România blochează, din câte se pare, participarea Austriei la reuniuni ale NATO, transmite sâmbătă agenţia APA. Doi ofiţeri ai armatei austriece aşteaptă de săptămâni acreditarea pe lângă Alianţă. Accesul lor ar fi întârziat de România, care ar fi solicitat un timp de gândire.
Conform publicaţiilor austriece ”Salzburger Nachrichten” şi ”Oberösterreichischen Nachrichten” de sâmbătă, citate de APA, este dat ca sigur că este vorba despre o replică la veto-ul guvernului federal de la Viena faţă de aderarea României la spaţiul Schengen.
Jurnaliștii austrieci nu spun o vorbă despre uriașa trădare comisă de Austria prin înțelegerile tradiționale de notorietate ale politicienilor acestui stat cu Rusia Teroristă, în mod concret cu dictatorul Vladimir Putin care i-a cumpărat pe majoritatea dintre ei, caz în care orice legătură a Austriei cu NATO ar trebui interzisă de-a dreptul. Asta fără a mai pune la socoteală marea breșă de securitate și incompetența descoperite și dezvăluite de serviciile secrete occidentale în interiorul spionajului austriac, făcut șvaițer de către rușii lui Putin – inamicul nr.1 al NATO.
Serviciile secrete austriece – interfețe ale FSB și GRU pentru penetrarea NATO
Anul trecut, am prezentat câteva dintre argumentele publice potrivit cărora politicienii austrieci dar și serviciile lor secrete sunt interfețe ale serviciilor secrete ale lui Putin pentru penetrarea statelor europene.
Cel mai clar dintre acestea este un raport oficial de audit făcut în urmă cu patru ani de Clubul de la Berna cu privire la serviciul de securitate al Austriei (BVT), în care cele mai importante servicii secrete din Europa prezintă grave breșe de securitate ale omologilor austrieci, de la ofițeri care intra cu telefonul în sediul serviciului și pot fotografia astfel orice document secret cu care pot ieși oricând în piața publică, până la conectarea rețelei de calculatoare a așa-zișilor ofițeri de informații austrieci la internet, fără o minimă protecție, dacă nu am lua în calcul un antivirus rusesc (Kaspersky) folosit de compatrioții lui Hitler din secolul 21.
Raportul a fost dezvăluit de presă în 2019, iar extremiștii conduși de ministrul de interne de atunci, politicianul de dreapta FPÖ Herbert Kickl – unul dintre înaintașii extremistului aflat acum în funcția de cancelar, Karl Nehammer – foloseau informațiile adunate de subordonați în interes mafiot sau de partid.

Potrivit informațiilor vremii, Kickl a inițiat un raid asupra BVT, în timpul căruia dispozitivele de stocare (harduri) ale unui departament împotriva extremismului de dreapta au fost confiscate fără nicio justificare.
Șeful său de cabinet, Reinhard Teufel, a avut „contact intens” cu extremiști de dreapta din Austria. Exista și suspiciunea că Teufel l-a avertizat pe șeful extremist Martin Sellner, care a primit o donație de la autorul masacrului de la Christchurch, Noua Zeelandă, împotriva unui raid al poliției.
În timpul mandatului lui Kickl, BVT a înființat și o „unitate de supraveghere” secretă ale cărei persoane țintă la acea vreme sunt încă necunoscute. ”Unitatea” se concentra de fapt pe jurnaliști incomozi și pe un reprezentant al partidului NEOS. Incidentele au declanșat de fapt atunci un scandal politic intern în Austria și au fost analizate într-o anchetă parlamentară, dar nu au fost clarificate pe deplin nici până azi.
După atacul asupra României, Austria putinistă nu are ce căuta în NATO
Pe de altă parte, blocarea discreționară de către putiniștii guvernului austriac, în frunte cu extremistul Nehammer, a accesului României în Schengen, la ordinul lui Putin și împotriva voinței celorlalte state din UE, ar trebui să fie un argument suficient pentru ca austriecilor să nu li se mai permită să detașeze ofițeri la cartierul general al NATO.
Potrivit jurnaliștilor de la ”Salzburger Nachrich”, delegaţia României la NATO nu a dorit să comenteze cu privire la bănuielile putiniștilor de la Viena potrivit cărora întârzierea acreditării celor doi ofițeri austrieci la NATO ar fi o replică la veto-ul guvernului federal de la Viena faţă de aderarea României la spaţiul Schengen.
Oficial însă, un purtător de cuvânt al NATO a evidenţiat, într-o declaraţie, aprecierea faţă de Austria ca partener de lungă durată al Alianţei şi a explicat: ”Contăm pe România şi Austria să îşi rezolve orice probleme bilaterale ar putea afecta munca ofiţerilor austrieci în posturi NATO”.
Răspunzând unei solicitări a APA, Ministerul de Externe austriac a transmis că România a cerut mai mult timp pentru decizia sa cu privire la detaşarea voluntară a doi ofiţeri ai armatei austriece la cartierul general al NATO, mai precis o prelungire a termenului până la mijlocul lui octombrie. Detaşarea voluntară trebuie aprobată de toate cele 31 de state aliate.
”O conexiune cu subiectul aderării la Schengen nu a fost făcută”, a adăugat ministerul.
Acesta s-ar afla, în coordonare cu Ministerul Apărării, în contact strâns cu România, pentru a facilita un acord în scurt timp.
În cazul de faţă, Ministerul Apărării, ”prin reprezentanţa militară de la Bruxelles, a luat legătura cu autorităţile relevante din NATO”, a comunicat purtătorul de cuvânt al armatei, Michael Bauer, pentru ”Salzburger Nachrichten”. Totodată, ministerul se află în contact strâns cu Ministerul de Externe şi cu Cancelaria federală de la Viena.
Austria nu este stat membru al NATO, dar este ancorată în Alianţă prin Parteneriatul pentru Pace şi operaţiuni conduse de NATO cu mandat al Consiliul de Securitate al ONU.
Participarea Austriei la şedinţe NATO a mai fost blocată din 2016 de Turcia, contextul fiind atunci veto-ul său faţă de negocierile de aderare a Ankarei la Uniunea Europeană. În 2018, ministrul de externe austriac de la acea vreme, Karin Kneissl, a reuşit să determine Ankara să înlăture partea civilă a blocadei. De-abia în 2022, Ministerul de Externe de la Viena a informat că cooperarea între Austria şi NATO în cadrul Parteneriatului pentru Pace este din nou posibilă pe deplin.
Prim-ministrul român Marcel Ciolacu a mărit recent presiunea asupra Austriei şi a cerut ca aceasta să îşi dea acordul pentru aderarea României la spaţiul Schengen până în decembrie. În cazul în care Austria se va opune, la vreuna din cele două reuniuni ale miniştrilor de interne şi ai justiţiei din UE, el va ataca această decizie la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, (CJUE), menţionează APA, citând Agerpres.
