Premierul Ilie Bolojan a anunțat miercuri seară, 4 februarie 2026, că joi, 5 februarie, va informa CCR cu privire la efectele pe care le poate avea o nouă amânare a deciziei privind legea pensiilor magistraților, pe fondul riscului de a fi pierdute finanțări din PNRR. Într-o conferință de presă susținută la Palatul Victoria, șeful Guvernului a spus că, dacă se ajunge iar la amânare, „probabilitatea să pierdem acești bani este foarte mare”, invocând presiunea calendarului de plăți și condiționalitățile asumate de România.
Bolojan a descris problema ca pe o succesiune de încercări eșuate de a închide reforma: o primă tentativă anul trecut, urmată de amânări repetate, apoi o a doua încercare, ajungându-se la ceea ce el a numit „amânări în cascadă”. Mesajul către CCR, spune premierul, va viza tocmai consecințele concrete ale acestor întârzieri, în condițiile în care România are de încasat 2,6 miliarde de euro pe o cerere de plată care depinde de clarificarea jaloanelor disputate.
Miza, în argumentația Guvernului, este dublă: pe de o parte, intrarea efectivă a banilor pentru a susține ritmul proiectelor; pe de altă parte, evitarea blocării în lanț a următoarelor cereri de plată, care nu pot fi depuse înainte de închiderea celei aflate deja în lucru. Bolojan a insistat că banii sunt necesari pentru plata la timp a constructorilor și pentru menținerea unui ritm care să permită finalizarea proiectelor până în august, termen pe care l-a indicat ca reper pentru a reduce riscul pierderii fondurilor.
În centrul disputei se află jalonul 215, legat de pensiile magistraților, unde premierul afirmă că există o reținere de aproape 230 de milioane de euro. Potrivit lui Bolojan, din discuțiile purtate de reprezentanții României cu Comisia Europeană săptămâna trecută rezultă că, în acest moment, Comisia consideră jalonul neîndeplinit, iar orice teză potrivit căreia jalonul ar fi fost deja bifat „este falsă”.
Contextul procedural din CCR arată de ce Guvernul se teme de o nouă amânare. Pe 16 ianuarie, CCR a amânat pronunțarea asupra obiecției de neconstituționalitate privind legea care modifică regimul pensiilor de serviciu ale magistraților, stabilind un nou termen pentru 11 februarie 2026, după mai multe amânări anterioare. În aceeași perioadă, disputa a fost alimentată și de documente depuse de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), autorul sesizării, inclusiv o expertiză contabilă extrajudiciară, invocată în spațiul public ca motiv pentru necesitatea unor deliberări suplimentare.
Legea vizată este parte a pachetului de reformă pe care Guvernul îl leagă de cerințele PNRR. În forma descrisă public, proiectul prevede creșterea etapizată a vârstei de pensionare până la 65 de ani și plafonarea cuantumului pensiei la cel mult 70% din indemnizația netă din ultima lună de activitate. În același timp, există opoziție instituțională și contestări, inclusiv din partea ÎCCJ, care a sesizat CCR în legătură cu proiectul, pe fondul unor critici privind impactul și compatibilitatea cu standardele și jurisprudența relevante, iar proiectul a primit aviz negativ de la Consiliul Superior al Magistraturii.
Pe fundal, Comisia Europeană a încadrat jalonul 215 ca parte din reforma cadrului legislativ pentru reducerea cheltuielilor cu pensiile speciale, un element urmărit în evaluările cererilor de plată din PNRR. De aici rezultă riscul invocat de Guvern: dacă decizia CCR se prelungește sau intervine o nouă amânare care lasă reforma în suspensie, România poate ajunge să aibă sume blocate ori pierdute, în funcție de calendarul PNRR și de validarea jaloanelor de către Comisie.
În declarația de miercuri seară, Bolojan a formulat demersul său către CCR ca pe o notificare privind consecințe, într-o logică de responsabilitate instituțională: fiecare instituție ar trebui să cunoască efectele posibile ale propriilor decizii atunci când acestea condiționează accesarea banilor europeni.
About The Author
