Valentina Saygo, fost secretar de stat în Ministerul Economiei condus de Claudiu Năsui, concediată de Florin Cîțu după plecarea miniștrilor USR PLUS din guvern, dezvăluie pe pagina sa de Facebook situația dezastruoasă de lucru dintr-un minister unde există angajați care nu știu nici să scrie corect, cu moralitate îndoielnică și pregătire precară, ”un amestec letal de prostie și rea intenție”.
Functionarul public este nemuritor, comparativ cu demnitarii care sunt schimbati precum sosetele, spune fostul secretar de stat.
Concluzia pe care o pune Syago, după 9 luni petrecute în jungla de la Economie, este că România nu poate fi reformată de sus în jos oricât de bune intenții ar avea cineva, până nu este desțelenită în cele mai adânci cotloane, dar ”sus” nu există vreo bună intenție.
Iată ce declară fostul secretar de stat Valentina Saygo:
„Mi-a luat ceva timp sa imi sedimentez gandurile pe care le-am strans in cele aproape noua luni cat am ocupat pozitia de secretar de stat de la Ministerul Economiei. Nu mi-am dorit si nu am visat o functie in administratia centrala, dar am considerat ca este o provocare, avand posibilitatea de a schimba in bine lumea din jurul meu.
(…)Pentru mine a fost cea mai neproductiva etapa din viata mea si probabil imi va lua ceva timp sa ma iert pentru asta, insa am preferat sa regret, decat sa imi para rau.
Sa faci ceva profund, maret, strategic – ai nevoie de ani de zile pentru asta, de oameni cu viziune, de vointa politica, de buget, de profesionisti, de colaborarea administratiei centrale cu mediul privat, dar dintr-un minister unde media de viata a unui ministru este de 8-9 luni, cam ce poti face in acest interval de timp?
Semnam hartii si stingeam incendii, hartii la care corectam greseli gramaticale grave, puneam virgule, faceam acorduri si imparteam frazele in propozitii fara sens.
A da raspunsuri fara inteles este un deziderat si mi-a luat ceva pana m-am prins de lucrul acesta, dar nu trecea nimic fara sa semnez. Cel mai elocvent exemplu (caruia i-am facut o copie pe care o voi inrama, pentru momentele in care ma va bate vreun gand de salvat tara) este un ordin de deplasare intern cu 16 (saisprezece) semnaturi.
Am fost nevoita sa lucrez in conditii pe care nu le-as fi acceptat niciodata, cu laptopul de acasa, cu telefonul de acasa, cu routerul de acasa, cu hartie igienica, dezinfectant, apa plata, rechizite si altele de care prefer sa uit.
A trebuit sa lucrez cu oameni de o moralitate indoielnica si cu o pregatire precara, un amestec letal de prostie si rea intentie, fata de care nu aveam nici cel mai mic control sau vreun instrument de constrangere. Am inghitit scuze jalnice, minciuni sfruntate, justificari penibile, dar si ochi dati peste cap, ranjete triumfatoare, pentru ca functionarul public este nemuritor, comparativ cu demnitarii care sunt schimbati precum sosetele. Este stiut deja ca, dupa plecarea noastra, s-a sarbatorit cu sampanie in minister.
Nu generalizez, pentru ca nu sunt toti asa, sa fie clar. Printre ei sunt profesionisti extraordinari, dominati de intentii bune, saritori, dar prea putini pe cat ar fi nevoie si trebuie sa sapi dupa ei ca dupa nestemate. Aceia mi-au ramas in suflet, mi-au salvat fundul de la capcanele pe care le primeam si m-au ajutat pana in ultima zi.
Mi-am scris demisia de trei ori si tot de atatea ori am renuntat sa plec, pentru ca mi-a fost rusine de Claudiu Nasui si echipa lui, o mana de oameni curati si bine intentionati, altfel as fi fugit mancand pamantul.
Daca in pandemie am muncit de cinci ori mai mult decat la firmele mele, din dorinta de a ajuta cat mai multi antreprenori sa razbata prin hatisul legislativ, in functia de secretar de stat am dublat acest ritm si nu imi pare rau. Stiu doar ca tot ceea ce am facut a fost cu inima curata si ganduri bune, iar consolarea mi-a venit la final, de la oamenii care si-au exprimat regretul si ‘condoleantele’ pentru modul in care am fost debarcati in noaptea cutitelor lungi.
Probabil ca aceste noua luni grele vor avea un sens pentru mine si sper sa il inteleg la un moment dat. Ma voi intoarce curand la viata mea anterioara, dupa ce ma curat de dispretul si dezgustul pe care inca le simt.
Cu regret am tras o concluzie – Romania nu este pregatita pentru oameni cinstiti, curati si onesti. Nu poate fi reformata de sus in jos, oricat de bune intentii ar avea cineva, pana nu este destelenita in cele mai adanci cotloane. Iar dupa cum vedem acum, nici sus nu este vreo buna intentie”, a scris Saygo pe pagina sa de Facebook.
