Generalul cu patru stele Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, este executat public printr-un dosar de două copeici, tras pe nas de procurori obedienți și folosit ca instrument de mafia politică a PSDNL din jurul Apărării. El a fost chemat marți la DNA după ce informația despre audiere fusese plasată hăitașilor de presă folosiți constant în execuțiile publice dirijate de șmecherii din DNA. Camerele televiziunilor de partid nu l-au găsit întâmplător pe general la poarta instituției. Ele au fost trimise acolo ca să producă imaginea necesară compromiterii: șeful Armatei intrând la DNA, deci musai infractor periculos, înainte ca publicul să vadă vreo dovadă serioasă a vinovăției.
Execuția de la poarta DNA
Spectacolul a fost regizat selectiv. În aceeași cauză, generalul-maior în rezervă Mihai Șomordolea, fost secretar al CSAT, fusese scos din funcție încă din ianuarie 2026, după ce dosarul ajunsese la Cotroceni. Generalul-locotenent Iulian Berdilă, locțiitor pentru operații și instrucție al șefului Statului Major al Apărării, și generalul-maior în rezervă Mircea Anicescu, fost locțiitor al șefului Direcției Generale Management Resurse Umane din MApN, au fost audiați și puși sub acuzare fără camere pregătite la poarta DNA și fără breaking news de compromitere. Publicul a aflat despre ei ulterior, din cronologia cauzei, după ce audierile și punerile sub acuzare se consumaseră deja.
Iulian Berdilă este cel despre care procurorii spun că ar fi emis și semnat solicitarea către Ministerul Educației. Mihai Șomordolea apare în relatările publice ca personajul în jurul căruia se construiește presupusul folos. Mircea Anicescu apare în zona Direcției Generale Management Resurse Umane, structura indicată de anchetatori drept competentă pentru o asemenea solicitare. Toți trei au fost audiați și puși sub acuzare pe șest, pe sub radarul mercenarilor din televiziunile de partid.
Pentru Gheorghiță Vlad s-a aplicat rețeta execuției publice. La mijlocul lunii aprilie, procurorii ajunseseră deja, pe bâjbâite, la șeful Armatei, iar citația a fost trimisă pe 28 mai, pentru audierea din 29 mai, amânată apoi pentru 2 iunie. Au avut timp să aleagă momentul, să lase informația să ajungă unde trebuia și să transforme o audiere într-o scenă de compromitere publică. Ceilalți au rămas în umbra dosarului. Gheorghiță Vlad a fost scos în față pentru execuția publică, pentru că funcția lui dădea greutatea politică a operațiunii.
Disperarea mafiei PSDNL s-a văzut și după audiere. Miercuri seară, televiziunea de casă a mafiei PSD, Antena 3, a aruncat minciuna că Gheorghiță Vlad și Iulian Berdilă și-ar fi depus cererile de trecere în rezervă. Informația a fost preluată rapid de presa de partid și de cea urechistă, ca să inducă ideea că șeful Armatei cedează, fuge sau recunoaște implicit acuzația. A fost o dezinformare ordinară. Purtătorul de cuvânt al MApN, Daniel Nistor, a dezmințit-o sec: „Nu au depus nimic”. După execuția de la poarta DNA, aceeași rețea a încercat să-i scrie generalului și demisia, pe principiul: aruncă minciuna în public, că până vine dezmințirea rămâne mizeria.
Procurorul Adrian Mircea, autorul execuției publice, nu este la prima abatere. Șeful serviciului DNA care anchetează corupția din zona militară apare deja ca un profesionist al încălcării dreptului la imagine al oamenilor aruncați în groapa cu lei a mafiei de partid. De aceea, în cazul său, aplicăm prezumția de vinovăție. Informația despre audierea lui Gheorghiță Vlad nu putea ieși din aer. Ziua, ora și reprogramarea erau cunoscute de oamenii care controlau citația, agenda audierii și comunicările instituționale din jurul cauzei. Iar cauza Gheorghiță Vlad se află exact în serviciul condus de Adrian Mircea.
În dosarul Cătălin Zisu, șeful de atunci al Logisticii din MApN a fost trecut prin același malaxor: informații pe surse, presă asmuțită, general frăgezit în fața DNA și apoi tocat mărunt la audieri. Vinovăția banditului Zisu este altă discuție. Aici contează metoda banditului de la DNA: suspectul este aruncat în fața camerelor, imaginea îi este făcută zob înaintea probelor, iar hăitașii de presă primesc materia primă pentru execuție publică.
Acuzația din cazul Gheorghiță e de râsul curcilor. Procurorul vorbește despre 20 de locuri bugetate la UNEFS, candidați trecuți de la taxă la buget și trei posibile încadrări ulterioare în MApN, iar rectorul universității spune că instituția a cerut suplimentarea locurilor, că solicitarea inițială a fost pentru 50 de locuri, că ministerul a aprobat 20 și că nu a discutat niciodată cu Gheorghiță Vlad. O asemenea acuzație trebuia mai întâi probată serios, fără dubii, și abia apoi aprobată de instanță, ca să însemne ceva. Mercenarul de la DNA a sărit peste ambele etape și a chemat presa la festin: șeful Armatei la grătar, cu garnitură de surse judiciare și televiziuni de partid, servit publicului ca vinovat înainte ca dosarul să producă o probă care să stea în picioare.
Când acuzația nu are forța unei mari afaceri de corupție, se fabrică forța imaginii. Publicului i se dă spectacol în locul probelor. Totul a fost direcționat spre un singur om: șeful Statului Major al Apărării, generalul care, prin funcția lui, stătea în calea mafiei politice din jurul Apărării.
Miliardele SAFE și dosarul de două copeici
Potrivit surselor noastre, Gheorghiță Vlad trebuia scos din joc înainte ca miliardele SAFE să fie așezate definitiv în contracte, subcontractări, producție locală, mentenanță și influență politică. Acolo se află motivul real al execuției publice. Povestea cu UNEFS a fost cârligul penal. Ținta era funcția prin care șeful Armatei putea bloca, întârzia sau refuza accesul mafiei PSDNL la decizia privind înzestrarea militară.
România are acces la 16,68 miliarde de euro prin SAFE, iar aproximativ 9,6 miliarde de euro merg spre proiecte de înzestrare ale MApN. Banii vin pentru perioada 2026-2030, cu rambursare pe termen lung, iar mecanismul a fost construit pentru urgență militară, achiziții comune și decizii rapide. Într-un asemenea circuit, cine intră în mecanismul deciziei poate hotărî mai mult decât lista echipamentelor. Hotărăște furnizori, prețuri, calendar, producție locală, mentenanță, transport, subcontractori și oamenii care vor mânca ani de zile din banii Apărării.
SAFE a deschis exact culoarul preferat de mafia politică: proceduri accelerate, termene scurte și negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Pe hârtie, urgența militară cere viteză. În practică, asemenea proceduri pot deveni paradisul rețelelor care vor contracte fără competiție reală, prețuri umflate, firme agățate de furnizori mari și interpuși plantați în producția locală. De aceea contează cine controlează decizia militară și cine are acces la șeful Armatei.
Înainte ca Gheorghiță Vlad să fie executat public, din zona Apărării ieșise deja avertismentul privind presiuni pentru contracte SAFE cu prețuri crescute artificial. Asta scoate cazul din povestea cu 20 de locuri la UNEFS și îl leagă direct de miliardele SAFE. Contractele erau pe masă, termenul de semnare presa ministerul, furnizorii trăgeau de prețuri, iar cineva din sistem spunea deja că MApN nu va accepta condiții dezavantajoase.
Aici apare rolul real al lui Gheorghiță Vlad. Șeful Statului Major al Apărării nu este un birocrat decorativ. El cântărește în definirea nevoilor operative, în validarea priorităților militare, în justificarea achizițiilor și în raportul dintre Armată, Guvern, minister și furnizori. Un general care refuză accesul mafiei PSDNL la decizia militară devine obstacol și un obstacol aflat în vârful Armatei nu se convinge cu o cafea și o promisiune. Se compromite în stilul securistic autohton, cu rezultate garantate de experiența de decenii a mafiei dâmbovițene de partid și de stat.
Contractele semnate arată dimensiunea prăzii. Pachetul cu Rheinmetall ajunge la 5,7 miliarde de euro, pentru vehicule de luptă, sisteme de apărare aeriană, muniție și nave. Numai acordul pentru 298 de mașini de luptă și derivate trece de 3,3 miliarde de euro fără TVA. Sistemele Skynex, Skyranger 35 și Millenium se apropie de un miliard de euro fără TVA, iar muniția AHEAD mai adaugă aproape 450 de milioane de euro. Fiecare contract mare deschide alte contracte mici: hale, componente, mentenanță, piese, instruire, transport, consultanță și securizare.
În același timp, alte afaceri au rămas blocate sau au ieșit prost pentru rețelele care mizau pe acces direct la bani. Programul pentru armament individual de 816,5 milioane de euro, ajuns în zona MAI condusă de Cătălin Predoiu, viza sute de mii de arme și contractul cu Sig Sauer. El nu a fost semnat la termen. Blocajul Sig Sauer avea și o componentă industrială care arată cât de murdar era terenul. În joc intra și Beretta, companie care semnase anterior un contract de exclusivitate cu ROMARM pentru producția de arme în România. Asta complica traseul Sig Sauer și transforma contractul de la MAI într-un conflict între furnizori externi, licențe, producție locală, fabricile românești și grupurile politice care încercau să controleze accesul la banii SAFE. Blocajul nu mai arăta ca o simplă întârziere administrativă. Arăta ca o bătălie pentru cine intră în industria locală de armament și cine rămâne cu contractul în mână.
Pista duce spre SSI Legion, spre foste legături de afaceri cu Nicoleta Pauliuc și spre gruparea Thuma-Pauliuc-Predoiu, adică ramura liberală a PSDNL-ului care voia să rămână la masă cu Grindeanu.
Fondurile SAFE nu se opreau la MApN. În zona MAI, controlată de Cătălin Predoiu, programul ajungea la 2,67 miliarde de euro: armament de tip NATO și muniție de 816,6 milioane de euro, echipament balistic, drone, sisteme antidronă, autospeciale și alte achiziții pentru structurile de forță. Acolo intrau Predoiu, Arafat, firme locale, consorții și interpuși. Pentru mafia PSDNL, banii Apărării hrăneau întregul aparat de forță, de la contractele Armatei până la achizițiile Internelor.
Pista Sig Sauer arată mecanismul. Programul pentru pistoale și arme de asalt a ajuns la MAI, iar compania locală asociată producției în România era administrată de Niculae Tabarcia, general în rezervă și fost partener de afaceri al Nicoletei Pauliuc și al soțului acesteia. Pauliuc conduce Comisia pentru Apărare din Senat și apare în zona Thuma-Predoiu. Asta nu mai este întâmplare administrativă. Este exact tipul de punte prin care banii SAFE trec din decizia de apărare în rețele politice, foști oameni din sistem, firme locale și contracte pregătite fără competiție reală.
Mafia PSDNL din jurul Apărării
Mafia PSDNL din jurul Apărării are nume, funcții, legături și culoare spre locurile unde se ia decizia finală în stat. Se vede în mișcările lui Sorin Grindeanu, în gruparea liberală Thuma-Predoiu-Pauliuc, în traseele dintre Parlament, ministere, comisii, foști oameni din sistem și firme lipite de programele de înzestrare. Această rețea a simțit că accesul la decizia SAFE se închide și a reacționat prin arsenalul clasic al mafiei de partid: presiune politică, presă de casă, procurori utili și compromiterea omului care bloca intrarea la banii Apărării.
Sorin Grindeanu este primul nume politic al operațiunii. A atacat ordonanța SAFE a Guvernului Bolojan, apoi a cerut retragerea lui Gheorghiță Vlad de la conducerea Armatei. Primul gest viza mecanismul prin care Bolojan ținea programul SAFE pe traseu rapid. Al doilea transforma dosarul DNA într-o cerere de schimbare la vârful Statului Major al Apărării. Grindeanu a intrat direct în cele două puncte sensibile: miliardele de înzestrare și omul care putea conta în traseul lor.
Programul SAFE completează tabloul căderii Guvernului Bolojan. Noi am arătat deja, în ancheta despre mafia sinecurilor de partid, că premierul a fost doborât după ce reforma a ajuns la companiile de stat, CA-uri, AGA-uri, mandate provizorii, subvenții și fabricile de funcții prin care PSD își hrănește clientela. Miliardele pentru înzestrarea Armatei adaugă al doilea front al aceleiași răzbunări politice: Bolojan nu bloca doar sinecurile, bloca și accesul mafiei PSDNL la fondurile SAFE.
În jurul lui Grindeanu se vede PNL-ul de tip USL, ramura liberală otrăvită care voia refacerea aranjamentului cu PSD. Grupul Thuma-Predoiu a fost descris public drept tabăra care încerca să păstreze puntea cu liderul PSD, în timp ce Bolojan devenise dușmanul natural al vechilor combinații. Aici se vede logica PSDNL: sigle diferite, aceeași foame de control asupra statului, aceeași nevoie de acces la ministere, comisii, decizie și contracte.
Hubert Thuma contează prin rolul de baron politic al acestei ramuri liberale. El funcționează ca nod de rețea, cu greutate în PNL și cu interes direct în menținerea formulei de putere care ținea partidul lipit de PSD. În jurul acestei tabere apar nume plasate exact în zonele unde banii SAFE puteau fi controlați politic: Interne, Apărare, comisii parlamentare, contractori și firme locale.
Dinozaurul Cătălin Predoiu completează traseul prin Ministerul de Interne, locul în care a ajuns programul pentru armament individual finanțat prin SAFE. Predoiu este „liberalul” perfect pentru combinația PSDNL: om de sistem, util în negocieri, sulfuros și alunecos, compatibil cu Grindeanu și plasat într-un minister cu bugete mari, structuri de forță și achiziții sensibile. Într-un program ca SAFE, Internele înseamnă miliarde, armament, muniție, vehicule, sisteme antidronă, echipamente balistice și furnizori.
În aceeași zonă apare și Raed Arafat, prin componenta SAFE gestionată de MAI. O parte din programul de la Interne era legată de structurile de urgență, autospeciale, drone, sisteme antidronă și echipamente pentru zona de forță. Arafat contează aici ca poartă instituțională spre fondurile de la Interne. Prezența lui arată cât de mare era miza controlată prin MAI și câte intrări puteau folosi rețelele politice pentru a ajunge la finanțarea SAFE.
Nicoleta Pauliuc dă legătura parlamentară și politică. Conduce Comisia pentru Apărare din Senat, poziție sensibilă în orice discuție despre înzestrare. În același timp, numele ei apare în pista Sig Sauer – SSI Legion, prin fostele relații de afaceri ale administratorului companiei locale, Niculae Tabarcia, cu familia Pauliuc. Acesta este tiparul: politician cu funcție în zona Apărării, fost om din sistem, firmă locală, furnizor extern, contract SAFE, minister controlat politic.
Tabarcia este piesa care mută rețeaua din politică în zona tehnică. General în rezervă, fost director în Statul Major General, administrator al companiei locale asociate cu Sig Sauer, fost partener de afaceri cu Pauliuc și soțul ei. Așa se face puntea dintre instituții și bani: prin oameni care cunosc sistemul, au relații politice, se lipesc de furnizori externi și așteaptă contractul.
SSI Legion este interfața locală prin care Sig Sauer intra în România. În jurul acestei firme se întâlnesc furnizorul extern, fostul om din sistem, legăturile politice și programul de armament individual ajuns la MAI. Aici se vede mecanismul real al combinațiilor din jurul SAFE: compania mare vine cu numele, firma locală asigură intrarea, fostul militar cunoaște drumul prin instituții, politicienii stau în pozițiile de unde pot influența sau proteja traseul.
În partea opusă rețelei PSDNL apare Mihai Jurcă, omul Cancelariei premierului în mecanismul SAFE. Prezența lui pe traseul Guvernului Bolojan arată că decizia începea să iasă din mâna vechilor rețele și să se mute spre Cancelarie, Guvern și filtrul profesional al structurilor militare. Pentru rețeaua Grindeanu-Thuma-Pauliuc-Predoiu, aceasta era problema: decizia se îndepărta de ministerele și comisiile prin care intrau de obicei politicienii, intermediarii și firmele de casă.
Aceasta este mafia PSDNL din jurul Apărării: Grindeanu ca braț politic agresiv, Thuma ca nod liberal al alianței cu PSD, Predoiu ca ministru în zona contractelor de forță, Pauliuc ca poartă parlamentară spre Apărare, Tabarcia ca fost om din sistem conectat la firma locală, SSI Legion ca vehicul de intrare în contract, iar Arafat ca alt punct de acces la banii MAI. În fața lor stătea axa Bolojan-Cancelarie-Statul Major, care amenința vechiul circuit al prăzii.
Pe această hartă, generalul Gheorghiță Vlad era problema. Un șef al Armatei care refuză accesul rețelei la decizia militară devine țintă. Un șef al Armatei care poate influența prioritățile militare devine obstacol. Un obstacol se scoate prin dosar, mercenari de presă și presiune politică.
Reacția lui Grindeanu după dosarul DNA valorează cât o semnătură politică pe operațiune. Liderul PSD a cerut retragerea generalului înainte ca acuzația să fie probată și aprobată de instanță. A luat execuția produsă la DNA și a transformat-o în solicitare politică. Rețeaua avea nevoie exact de asta: vulnerabilizare publică, apoi presiune pentru schimbarea omului din vârful Armatei.
Mafia PSDNL avea nevoie ca autoritatea lui Gheorghiță Vlad să fie călcată în picioare mobilate cu bocanci. Generalul trebuia aruncat în groapa cu lei ca suspect, șefia Armatei trebuia scoasă la mezat, succesiunea trebuia deschisă, iar controlul asupra miliardelor SAFE trebuia readus în circuitul politic al rețelei cangrenate de mafie.
Axa Bolojan – Statul Major
Motivul care a scos din minți mafia PSDNL din jurul Apărării pare să fi fost mutarea deciziei SAFE spre o axă mai greu de controlat politic: Guvern, Cancelarie, Statul Major al Apărării și filtrele tehnice ale structurilor militare. Într-un sistem obișnuit cu ministere folosite ca uși de acces pentru partide, comisii, intermediari și firme de casă, o asemenea mutare însemna blocarea vechilor culoare de influență.
Programul SAFE a fost coordonat printr-un grup de lucru interinstituțional condus de șeful Cancelariei Prim-Ministrului. Asta muta greutatea politică spre Palatul Victoria și scotea o parte din decizie din zona unde PSDNL se simțea acasă: ministere capturate, relații vechi, comisii prietene, oameni din aparatul administrativ și firme legate de politicieni. Șeful Cancelariei lui Bolojan, Mihai Jurcă, a devenit astfel un nume incomod pentru rețeaua care voia să știe cine primește, cine semnează, cine intră în producție locală și cine prinde subcontractarea.
Grindeanu a mirosit imediat pericolul. A spus public că împărțirea miliardelor SAFE „pare că s-a luat la nivel de Cancelarie”, arătând spre zona lui Jurcă și spre guvernul Bolojan. Această acuzație spune mai mult decât voia liderul PSD să recunoască: PSD pierdea accesul la locul unde se făceau deciziile. Atacul la ordonanța SAFE a fost reacția politică a rețelei scoase de pe culoar.
În această ecuație, Gheorghiță Vlad devenea piesa militară esențială. Statul Major al Apărării nu produce hârtii decorative într-un program de înzestrare. El stabilește nevoi operative, urgențe, compatibilități, priorități, justificări tehnice și relevanța reală a achizițiilor pentru Armată. Fără greutatea profesională a șefului Armatei, programul SAFE putea fi transformat mult mai ușor în târg politic. Cu Gheorghiță Vlad în funcție, mafia PSDNL risca să rămână la ușă.
Axa Bolojan – Cancelarie – Statul Major lovea exact în reflexul vechi al rețelei: partidul intră în minister, ministerul împinge contractul, firma locală se lipește de furnizorul mare, fostul om din sistem netezește drumul, comisia parlamentară oferă acoperire politică, iar presa de casă pregătește povestea patriotică. SAFE a început să meargă pe alt traseu. De aici vine furia.
Bolojan devenise deja dușmanul mafiei sinecurilor de partid. Noi am arătat în investigația despre fabrica de funcții din companiile de stat cum reforma lui a atins CA-uri, AGA-uri, mandate provizorii, subvenții și mecanisme prin care PSD își hrănea clientela. SAFE a deschis al doilea front: banii grei ai Apărării, contractele strategice și controlul asupra înzestrării. Pentru mafia PSDNL, Bolojan devenise periculos pe două direcții: tăia sinecurile și închidea accesul la miliardele militare.
Axa Bolojan – Statul Major devenise obstacolul real. Filtrul militar scotea miliardele SAFE din circuitul vechilor combinații, iar mafia PSDNL încerca să le readucă în zona unde decizia se cumpără, se negociază politic și se transformă în contracte pentru rețea.
Galați, Moscova și cadoul făcut propagandei ruse
Execuția publică a șefului Armatei a lovit direct în interesul României. Generalul Gheorghiță Vlad a fost compromis public într-un moment în care statul trebuia să transmită disciplină, comandă, sânge rece și control militar. În locul disciplinei militare, procurorii, hăitașii de presă și mafia PSDNL au dat publicului spectacolul unui șef al Armatei târât prin fața DNA.
Atacul rusesc de la Galați arătase exact cât de sensibilă era situația. O dronă rusească a lovit un bloc de locuințe, doi oameni au fost răniți, zeci de persoane au fost evacuate, iar Armata ridicase două F-16 și un elicopter IAR 330 Puma SOCAT. Piloții au avut autorizare de angajare a țintei, dar drona a ajuns într-un oraș românesc. Aceasta era tema gravă pentru stat: apărare antidrone, senzori, reacție, reguli de angajare, dotare, comandă și responsabilitate.
Presiunea publică a fost deturnată de la aceste întrebări spre compromiterea șefului Armatei. Asta servește perfect mafiei PSDNL, pentru că acoperă discuția despre contractele ratate, contractele blocate, prețurile umflate și accesul pierdut la miliardele SAFE. Servește și Moscovei, pentru că rupe încrederea publică în comanda militară a unui stat NATO aflat la granița războiului.
Rusia nu avea nevoie să inventeze nimic. A primit pe tavă scandalul intern. Un general de patru stele, șeful Armatei române, aruncat pe sticla televizorului ca ultimul infractor. Televiziuni de partid în fața DNA. Politicieni care cer retragerea lui. Presă de doi bani care rostogolește minciuna despre trecerea în rezervă. O țară NATO ocupată să-și devoreze comandantul militar în timp ce dronele rusești lovesc la Dunăre. Pentru propaganda Moscovei, scena valorează mai mult decât o mie de comunicate.
După incidentul de la Galați, aliații au discutat întărirea apărării aeriene pe flancul estic, inclusiv radare, mijloace de supraveghere și tehnologii antidrone. România avea nevoie de încredere, sprijin, coerență și comandă solidă. În acel moment, mafia PSDNL a vulnerabilizat omul din vârful Armatei, a aruncat suspiciune peste instituție și a creat haosul intern din care Moscova câștigă strategic.
Costul nu se măsoară doar în reputația unui general. Se măsoară în autoritatea Statului Major al Apărării, în încrederea aliaților, în moralul militarilor și în capacitatea României de a discuta credibil despre apărarea graniței. Când șeful Armatei este executat public printr-un dosar cu șină ca la tren, orice decizie militară devine mai ușor de contestat, orice contract strategic devine mai ușor de suspectat, orice comandă devine mai ușor de slăbit.
Dosarul Gheorghiță Vlad devine astfel un atac împotriva intereselor României prin metoda folosită și prin scopul păpușarilor politici care l-au creat și instrumentalizat: scurgere către presă, televiziuni de partid chemate la poarta DNA, compromitere publică, presiune politică și o acuzație de râsul curcilor folosită pentru destabilizarea vârfului Armatei și pentru redeschiderea accesului mafiei PSDNL la miliardele SAFE. După Galați, statul român avea nevoie de comandă solidă, credibilitate și autoritate militară. Mafia PSDNL a produs vulnerabilizare. Moscova a primit cadoul.
Dosarul care vulnerabilizează România
Execuția publică a lui Gheorghiță Vlad lasă urme adânci în stat. Dosarul este de două copeici sau de doi lei, depinde din ce parte îl privești: de la Moscova, ca instrument de vulnerabilizare a Armatei Române, sau din cocina internă a mafiei PSDNL, ca rangă pentru redeschiderea accesului la miliardele SAFE. Televiziunile de partid au făcut linșajul, politicienii au cerut capul generalului, iar rețeaua PSDNL a folosit compromiterea pentru a schimba raportul de forță la vârful Apărării. Aici se vede operațiunea: controlul asupra deciziei militare și asupra miliardelor SAFE.
Procurorul Adrian Mircea nu se mai poate ascunde în spatele funcției. Metoda îl expune. Dosarele militare ajung la televiziuni înainte ca probele să ajungă în instanță, suspecții sunt aruncați la poarta DNA ca pradă pentru camere, iar hăitașii de presă primesc materia primă pentru linșaj. Rețeta testată pe Zisu a fost aplicată acum direct pe șeful Armatei.
Generalul cu patru stele Gheorghiță Vlad a fost transformat în țintă pentru că funcția lui conta. Șeful Armatei stătea între decizia militară și miliardele de înzestrare. Autoritatea lui urma să fie compromisă, retragerea lui adusă în discuție, iar succesiunea deschisă înainte ca rețeaua PSDNL să piardă controlul asupra circuitului SAFE.
Această execuție lovește statul în propriile instituții, vulnerabilizează Armata și sacrifică interesul public pentru mafia politică din jurul Apărării. Într-un stat NATO aflat la o aruncătură de băț de război, o asemenea operațiune trece dincolo de reglarea internă de conturi. Devine cadou strategic pentru Moscova.
About The Author
