru temeiuri distincte. Episodul finanțării PNL devine explicația întregii operațiuni. Platformele investigate pentru felul în care au gestionat riscurile electorale devin victime, iar instituțiile care încearcă să afle ce s-a întâmplat devin autorii cenzurii.
Chiar președintele României a recunoscut efectul intern al acestei ofensive. În februarie 2026, explicându-și participarea la prima reuniune a Consiliului pentru Pace creat de Donald Trump, Nicușor Dan vorbea despre „dubii, neîncredere poate, după alegerile anulate din 2024, din partea administrației americane”. La mai puțin de o lună, CSAT aproba dislocarea temporară în România a unor capabilități militare americane.
Limita surselor publice
Raportul delimitează ceea ce poate fi dovedit din documente publice de ceea ce rămâne necunoscut. Fiecare constatare are gradul ei de probă, de la faptul dovedit prin document oficial până la indiciul care rămâne ca atare.
Cine a comandat operațiunea? Documentele și investigațiile publice indică Moscova. Concluzia rezultă din infrastructurile pregătite din timp, din metodele folosite și în alte state, din propaganda prorusă, din legăturile personale și comerciale, din profilul candidatului și din evaluările succesive ale instituțiilor românești și ale partenerilor externi. Numele operatorilor din spatele rețelelor și lanțul de comandă rămân în afara surselor deschise. Pagina 74
Ce știa statul? Ce informație deținea fiecare instituție înainte de 24 noiembrie, ce date noi au sosit după primul tur, care materiale au fost prezentate integral Curții Constituționale și cum au fost apreciate între 2 și 6 decembrie? Documentele declasificate arată numai fragmente ale acestui traseu. Dosarul deciziei și cronologia completă a circulației informațiilor între servicii, CSAT, Președinție și CCR rămân ascunse în fișete încuiate sau clasificate. Pagina 76
Celelalte verigi care lipsesc sunt numite pe rând în raport: traseul complet al banilor, autorul modificării campaniei Kensington și persoanele pe care Georgescu le invoca în 2022 drept susținători din mediul campaniei Trump și al Brexitului. Raportul, paginile 74-76
Contrastul dintre o campanie declarată fără bani și resursele considerabile care au susținut-o prin mecanisme ascunse rămâne, deocamdată, un secret al lui Polichinelle. Sursele publice oferă fragmente din circuitul banilor și din transmiterea ordinelor. Ce explicație alternativă poate reuni toate aceste fapte ignorând legătura care le dă sens?
Ce mai datorează Cotroceniul
Administrația Prezidențială a anunțat că documentul aflat în redactare va acoperi aproximativ două decenii de război hibrid rusesc împotriva României și a altor state europene, iar alegerile din 2024 vor fi o secțiune în interiorul acestei analize. Contextul strategic este necesar, însă răspunsul punctual pe care statul îl datorează cetățenilor privește decembrie 2024.
Rămân patru întrebări la care numai Președinția poate răspunde: Ce informații deținea fiecare instituție înainte de 24 noiembrie 2024 și de ce nu au fost acestea corelate la timp între instituții și cu semnalele publice care existau deja, de la decizia Biroului Electoral Central din 20 noiembrie până la avertismentul public al Expert Forum din ajunul votului? Ce materiale au ajuns efectiv în fața Curții Constituționale între validarea din 2 decembrie și anularea din 6 decembrie? Ce știe astăzi statul despre comanda operativă și despre traseele financiare care nu pot fi urmărite din surse publice? Și de ce partea despre care președintele însuși spunea în aprilie că poate fi publicată nu a fost pusă până acum la dispoziția publicului?
Am făcut cu documente publice ceea ce statul român, cu acces la informații clasificate, la servicii de informații și la toate instituțiile implicate, nu a făcut în 628 de zile.
Raportul de la Cotroceni are acum un reper public față de care va fi citit. Dacă va aduce mai mult decât se poate afla din surse deschise, va lămuri cazul. Dacă va aduce mai puțin, va trebui explicat de ce a durat aproape doi ani.
Raportul integral
Descarcă „Raportul care nu s-a făcut” (PDF, 91 de pagini). Cele cinci părți pot fi citite și separat: Războiul hibrid, România ca țintă și eșecul prevenirii; De la rezultatul primului tur la anularea alegerilor prezidențiale; Probele ulterioare: amplificarea, finanțarea și implicarea Rusiei; După anulare: scrutinul reluat și ofensiva de delegitimare; Informația publică și cea din sertarele încuiate ale statului. Lista celor 121 de surse se află la pagina 85.
Pe unele telefoane documentul se încarcă mai greu în fereastra de mai sus. În acest caz, deschideți-l direct de aici.
About The Author
[…] raport neoficial, amplu și detaliat, publicat de platforma Investigative-Report.ro, aduce în prim-plan mecanismele prin care Federația Rusă s-a implicat în alegerile […]