Secretarul general al ONU, António Guterres, a lansat luni, la Geneva, un avertisment dur despre degradarea ordinii internaționale: drepturile omului sunt supuse unui atac la scară largă în întreaga lume, a spus el la deschiderea sesiunii Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, descriind o lume în care regula dreptului este tot mai des înlocuită de reflexul forței.
Mesajul lui Guterres a mers dincolo de retorica geopolitică. El a legat explicit asaltul asupra drepturilor de două tipuri de presiuni care se alimentează reciproc: războaiele și impunitatea, pe de o parte, apoi infrastructura tehnologică a puterii, de la supraveghere la manipulare, unde inteligența artificială ajunge să fie folosită ca instrument.
Discursul a fost rostit la deschiderea celei de-a 61-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (23 februarie–31 martie 2026), într-un moment în care sistemul ONU de protecție a drepturilor se confruntă cu presiuni politice și cu o criză de finanțare care îi reduce capacitatea de reacție.
Atacul „în văzul lumii”: războaie, standarde duble, impunitate
În centrul intervenției sale, Guterres a fixat ideea că regula dreptului este „strivită” de regula forței. Reuters notează că el a invocat suferința civililor și încălcări grave ale dreptului internațional în conflicte precum Sudan, Gaza și Ucraina, ca exemple ale felului în care drepturile devin negociabile atunci când raportul de putere dictează regula.
Tot Reuters consemnează și critica sa la adresa tendinței unor state de a trata drepturile internaționale ca pe „un meniu” din care aleg doar ce le convine, în funcție de interesul de moment. În această logică, drepturile ajung să fie un instrument selectiv, folosit pentru adversari și suspendat pentru aliați.
AFP a surprins aceeași idee într-o formulare care mută accentul de pe abuzurile ascunse pe abuzurile asumate: Guterres a avertizat că asaltul se întâmplă „la vedere” și este adesea condus de cei care dețin cea mai mare putere.
Inteligența artificială ca multiplicator al „legii forței”
Elementul care face acest discurs diferit de alte alarme instituționale este legătura directă între reculul drepturilor și utilizarea tehnologiilor emergente. AFP relatează că Guterres a vorbit despre actori puternici care calcă în picioare dreptul internațional și folosesc inteligența artificială și alte tehnologii în atacul asupra drepturilor omului.
În termeni practici, asta înseamnă că represiunea capătă amploare și viteză: colectarea masivă de date, profilarea, supravegherea automatizată, filtrarea informației, apoi „industrializarea” dezinformării prin conținut generat. Chiar și în documentele sale de referință, Biroul ONU pentru Drepturile Omului avertizează că folosirea AI vine cu riscuri precum discriminare și stereotipizare, invadarea vieții private și amplificarea inegalităților, dacă lipsesc garanțiile și responsabilitatea.
În paralel, ONU a încercat să fixeze repere normative. Rezoluția Adunării Generale A/RES/78/265 (aprilie 2024) subliniază explicit că drepturile și libertățile fundamentale trebuie respectate, protejate și promovate pe întreg ciclul de viață al sistemelor de inteligență artificială, adică de la proiectare și antrenare până la utilizare și evaluare.
UNESCO, la rândul său, are o recomandare globală privind etica AI, construită pe ideea că demnitatea umană și drepturile trebuie să fie baza guvernanței tehnologice, cu accent pe transparență, echitate și supraveghere umană.
Ceea ce transmite Guterres este că, fără aceste repere, AI devine un amplificator pentru „dreptul celui mai puternic”: cine controlează infrastructura tehnologică poate controla, în timp real, spațiul public, accesul la servicii, reputația și, în ultimă instanță, libertatea.
Sistemul ONU „în regim de supraviețuire”: drepturile, fără buget, devin simbol
Reuters notează că Guterres a apărat sistemul ONU pentru drepturile omului, pe care l-a descris ca fiind în regim de supraviețuire, pe fondul reducerilor de finanțare și al atacurilor politice asupra unor experți. În același registru, el a avertizat că nevoile umanitare cresc, în timp ce finanțarea se prăbușește.
Tot Reuters consemnează și dimensiunea financiară a impasului: un purtător de cuvânt al ONU a indicat că SUA au plătit în februarie circa 160 milioane de dolari dintr-un total de peste 4 miliarde datorate organizației, într-un context mai larg de presiuni bugetare care lovesc inclusiv biroul ONU pentru drepturile omului.
Pentru Consiliul Drepturilor Omului, problema banilor se traduce direct în capacitate: mai puține investigații, mai puține misiuni, mai puțină protecție pentru martori și victime, mai puțină forță instituțională atunci când statele puternice contestă legitimitatea mecanismelor.
În iunie 2025, Guterres a criticat la New York sistemul „militarizat” de distribuire a ajutorului în Gaza și l-a calificat drept nesigur, avertizând că oameni sunt uciși în timp ce încearcă să găsească hrană. În cheia mesajului de acum, aceeași temă revine la scară globală: atunci când protecția civililor ajunge să depindă de voința actorilor cei mai puternici, normele devin fragile, iar încălcările își pierd costul politic.
Ce urmează: guvernanță globală pentru AI sau fragmentare cu reguli de putere
Cu câteva zile înainte, într-un eveniment organizat pe marginea AI Impact Summit, Guterres a insistat pe ideea unei guvernanțe internaționale ghidate de știință, avertizând că inovația în AI avansează mai repede decât capacitatea colectivă de a înțelege și guverna tehnologia. El a cerut supraveghere umană reală în decizii cu miză mare și responsabilitate clară, astfel încât răspunderea să nu fie pasată unui algoritm.
Asta este miza din spatele avertismentului de la Geneva: dacă drepturile devin opționale, iar tehnologia rămâne fără reguli aplicabile, „legea forței” va înceta să mai pară o excepție; se va transforma într-o normalitate administrată digital. Discursul lui Guterres poate fi citit ca o încercare de a fixa o linie roșie: protecția drepturilor omului are nevoie de instituții funcționale, bani, mecanisme de verificare și reguli tehnologice care să limiteze abuzul.
