Aproape 1,2 milioane de militari ruși și 500.000–600.000 de militari ucraineni au fost uciși, răniți sau sunt dați dispăruți în războiul ruso-ucrainean, între februarie 2022 și finalul lui 2025, arată un studiu al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) din Washington, publicat în ianuarie 2026. Bilanțul cumulat urcă astfel la aproximativ 1,8 milioane de victime militare, iar autorii studiului, Seth G. Jones și Riley McCabe, estimează că pragul de 2 milioane poate fi atins în primăvara lui 2026, dacă se menține ritmul actual al pierderilor.
Cifrele sunt șocante, dar mesajul central al raportului este altul: Rusia plătește un preț uriaș pentru câștiguri teritoriale limitate, iar viteza de înaintare rămâne extrem de mică. În unele sectoare, CSIS arată că ritmul este chiar mai lent decât în ofensive celebre pentru pierderile uriașe din Primul Război Mondial, precum Somme.
Morții, ritmul pierderilor și pragul de 2 milioane
CSIS încearcă să separe, în interiorul acestui volum de pierderi, componenta ireversibilă: morții. Pentru Rusia, raportul estimează aproximativ 275.000–325.000 de militari uciși. Pentru Ucraina, estimarea este de aproximativ 100.000–140.000 de militari uciși, pentru aceeași perioadă.
Autorii estimează că numărul victimelor rusești îl depășește pe cel al victimelor ucrainene, cu un raport de aproximativ 2:1 până la 2,5:1. Pentru anul 2025, CSIS susține că Rusia ar fi avut în jur de 415.000 de victime militare, adică aproape 35.000 pe lună. Pentru Ucraina, studiul discută scenarii care duc la o medie lunară în 2025 de aproximativ 14.000–20.000, ceea ce explică de ce totalul este prezentat ca o estimare mai largă.
În acest raport, victime militare înseamnă morți, răniți și dispăruți. Include răniți care se întorc pe front, răniți grav care nu mai pot lupta și cazuri rămase neclarificate. De aici apar diferențe între estimări: CSIS arată că datele sunt construite prin agregarea mai multor surse, de la evaluări ale unor guverne occidentale la date open-source și interviuri cu oficiali din SUA, Europa și Ucraina.
Autorii raportului leagă pragul de 2 milioane de un calcul simplu: dacă Rusia continuă cu aproximativ 34.600 de victime militare pe lună, iar Ucraina cu aproximativ 17.000, totalul cumulat ar ajunge la două milioane în jurul lunii aprilie 2026. Raportul insistă că acesta este un scenariu condiționat de menținerea ritmului, nu o predicție „fixă”, însă linia de trend arată amploarea pierderii de oameni pe care o produce războiul de uzură.
Înaintare în metri: 15–70 m pe zi în ofensivele importante
O altă axă a raportului este viteza de înaintare a Rusiei după ce ar fi recâștigat inițiativa în 2024. CSIS estimează că, în cele mai vizibile ofensive, înaintarea medie s-a situat între aproximativ 15 și 70 de metri pe zi, cu exemple concrete în mai multe direcții.
În ofensiva spre Pokrovsk, avansul mediu ar fi de aproximativ 70 m/zi. În zona Chasiv Yar, înaintarea ar coborî spre circa 15 m/zi. În direcția Kupiansk, CSIS calculează aproximativ 23 m/zi, iar într-un sector din Zaporizhzhia (Huliaipole) avansul ar fi fost mai rapid, în jur de 297 m/zi, pe un interval mai scurt, fără să ducă la o ruptură operativă a frontului.
Pentru a pune aceste cifre în perspectivă, raportul compară 70 m/zi din sectorul Pokrovsk cu 80 m/zi din Bătălia de pe Somme, una dintre cele mai sângeroase ofensive ale Primului Război Mondial, semnalând că ritmul actual al înaintării rusești rămâne extrem de lent pentru un război care consumă resurse ca un conflict „mare”.
Câștiguri teritoriale limitate: 3.604 km² în 2024, 4.831 km² în 2025
CSIS cuantifică separat suprafața de teritoriu cucerită în ultimii doi ani. În 2024, Rusia ar fi ocupat aproximativ 3.604 km² (circa 0,6% din Ucraina). În 2025, câștigul ar fi urcat la aproximativ 4.831 km² (circa 0,8%), plus recucerirea a aproximativ 473 km² în regiunea rusă Kursk, după incursiuni și lupte pe teritoriul Rusiei.
Concluzia autorilor este că, de la începutul lui 2024, Rusia ar fi câștigat mai puțin de 1,5% din teritoriul Ucrainei, deși a plătit între timp un cost uman masiv. În ansamblu, CSIS estimează că Rusia a cucerit aproximativ 75.000 km² după începutul invaziei din 2022 (aprox. 12% din Ucraina) și controlează aproximativ 120.000 km² (aprox. 20%) atunci când sunt incluse Crimeea și zone din Donbas aflate sub control rusesc înainte de 2022.
De ce cresc pierderile: tactici de uzură, apărare stratificată, front saturat de drone
Raportul descrie tranziția Rusiei de la tentativa inițială de război rapid la o strategie de uzură, bazată pe presiune constantă, atacuri repetate și pierderi militare mari. În descrierea tacticilor, CSIS subliniază utilizarea repetată a grupurilor mici de infanterie, trimise înainte pentru a declanșa focul apărătorului și pentru a identifica pozițiile, urmate de lovituri cu artilerie, drone și muniții aeriene.
În contrapondere, Ucraina este descrisă printr-o apărare stratificată, cu tranșee, obstacole antitanc de tip „dinți de dragon”, câmpuri de mine, artilerie și o densitate mare de drone. CSIS notează că, pe frontul de est, prezența dronelor este atât de mare încât deplasarea vehiculelor devine dificilă în proximitatea liniei de contact, iar infanteria ajunge să meargă pe jos 10–15 km către poziții.
Acest tip de război favorizează apărarea: străpungerile devin rare, iar atacatorul ajunge să plătească mult pentru fiecare linie de tranșee sau fiecare localitate.
Economia de război: contracții în industrie, dobânzi mari, criză de forță de muncă
CSIS apreciază că economia Rusiei a rămas funcțională, dar arată semne tot mai vizibile de presiune. În 2025, industria prelucrătoare ar fi avut cel mai abrupt declin de după martie 2022: scădere a producției și a comenzilor noi, deficit de forță de muncă și reducerea achizițiilor de materii prime și componente. Raportul vorbește despre șapte luni consecutive de contracție în 2025 și despre zece luni consecutive de scădere a nivelurilor de producție, în paralel cu slăbirea cererii interne și inflație ridicată.
Creșterea economică este estimată la 0,6% pentru 2025, iar proiecția invocată din datele FMI indică aproximativ 0,8% pentru 2026. CSIS mai arată că statul direcționează o parte foarte mare din buget către forțele armate, complexul militar-industrial, securitate internă și serviciul datoriei, într-un mediu de dobânzi în două cifre și deficit de personal.
Raportul insistă și pe o idee incomodă: producția necesară războiului poate crește PIB-ul pe hârtie, însă generează puține câștiguri de productivitate pe termen lung și puține active cu valoare economică civilă.
China și spatele frontului: importuri critice, tehnologie, propagandă
Un capitol separat descrie sprijinul indirect pe care îl primește Rusia prin comerț și importuri din China. CSIS notează că schimburile comerciale China–Rusia au ajuns la aproape 250 miliarde dolari în 2024, față de circa 190 miliarde în 2022, iar ponderea Chinei în comerțul extern al Rusiei ar fi crescut de la 11,3% în 2014 la 33,8% în 2024.
În zona de apărare, CSIS descrie creșterea exporturilor chineze către Rusia de bunuri considerate prioritare, un set de 50 de produse cu dublă utilizare, inclusiv cipuri, mașini-unelte, radare și senzori. Raportul menționează și componente folosite în războiul cu drone, precum corpuri de drone, baterii cu litiu și cabluri de fibră optică, care pot reduce eficiența bruiajului electronic. În același capitol, autorii indică și materii prime cu rol în industria de rachete, inclusiv importuri masive de perclorat de amoniu, prezentat ca ingredient esențial pentru combustibilul rachetelor balistice.
CSIS invocă mai mulți indicatori pentru a susține că Rusia se îndreaptă spre statutul unei puteri economice de rang secund și că pierde teren în competiția tehnologică. Raportul arată, între altele, că Rusia nu are companii în topurile globale de tehnologie după capitalizare și menționează rămânerea în urmă în domenii precum inteligența artificială, unde ecosistemul rus ar fi mult sub cel al liderilor globali.
În zona spațială, CSIS descrie scăderea capacității și fiabilității programului rus, cu un număr mic de lansări orbitale în 2025 și cu eșecuri vizibile, inclusiv prăbușirea misiunii Luna-25.
Raportul abordează și costurile sociale interne. CSIS avertizează asupra întoarcerii unui număr mare de veterani, inclusiv persoane cu istoric violent, și notează că au existat deja cazuri de crime violente comise de veterani întorși de pe front.
Pe zona de comunicare, autorii descriu o campanie de propagandă menită să mențină sprijinul intern și să convingă audiențe externe că victoria Rusiei ar fi inevitabilă. CSIS citează creșterea finanțării pentru media de stat în 2026, ca parte a acestui efort.
Ce arată, în esență, studiul CSIS
Imaginea de ansamblu propusă de CSIS este un război de uzură care produce pierderi militare la o scară rar întâlnită după 1945, fără să aducă rezultate teritoriale proporționale cu prețul plătit. În paralel, raportul descrie o Rusie care își păstrează capacitatea de a continua conflictul prin mobilizare și industrie de război, însă își subțiază baza economică și tehnologică și devine tot mai dependentă de China pentru comerț și pentru bunuri critice.
Studiul sugerează că anul 2026 poate fi decisiv. Dacă ritmul pierderilor rămâne apropiat de cel din 2025, povara războiului se va vedea tot mai clar în capacitatea de a menține efectivele, de a înlocui tehnica, de a finanța efortul militar și de a gestiona costurile sociale. În acest scenariu, presiunea crește deopotrivă asupra Rusiei și asupra Ucrainei.
About The Author
. Război de uzură, avans lent.){kind=link}