Marți, 21 aprilie, la Luxemburg, Spania va cere oficial, în reuniunea miniștrilor de externe ai Uniunii Europene, ruperea Acordului de asociere UE-Israel. Anunțul a fost făcut duminică de premierul Pedro Sánchez, care a spus clar că un guvern care încalcă dreptul internațional și valorile Uniunii nu mai poate rămâne partener al Europei. Faptul că această cerere ajunge acum formal pe masa Consiliului arată că relația dintre Europa democratică și Israelul condus de Benjamin Netanyahu a intrat într-o fază nouă: una de respingere politică deschisă.
Demersul Madridului are o bază juridică precisă și este rezultatul unei acumulări politice majore. Cu două zile înainte, miniștrii de externe ai Spaniei, Irlandei și Sloveniei i-au trimis o scrisoare șefei diplomației europene, Kaja Kallas, în care au cerut discutarea acordului cu Israelul și au arătat că evaluarea anterioară privind articolul 2 a fost clară: Israelul încalcă obligațiile sale în materie de drepturi ale omului, iar situația s-a agravat. Articolul 2 al acordului spune că relațiile dintre părți trebuie să se bazeze pe respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice și că această condiție reprezintă un element esențial al tratatului. Cu alte cuvinte, Spania nu cere un gest simbolic. Cere activarea clauzei care lovește exact în temelia politică a relației privilegiate dintre UE și Israel.
Spania nu mai este singură, iar Europa nu mai reacționează doar prin declarații. Italia a suspendat reînnoirea automată a acordului bilateral de cooperare militară cu Israelul, după agravarea tensiunilor provocate de atacurile israeliene din Liban și după incidentul în care focuri israeliene au avariat un vehicul italian aflat într-o misiune ONU. În martie, Madridul și-a retras definitiv ambasadorul din Israel și a lăsat ambasada de la Tel Aviv la nivel de însărcinat cu afaceri. Slovenia trecuse deja mai departe de protestul diplomatic: a declarat doi miniștri israelieni persona non grata, a impus embargo asupra armelor și a interzis importurile din teritoriile palestiniene ocupate. Țările de Jos susțin la rândul lor suspendarea componentei comerciale a acordului și au mers până la măsuri împotriva unor miniștri israelieni și la pași împotriva importurilor din colonii. Toate aceste mutări, luate împreună, descriu același proces: Israelul lui Netanyahu pierde treptat statutul de partener privilegiat în Europa.
Această deteriorare a relației are o miză pe care o mare parte a societății israeliene continuă să o subestimeze. Puțini israelieni înțeleg cât de mult le susțin legăturile cu Europa nivelul de trai. Potrivit unui sondaj realizat în august 2025 de grupul de experți Mitvim, două treimi dintre israelieni văd Uniunea Europeană drept un adversar, iar doar 14% drept un prieten. În același timp, Uniunea rămâne cel mai mare bloc comercial al Israelului, principala piață către care exportă și principalul spațiu din care importă. Cu alte cuvinte, guvernul Netanyahu a reușit performanța de a împinge Israelul într-o confruntare politică și morală cu exact spațiul de care țara depinde masiv pentru prosperitatea sa economică.
Presiunea nu mai vine doar dinspre câteva guverne. O Inițiativă Cetățenească Europeană care cere suspendarea totală a Acordului de asociere UE-Israel a depășit pragul de un milion de semnături, ceea ce obligă Comisia Europeană și Parlamentul European să o examineze. În același timp, peste 60 de organizații umanitare, de drepturile omului și sindicale au cerut suspendarea acordului, oprirea transferurilor de arme și interzicerea comerțului cu coloniile israeliene ilegale. Aici se vede adâncimea rupturii: Israelul nu mai este contestat doar de o parte a clasei politice europene, ci și de o parte în creștere a societății europene organizate.
Fundalul acestei respingeri este bilanțul devastator al războiului purtat de guvernul Netanyahu. La începutul lunii aprilie, Reuters relata că ofensiva israeliană din Gaza a ucis peste 72.000 de palestinieni, cei mai mulți civili, potrivit autorităților sanitare din enclavă. Pe 18 aprilie, UNICEF a anunțat că doi șoferi care transportau apă pentru populația din Gaza au fost uciși de foc israelian în timpul unei operațiuni umanitare de rutină. Benjamin Netanyahu este vizat de un mandat de arestare emis de Curtea Penală Internațională pentru crime de război și crime împotriva umanității, iar Curtea Internațională de Justiție a dispus măsuri provizorii prin care Israelul trebuie să protejeze populația palestiniană și să permită accesul ajutorului umanitar. În aceste condiții, izolarea diplomatică a Israelului în Europa nu mai poate fi prezentată drept simplă ostilitate ideologică. Ea este răspunsul politic la o realitate juridică și umanitară de o gravitate extremă.
În Liban, ofensiva israeliană declanșată după 2 martie a ucis peste 2.100 de oameni și a forțat peste 1,2 milioane de persoane să-și părăsească locuințele, potrivit autorităților libaneze citate de Reuters. Duminică, armata israeliană a publicat pentru prima dată harta noii sale linii de desfășurare în sudul Libanului, la 5 până la 10 kilometri în interiorul teritoriului libanez, consolidând ideea unei zone controlate de Israel. În paralel, ruptura dintre Madrid și Tel Aviv s-a adâncit și pe fondul opoziției spaniole față de atacurile americano-israeliene asupra Iranului. Rezultatul este limpede: în ochii unui segment tot mai mare al Europei, guvernul Netanyahu a încetat să mai fie perceput drept un aliat democratic aflat sub asediu și a început să fie văzut drept un actor care exportă război, destabilizare și sfidare a dreptului internațional.
Formal, Uniunea Europeană nu a rupt încă acordul. Diviziunile din interiorul UE rămân puternice, iar propunerea Comisiei din septembrie 2025 de suspendare a unor facilități comerciale pentru Israel nu a strâns sprijinul necesar. Politic, verdictul se conturează însă deja. Când Spania cere ruperea relației privilegiate, Italia îngheață cooperarea militară, Slovenia aplică embargo și interdicții, Țările de Jos susțin sancțiuni comerciale, societatea civilă europeană cere suspendarea acordului, iar șeful guvernului israelian este vizat de un mandat al Curții Penale Internaționale pentru crime de război și crime împotriva umanității, concluzia care se desprinde în Europa este severă: Israelul lui Netanyahu a ieșit din cercul partenerilor legitimi ai democrațiilor occidentale și intră tot mai clar în categoria adversarilor lor politici și morali. Singurul său mare scut occidental rămâne astăzi dezaxatul stăpân al Statelor Unite, Donald Trump, care se visează unsul lui Isus, chemat să aprindă focul-semnal în Iran, să provoace Armaghedonul și să-i grăbească întoarcerea pe Pământ.
About The Author
