Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, marți, că judecătorii naționali pot lăsa neaplicate, fără riscul de a fi anchetați disciplinar, deciziile Curții Constituționale, care contravin dreptului Uniunii Europene și prin care interesele financiare ale UE sunt lăsate neapărate. În plus, CJUE a subliniat faptul că recomandările Comisiei Europene pentru România, în cadrul MCV, sunt obligatorii.
Concluziile în această privinţă au fost prezentate după ce CJUE a primit mai multe sesizări din partea unor entităţi implicate în sistemul juridic din România, care au supus atenţiei CJUE situaţia completurilor specializate de la nivelul ÎCCJ din România, ale căror condamnări au fost anulate în urma unei decizii a CCR, dar şi situaţia unui proces de la Tribunalul Bihor, unde mijloace de probă dintr-un dosar de corupţie, obţinute cu sprijinul SRI, au fost excluse retroactiv din dosar tot în urma unei decizii a CCR.
„Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudențe a Curții Constituționale care conduce la anularea hotărârilor pronunțate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracțiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție” – precizează CJUE.
Instanțele nu pot lăsa neapărate interesele financiare ale Uniunii europene prin aplicarea unor decizii ale unor Curți Constituționale lipsite de independență politică.
”Dreptul Uniunii nu se opune ca deciziile Curții Constituționale să fie obligatorii pentru instanțele de drept comun, cu condiția ca independența acestei curți, în special față de puterile legislativă și executivă, să fie garantată. În schimb, acest drept se opune ca răspunderea disciplinară a judecătorilor naționali să fie angajată prin orice nerespectare a unor asemenea decizii”, arată CJUE.
Curtea de Justiție a UE a mai decis că interesele financiare ale UE nu pot fi lăsate neprotejate care urmare a aplicării unor decizii CCR care contravin dreptului european. De asemenea, mai atrage atenția Curtea, apare riscul de prescripție în dosarele penale ca urmare a aplicării unor decizii CCR care contravin dreptului european.
”Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudențe a Curții Constituționale care conduce la anularea hotărârilor pronunțate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracțiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție”, a arătat CJUE.
Documentul citat face de asemenea referire la caracterul obligatoriu al Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) căruia România încă se supune, şi atrage atenţia asupra faptului că decizii de anulare a unor condamnări penale în cauze de fraudă şi corupţie pot duce la prescrierea unor fapte şi la situaţii în care infractori pot fi scutiţi de pedeapsă din cauza unor prevederi legale cu caracter excepţional.
„Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale care conduce la anularea hotărârilor pronunţate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispoziţiile naţionale în materie de prescripţie, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie.(…) aplicarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în discuţie are drept consecinţă că respectivele cauze de fraudă şi de corupţie trebuie să fie rejudecate, dacă este cazul, de mai multe ori, în primă instanţă şi/sau în apel. Având în vedere complexitatea şi durata sa, o astfel de rejudecare are în mod inevitabil ca efect prelungirea duratei procedurilor penale aferente. Or, pe lângă faptul că România s-a angajat să reducă durata procedurii pentru cauzele de corupţie, Curtea aminteşte că, ţinând seama de obligaţiile specifice care îi incumbă României în temeiul Deciziei 2006/928, reglementarea şi practica naţionale în această materie nu pot avea drept consecinţă prelungirea duratei anchetelor privind infracţiunile de corupţie sau slăbirea în orice alt mod a luptei împotriva corupţiei.
Pe de altă parte, ţinând seama de normele naţionale de prescripţie, rejudecarea cauzelor în discuţie ar putea conduce la prescrierea infracţiunilor şi ar putea împiedica sancţionarea, în mod efectiv şi disuasiv, a persoanelor care ocupă cele mai importante poziţii în statul român şi care au fost condamnate pentru săvârşirea în exercitarea funcţiilor lor a unor fapte de fraudă gravă şi/sau de corupţie gravă. Prin urmare, riscul de impunitate ar deveni sistemic pentru această categorie de persoane şi ar repune în discuţie obiectivul combaterii corupţiei la nivel înalt”, precizează documentul citat.
CJUE mai menţionează că „ deciziile curţii constituţionale pot fi obligatorii pentru instanţele de drept comun, cu condiţia ca dreptul naţional să garanteze independenţa respectivei instanţe în special faţă de puterile legislativă şi executivă. În schimb, dacă dreptul naţional nu garantează această independenţă, dreptul Uniunii se opune unei astfel de reglementări sau practici naţionale, o asemenea curte constituţională nefiind în măsură să asigure protecţia jurisdicţională efectivă impusă de acest drept”.
Iată comunicatul integral al CJUE:
comunicat-cjueAbout The Author
