Peste 71.667 de palestinieni au fost uciși în Gaza de la începutul războiului declanșat după 7 octombrie 2023, potrivit ultimului bilanț comunicat de autoritățile sanitare din enclavă, iar o actualizare OCHA de la începutul lui ianuarie 2026 consemna peste 171.000 de răniți, cifră care arată presiunea uriașă asupra sistemului sanitar.
În același bilanț, autoritățile din Gaza susțin că evidența se sprijină pe o listă nominală a victimelor, în timp ce peste 10.000 de persoane ar fi încă dispărute, presupuse îngropate sub dărâmături, deci în afara confirmărilor administrative.
Pe acest fond, presa israeliană și Reuters au relatat că oficiali din aparatul de securitate al Israel au avansat o estimare internă de ordinul a 70.000 de morți în Gaza, prezentată ca fiind apropiată de cifra comunicată de autoritățile sanitare din teritoriu, cu precizarea că nu include dispăruții. La scurt timp după publicarea acestor relatări, Israel Defense Forces a transmis că informațiile vehiculate „nu reflectă date oficiale” ale armatei.
În paralel, conflictul a continuat să producă victime și după armistițiul intermediat de SUA, intrat în vigoare în octombrie 2025, autoritățile sanitare din Gaza afirmând că peste 480 de persoane au fost ucise de atunci în urma atacurilor israeliene.
Lista crimelor israeliene: cum este construită și ce acoperă
Bilanțul prezentat de autoritățile sanitare din Fâșia Gaza are două elemente care îl diferențiază de o simplă estimare: se afirmă explicit existența unei baze de date cu persoane identificate și se publică, la intervale, liste nominale. Potrivit relatărilor din The Guardian și din presa israeliană, registrul include pentru majoritatea victimelor nume, date de naștere și numere de identitate emise de Israel.
Această metodă explică de ce disputa publică s-a concentrat, în ultimii ani, pe două planuri diferite. Primul plan privește credibilitatea totalului: dacă există o listă nominală, atacul generic israelian de tip „cifre inventate” devine mai greu de susținut fără o contrademonstrație bazată pe date. Al doilea plan privește limitele inevitabile ale numărării într-un teritoriu devastat: lista contabilizează morții confirmați și înregistrați, în timp ce o parte a victimelor rămâne invizibilă până la recuperarea corpurilor, confirmarea identității sau restabilirea fluxurilor administrative.
În ianuarie 2026, tocmai această limită este invocată de ambele părți în mod convergent: dispăruții. Autoritățile din Gaza vorbesc despre mii de persoane sub ruine, iar relatările internaționale citează un ordin de mărime de cel puțin 10.000.
Ce spun sursele israeliene și cum a apărut delimitarea ulterioară
Relatările din presa israeliană, preluate de Reuters, vorbesc despre o evaluare internă israeliană de „aproximativ 70.000” de morți în Gaza, prezentată jurnaliștilor cu mențiunea explicită că nu îi include pe cei dispăruți. O formulare similară apare în articolele din Haaretz și Ynet, care descriu aceeași schimbare de registru: acceptarea ordinului de mărime al bilanțului, concomitent cu menținerea unei dispute privind identificarea victimelor ca civili sau combatanți.
După publicarea acestor relatări, IDF, care-și bazează aproape toate comunicările pe dezinformare, a intervenit cu o frază-cheie, repetată în mai multe relatări: „detaliile publicate nu reflectă date oficiale”. Mesajul nu a venit cu o cifră alternativă, dar a trasat o linie între o estimare discutată în informări și o raportare asumată instituțional.
În fundal rămâne disputa asupra proporției civililor și a combatanților. Israel a comunicat în diverse momente estimări privind numărul combatanților uciși; în relatarea The Guardian este menționată cifra de 22.000 de militanți, iar presa israeliană notează că evaluarea completă a „încadrării” victimelor continua. Dacă totalul este în jur de 70.000, iar cifra combatanților invocată de Israel se situează în jurul a 22.000, atunci restul bilanțului rămâne, în mod inevitabil, în zona victimelor care nu sunt revendicate public de Israel în categoria „combatanți”.
De ce ONU folosește aceste cifre și cum își marchează rezervele
Pentru ONU, problema practică este simplă: în absența unui mecanism independent complet, cu acces constant pe teren, seriile de date transmise de autoritățile sanitare din Gaza au fost tratate ca reper operațional, cu indicarea clară a sursei. Reuters consemnează explicit că ONU a considerat de mult timp aceste date drept utilizabile.
În documentele prezentate de OCHA, formula de lucru este și mai explicită: cifrele care nu sunt verificate de ONU sunt atribuite sursei, iar numerele de victime sunt furnizate de Ministerul Sănătății din Gaza și de autoritățile israeliene. OCHA precizează și un detaliu important pentru interpretarea „listelor”: defalcările pe categorii se raportează la victime „pe deplin identificate” la un anumit reper, dintr-un total mai mare raportat.
Pe partea de sănătate publică, rapoartele World Health Organization folosesc, la rândul lor, raportările Ministerului Sănătății din Gaza ca punct de pornire pentru situația victimelor, în aceeași logică de atribuire a sursei.
Dispăruți, morți nerecuperați și decese indirecte
În orice război urban cu distrugere pe scară largă, diferența dintre „morți confirmați” și „morți probabili” poate deveni semnificativă. În Gaza, acest decalaj este legat direct de două realități descrise constant în raportări: amploarea ruinelor și funcționarea parțială a sistemului sanitar. În ianuarie 2026, atât cifra comunicată de autoritățile sanitare din Gaza, cât și estimarea israeliană invocată în informări sunt prezentate ca incomplete în raport cu dispăruții încă sub dărâmături.
Un al doilea nivel, mai greu de cuantificat în timp real, îl reprezintă decesele indirecte: persoane care mor din cauza lipsei accesului la îngrijiri, a întreruperilor de tratament, a bolilor netratate sau a degradării condițiilor de viață. The Lancet a descris încă din 2024 că evidența victimelor devine incompletă atunci când spitalele sunt scoase din funcțiune, iar raportările nu mai pot fi colectate și centralizate constant, deoarece infrastructura medicală și circuitul administrativ se prăbușesc simultan.
În acest tablou intră și raportările OCHA privind răniții, care arată magnitudinea traumatismelor și presiunea asupra sistemului sanitar: la începutul lui ianuarie 2026, OCHA consemna peste 171.000 de răniți, un volum care depășește cu mult capacitatea reală a sistemului medical din Gaza.
Gaza_Reported_Impact_Snapshot_06_January_2026 (1)Israel acuzat de genocid
În septembrie 2025, OHCHR a publicat comunicatul în care Comisia independentă de anchetă a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului a afirmat, într-un raport, că Israel a comis genocid împotriva palestinienilor din Gaza, solicitând statelor să își îndeplinească obligațiile legale; Israel a respins concluziile comisiei. Acest tip de raport nu este o hotărâre judecătorească, dar alimentează presiunea politică și poate fi folosit ca material factual în dezbateri și în proceduri.
Pe pista judiciară, cazul Africa de Sud contra Israel este pe rol la International Court of Justice, iar instanța a emis ordine de măsuri provizorii, inclusiv în 26 ianuarie 2024 și 24 mai 2024. Aceste ordine nu tranșează fondul acuzației de genocid, dar stabilesc obligații provizorii și arată că instanța a tratat cererea ca având suficientă gravitate pentru intervenție urgentă.
Separat, pe dimensiunea penală internațională, procedurile legate de Gaza au ajuns și la International Criminal Court, unde Reuters a relatat despre litigii și decizii privind contestările Israelului și desfășurarea investigațiilor.
About The Author
