Ultimul lider sovietic Mihail Gorbaciov, cel care a încheiat Războiul Rece fără vărsare de sânge dar nu a reușit să prevină prăbușirea Uniunii Sovietice, a murit la vârsta de 91 de ani, au relatat marți agențiile de presă ruse, citând oficiali ai spitalului, relatează Reuters și AFP.
„Mihail Sergheevici Gorbaciov a murit în această seară după o boală gravă și lungă”, a informat Spitalul Clinic Central, potrivit Interfax.
Gorbaciov a fost cel de-al 8-lea și ultimul lider al Uniunii Sovietice, ocupând de-a lungul timpului funcțiile de secretar general al Partidului Comunist, președinte al Prezidiului Sovietului Suprem și președinte al Sovietului Suprem. Totodată, acesta a fost președinte al Uniunii Sovietice din 1990 până în 1991.
Deși s-a angajat să păstreze statul sovietic și idealurile socialiste ale acestuia, Gorbaciov credea că este necesară o reformă semnificativă, în special după dezastrul de la Cernobîl din 1986.
Încercările sale de reformă au dus la încheierea războiului rece, la încetarea monopolului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și la prăbușirea Uniunii Sovietice.
A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.
Când protestele pro-democrație au cuprins națiunile din blocul sovietic din Europa de Est comunistă în 1989, el s-a abținut de la folosirea forței – spre deosebire de liderii anteriori ai Kremlinului, care trimiseseră tancuri pentru a zdrobi revoltele din Ungaria în 1956 și Cehoslovacia în 1968.
Dar protestele au alimentat aspirațiile pentru autonomie în cele 15 republici ale Uniunii Sovietice, care s-au dezintegrat în următorii doi ani într-o manieră haotică.
Gorbaciov s-a luptat în zadar să prevină acel colaps.
Devenind secretar general al Partidului Comunist Sovietic în 1985, la doar 54 de ani, el și-a propus să revitalizeze sistemul introducând libertăți politice și economice limitate, dar reformele sale au scăpat de sub control.
Politica sa de „glasnost” – libertatea de exprimare – a permis critici până atunci de neconceput la adresa partidului și a statului, dar i-a încurajat și pe naționaliștii care au început să facă presiuni pentru independență în republicile baltice din Letonia, Lituania, Estonia și din alte părți.
El a permis și asigurat în 1989, în înțelegere cu SUA, așa-zisele revoluții din Europa de Est, gândite ca niște schimbări politico-sociale în care locul partidelor comuniste unice să fie luate de așa-zisele partide comuniste ”cu față umană”, cum a fost FSN-ul comuniștilor reformați ai lui Ion Iliescu.
Mulţi ruşi nu l-au iertat niciodată pe Mihail Gorbaciov pentru turbulenţele pe care le-au declanşat reformele sale, considerând că scăderea ulterioară a nivelului de trai a fost un preţ prea mare de plătit pentru democraţie.
După ce l-a vizitat pe Mihail Gorbaciov în spital, pe 30 iunie, economistul liberal Ruslan Grinberg a declarat pentru publicaţia de ştiri a forţelor armate Zvezda: „Ne-a dat tuturor libertatea, numai că noi nu ştim ce să facem cu ea”.
About The Author
