Preşedintele rus Vladimir Putin a cerut ca Biserica Aleksandr Nevski din Oraşul Vechi al Ierusalimului să intre în proprietatea Rusiei, într-o scrisoare adresată premierului israelian Naftali Bennett şi în care este invocată o promisiune în acest sens formulată de predecesorul acestuia din urmă, Benjamin Netanyahu, relatează luni agenţia EFE.
Netanyahu îi promisese lui Putin că va transfera Rusiei acest templu – ce aparţine Bisericii Ortodoxe Ruse de la Ierusalim – în schimbul eliberării în 2020 a cetăţeanului israelian Naama Isachar, încarcerată în Rusia după o condamnare pentru deţinere de canabis.
Fostul premier israelian a considerat atunci că disputa asupra proprietăţii bisericii nu poate fi soluţionată în justiţie, fiind vorba despre un ”loc sfânt”, astfel că a dispus înregistrarea guvernului rus ca proprietar al Bisericii Aleksandr Nevski.
Însă noul guvern condus de Naftali Bennett i-a transmis cazul Tribunalului Suprem, care a suspendat decizia privind recunoaştere proprietăţii ruse şi a fost constituit un comitet care urmează să stabilească proprietarul lăcaşului.
În 1859, țarul Alexandru al II-lea a cumpărat terenul pe care a fost construită Curtea lui Alexandru – cunoscută și sub numele de Biserica Alexandru Nevski. Rusia este proprietara de facto a acestei biserici începând din anul 1890, întrucât sub Imperiul Otoman a fost recunoscută apartenenţa ei la ”Regatul rus”. Până la Revoluția Rusă din 1917, zona era sub controlul guvernului imperial rus, iar ulterior Federația Rusă a fost recunoscută de organismele internaționale și de statul Israel ca ”stat continuator” al Imperiului Rus. În 2017 Moscova a cerut pentru prima dată în faţa justiţiei israeliene ca în baza acestei afirmaţii să i se recunoască dreptul de proprietate, deşi regatul rus nu mai există în prezent.
Biserica Aleksandr Nevski se află în apropierea Bisericii Sfântului Mormânt. Păstrează rămăşiţe ale construcţiilor romane şi ale vechiului zid al Ierusalimului. Se spune că aici se găseşte poarta prin care Isus a intrat în Ierusalim, dar şi ceea ce se numește „urechile acului” – o mică gaură în zid prin care se pătrundea în cetate atunci când porţile erau închise. Porțile Vechii Cetăți a Ierusalimului se închideau noaptea, dar lângă fiecare poartă era o spărtură strâmtă în zid prin care abia putea trece un om, pentru ca cei întârziați să poată intra în cetate peste noapte, dar fără animale și multe bagaje. Acestea se numeau „Urechile acului”.
About The Author
