Ambasadorul SUA în Rusia, John Sullivan, a fost invitat joi la Ministerul rus de Externe unde a primit răspunsul scris al Moscovei la propunerile SUA pe tema garanțiilor de securitate. Potrivit documentului, publicat de Kommersant, Rusia cere SUA să își retragă trupele și obiectivele militare din fostele state comuniste (România fiind una dintre acestea) și amenință cu un răspuns ”tehnico-militar” dacă SUA nu vor accepta garanțiile de securitate cerute de Moscova.
„La 17 februarie anul curent, a fost transmisă ambasadorului american J. Sullivan, invitat la Ministerul rus de Externe, reacția la un răspuns anterior al SUA la proiectul rusesc de tratat între Federația Rusă și Statele Unite privind garanțiile de securitate”, a informat TASS.
Astfel, documentul de 10 pagini notează că „partea americană nu a dat un răspuns constructiv elementelor de bază ale proiectului de tratat elaborat de partea rusă cu Statele Unite privind garanțiile de securitate”.
Prin urmare, Rusia, după cum a avertizat Ministerul rus de Externe, va fi obligată să răspundă.
Elementele de bază, la care Statele Unite nu au dat un răspuns constructiv, incluse în mesajul transmis Washingtonului, sunt:
- refuzul extinderii în continuare a NATO,
- renunțarea la „formula de la București” conform căreia „Ucraina și Georgia vor deveni membre NATO”, și
- refuzul de a crea baze militare pe teritoriul statelor care anterior făceau parte din URSS și nu sunt membre ale alianței, inclusiv utilizarea infrastructurii acestora pentru desfășurarea oricărei activități militare, precum și
- revenirea potențialelor militare și infrastructura NATO la statutul din 1997, când a fost semnat Actul Fondator Rusia—NATO.
„Aceste prevederi sunt de o importanță fundamentală pentru Federația Rusă”, se arată în document.
Ministerul rus de Externe a subliniat: „A fost ignorată natura pachetului de propuneri rusești, din care s-au ales în mod deliberat subiecte „convenabile”, care, la rândul lor, au fost „reinterpretate” în direcția creării de avantaje pentru Statele Unite și aliații săi.
Această abordare, precum și retorica însoțitoare a oficialilor americani, întăresc îndoielile legitime că Washingtonul este cu adevărat angajat să repare situația de securitate europeană.”
Moscova, după cum se precizează mai jos, este alarmată de creșterea activității militare a Statelor Unite și a NATO direct la granițele Rusiei, în timp ce „liniile roșii” ale Rusiei și interesele sale fundamentale de securitate, precum și dreptul suveran al Rusiei de a le proteja, continuă să fie ignorate.
„Cerințele finale de retragere a trupelor din anumite zone de pe teritoriul Rusiei, însoțite de amenințări cu sancțiuni mai dure, sunt inacceptabile și subminează perspectivele de a ajunge la acorduri reale”, se spune în scrisoare.
”În absența dispoziției părții americane de a conveni asupra garanțiilor ferme, obligatorii din punct de vedere juridic ale securității noastre din partea Statelor Unite și a aliaților săi, Rusia va fi obligată să răspundă, inclusiv prin punerea în aplicare a unor măsuri de ordin militar-tehnic. natură.”
Scrisoarea Kremlinului
Scrisoarea continuă cu mai multe blocuri tematice, pe care le prezentăm integral:
Problema ucraineană
„Nu există și nici nu este planificată vreo „invazie rusă” a Ucrainei, pe care Statele Unite și aliații săi au declarat-o la nivel oficial din toamna anului trecut, prin urmare declarațiile despre „responsabilitatea” Rusiei pentru escaladare nu pot fi privite altfel decât ca o încercare de a exercita presiuni şi a minimaliza propunerile Rusiei cu privire la garanţiile de securitate.
Menționarea în acest context a obligațiilor rusești în temeiul Memorandumului de la Budapesta din 1994 nu are nimic de-a face cu conflictul intra-ucrainean și nu se aplică circumstanțelor rezultate din acțiunea factorilor interni de acolo. Pierderea integrității teritoriale de către statul ucrainean este rezultatul proceselor care au avut loc în cadrul acestuia.
De asemenea, acuzațiile Rusiei conținute în răspunsul american că „a ocupat Crimeea” nu rezistă controlului. În 2014, la Kiev a avut loc o lovitură de stat, ai cărei inițiatori, cu sprijinul Statelor Unite și al aliaților săi, s-au îndreptat spre crearea unui stat naționalist care încalcă drepturile populației rusofone, precum și alte grupuri etnice „netitulare”. Nu este de mirare că într-o astfel de situație, locuitorii Crimeii au votat pentru reunificarea cu Rusia. Decizia poporului din Crimeea și Sevastopol de a reveni în Federația Rusă a fost luată prin liber arbitru în exercitarea dreptului la autodeterminare consacrat în Carta ONU. Nu a fost folosită nicio forță sau amenințare cu forța. Problema apartenenței Crimeei este închisă.
Dacă Ucraina va fi acceptată în NATO, va exista o amenințare reală că regimul de la Kiev va încerca să „reîntoarcă” Crimeea prin forță, atrăgând Statele Unite și aliații săi, în conformitate cu art. 5 din Tratatul de la Washington, într-un conflict armat direct cu Rusia, cu toate consecințele care urmează.
Teza repetată în răspunsul SUA că Rusia ar fi „declanșat conflictul din Donbass” este insuportabilă. Cauzele conflictului sunt pur inter-ucrainene. Soluționarea sa este posibilă numai prin implementarea acordurilor de la Minsk și a „Pachetului de măsuri”. Prioritatea și responsabilitățile pentru implementarea lor au fost descrise clar și confirmate în unanimitate prin Rezoluția 2202 a Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv de către Statele Unite, Franța și Marea Britanie.
Punctul 2 al acestei rezoluții prevede că părțile participante sunt Kiev, Donețk și Lugansk. Niciunul dintre aceste documente nu menționează responsabilitatea Rusiei pentru conflictul din Donbas. Rusia, împreună cu OSCE, joacă rolul de mediator în principalul format de negociere – Grupul de Contact – și împreună cu Berlin și Paris în format Normandia, care formulează recomandări către părțile în conflict și monitorizează implementarea acestora.
Pentru a detensiona situația din jurul Ucrainei, este esențial important să faceți următorii pași. Acest lucru obligă Kievul să respecte „Pachetul de măsuri”, oprirea furnizării de arme către Ucraina, retragerea tuturor consilierilor și instructorilor occidentali de acolo, refuzând țările NATO de la orice exerciții comune cu Forțele Armate ale Ucrainei și retragerea tuturor armelor străine livrate anterior Kievului.
În acest sens, atragem atenția asupra faptului că președintele Rusiei V.V. Putin, la o conferință de presă în urma rezultatelor negocierilor de la Moscova cu președintele Franței E. Macron din 7 februarie 2022, a subliniat că suntem deschiși dialogului și îndemnăm „să ne gândim la condiții de securitate stabile pentru toți, egale pentru toți participanții la viața internațională”
Arme și forțe în Europa
Remarcăm că, în răspunsul său la propunerile Rusiei, SUA insistă că progresul în îmbunătățirea situației securității europene „poate fi realizat doar în termeni de detensionare în raport cu acțiunile amenințătoare ale Rusiei împotriva Ucrainei”, ceea ce înțelegem că implică cererea pentru retragerea trupelor ruse de la granițele Ucrainei.
În același timp, Statele Unite sunt gata să vorbească doar despre „obligațiile reciproce… să se abțină de la desfășurarea de forțe permanente cu misiuni de luptă pe teritoriul Ucrainei” și „să ia în considerare posibilitatea de a discuta problema forțelor armate convenționale”
În rest, partea americană trece sub tăcere propunerile noastre cuprinse în secțiunea 2 Articolul 4 și alin. 1 al articolului 5 din proiectul de tratat bilateral și precizează că „actuala configurație a forțelor SUA și NATO este limitată, proporțională și pe deplin conformă cu obligațiile care decurg din Actul fondator Rusia-NATO”.
Presupunem că desfășurarea Forțelor Armate ale Federației Ruse pe teritoriul său nu afectează și nu poate afecta interesele fundamentale ale Statelor Unite.
Dorim să vă reamintim că nu există forțe ale noastre pe teritoriul Ucrainei.
În același timp, Statele Unite și aliații săi își mutau infrastructura militară spre est, desfășurând contingente pe teritoriile noilor membri. Ei au ocolit restricțiile CFE și au interpretat destul de vag prevederile Actului fondator Rusia – NATO privind respingerea „desfășurării permanente suplimentare de forțe de luptă substanțiale”.
Situația care s-a dezvoltat în urma acestor acțiuni este inacceptabilă.
Insistăm asupra retragerii tuturor forțelor armate americane și a armelor desfășurate în Europa Centrală și de Est, Sud-Estul Europei și Țările Baltice. Suntem convinși că potențialele naționale din aceste zone sunt suficiente. Suntem gata să discutăm acest subiect pe baza articolelor 4 și 5 din proiectul de acord rus”.
Principiul indivizibilității securității
„Nu am văzut în răspunsul SUA confirmarea că partea americană este pe deplin angajată să respecte principiul imuabil al indivizibilității securității. Declarațiile generale despre luarea în considerare de către partea americană a acestui postulat contrazic direct refuzul Washingtonului de a abandona cursul său contraproductiv și destabilizator de a-și crea avantaje pentru sine și pentru aliații săi în detrimentul intereselor de securitate ale Rusiei.
Este exact ceea ce se întâmplă ca urmare a implementării neîngrădite de către Alianța Nord-Atlantică, cu rolul principal al Statelor Unite, a unei politici de dezvoltare geostrategică și militară fără restricții a spațiului post-sovietic, inclusiv a teritoriului Ucrainei, care este de o natură deosebit de sensibilă pentru noi.
Toate acestea se întâmplă direct la granițele Rusiei. Astfel, „liniile noastre roșii” și interesele fundamentale de securitate sunt ignorate, iar dreptul inalienabil al Rusiei de a le asigura este refuzat. Pentru noi, acest lucru este, desigur, inacceptabil.
În plus, vă reamintim că acest principiu este consacrat în preambulul Tratatului din 2011 dintre Federația Rusă și Statele Unite ale Americii privind măsurile de reducere și limitare în continuare a armelor strategice ofensive, pe care părțile au convenit să-l prelungească pe 5 ani fără nicio excepție. în februarie anul trecut, precum și într-o serie de documente de bază OSCE și Rusia-NATO adoptate la cel mai înalt nivel: în preambulul Actului final de la Helsinki din 1975, în Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 1990, Rusia-NATO Actul fondator din 1997, Carta de la Istanbul a securității europene a OSCE din 1999, a Declarației de la Roma Rusia-NATO din 2002 și Declarația de la Astana la Summit-ul OSCE din 2010.
Menționăm că răspunsul primit menționează aderarea Washingtonului la conceptul de indivizibilitate a securității. Dar în text se rezumă la dreptul statelor „de a alege sau schimba liber metodele de asigurare a securității lor, inclusiv tratatele unionale”.
Această libertate nu este absolută și este doar jumătate din formula binecunoscută stabilită în Carta pentru Securitate Europeană.
A doua parte a acesteia cere, atunci când se exercită acest drept, „…să nu-și întărească securitatea în detrimentul securității altor state”.
Nu putem lua în considerare scrisoarea primită de la NATO din 10 februarie a acestui an, ca răspuns la mesajul transmis de Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, pe 28 ianuarie 2022, secretarului de stat american E. Blinken pe această temă. Am cerut un răspuns individual, la nivel național.”
Politica NATO a ușilor deschise
SUA își reafirmă „sprijinul puternic” pentru politica de „uși deschise” a NATO. Dar contravine angajamentelor de bază luate în cadrul CSCE/OSCE, în primul rând angajamentul „de a nu-și întări securitatea cuiva în detrimentul securității altora”.
Această politică este în contradicție cu liniile directoare ale alianței în sine, care, în 6-7 iunie 1991 la Copenhaga, s-a angajat „să nu profite unilateral de pe urma situației schimbate din Europa”, „să nu amenință interesele legitime” ale altor state, să nu caute „izolarea” acestora sau „trasarea unor noi linii de demarcație pe continent”.
Solicităm Statelor Unite și NATO să revină la îndeplinirea obligațiilor lor internaționale în domeniul menținerii păcii și securității.
Așteptăm propuneri concrete de la membrii alianței cu privire la conținutul și formele de consolidare juridică a refuzului de a extinde în continuare NATO spre Est.”
Natura lotului de oferte
„Notăm disponibilitatea Statelor Unite de a lucra în mod substanțial la măsurile individuale de control al armelor și de reducere a riscurilor. În același timp, au consemnat că Washingtonul a recunoscut în sfârșit justificarea unui număr de propuneri și inițiative rusești în aceste domenii care au fost înaintate în ultimii ani.
În același timp, atragem din nou atenția părții americane asupra faptului că Rusia, în documentele pe care le-am depus privind garanțiile de securitate, și-a propus să urmeze calea unei soluționări cuprinzătoare pe termen lung a situației inacceptabile care continuă să se dezvolte în regiunea euro-atlantică.
În primul rând, vorbim despre crearea unei baze stabile pentru o arhitectură de securitate sub forma unui acord privind refuzul NATO de a întreprinde alte acțiuni care dăunează securității Rusiei. Acesta rămâne un imperativ neschimbat pentru noi. În absența unei baze atât de puternice, controlul armelor și măsurile de reducere a riscurilor militare care să asigure reținerea și predictibilitatea activității militare în zone separate, chiar dacă acestea pot fi convenite, nu vor fi sustenabile pe termen lung.
Astfel, propunerile rusești sunt un pachet și ar trebui luate în considerare ca un întreg, fără a le evidenția componentele individuale.
În acest sens, am dori să ne concentrăm asupra lipsei unei reacții constructive din partea Washingtonului și Bruxelles-ului la cele mai importante elemente ale inițiativei ruse pe care le-am identificat în mod clar. În ceea ce privește chestiunile legate de controlul armelor, le considerăm exclusiv în contextul general al unei abordări cuprinzătoare, de pachete, pentru rezolvarea problemei garanțiilor de securitate.”
„Post-START” și „ecuația de securitate”
„Statele Unite își propun „imediat” să se angajeze în dezvoltarea „măsurilor în dezvoltarea START” în cadrul dialogului privind stabilitatea strategică. Totuși, în același timp, partea americană încearcă să stabilească o abordare care nu a fost coordonată cu noi, care prevede concentrarea exclusiv asupra armelor nucleare, indiferent de capacitatea anumitor arme de a reprezenta o amenințare directă la adresa teritoriului național al cealaltă parte.
O asemenea viziune unilaterală a lucrurilor este contrară înțelegerilor la care s-a ajuns la summitul ruso-american din 16 iunie 2021 de la Geneva cu privire la caracterul cuprinzător al dialogului strategic, menit să pună bazele viitoarelor măsuri de control al armelor și de reducere a riscurilor.
Rusia continuă să susțină o abordare integrată a problemelor strategice. Ne propunem să ne angajăm în dezvoltarea comună a unei noi „ecuații de siguranță”.
Setul de elemente ale conceptului pe care îl propunem, care rămâne pe deplin relevant, a fost adus în atenția părții americane, inclusiv în cadrul întâlnirilor din cadrul dialogului strategic și în documentul de lucru transmis de noi la 17 decembrie 2021 privind conţinutul.”
Desfăşurarea de arme nucleare în afara teritoriului naţional
„În documentul său, Statele Unite nu au reacționat la un astfel de element al „pachetului” de măsuri propuse de noi, cum ar fi retragerea pe teritoriul național al armelor nucleare desfășurate în afara granițelor sale și refuzul desfășurării ulterioare a acestora în afara teritoriului național, și s-a limitat la a menționa necesitatea de a aborda decizia privind problemele platformei de dialog strategic ale armelor nucleare nestrategice, fără a ține cont de particularitățile desfășurării acestora și de alți factori care afectează securitatea părților.
Dorim să lămurim că propunerile noastre vizează rezolvarea problemei prezenței pe teritoriul unor state NATO nenucleare, cu încălcarea TNP, a armelor nucleare americane capabile să lovească ținte pe teritoriul Rusiei. Aceasta ar include eliminarea infrastructurii pentru desfășurarea rapidă a unor astfel de arme în Europa, precum și încetarea antrenamentelor și exercițiilor NATO în manipularea acestor arme, care implică state membre NATO nenucleare.
Fără a elimina acest aspect iritant, discuția asupra subiectului armelor nucleare nestrategice este imposibilă.”
Rachete cu rază scurtă și medie de acțiune
„Considerăm această problemă ca fiind una dintre domeniile prioritare ale dialogului ruso-american privind stabilitatea strategică.
Considerăm că această categorie de arme este o componentă necesară a noii „ecuații de securitate” care ar trebui elaborată în comun de Rusia și Statele Unite. Continuăm să pornim de la relevanța inițiativelor rusești în domeniul „Tratatului post-INF”, care se bazează pe ideea moratoriilor reciproc verificabile privind implementarea Tratatului privind forţele nucleare intermediare (INF) la sol în Europa.
În principiu, suntem deschiși unei analize de fond a modalităților de implementare practică a acestuia. În același timp, remarcăm incertitudinea continuă în abordările Washingtonului cu privire la parametrii principali ai măsurilor potențiale de control asupra acestor arme, în primul rând în ceea ce privește acoperirea acestora, care ar trebui să acopere toate armele din gama corespunzătoare din echipamentele nucleare și nenucleare.
Sa remarcat că Statele Unite iau ca bază abordarea rusă, care prevede soluționarea reciprocă a preocupărilor reciproce în contextul Tratatului INF existent anterior. Versiunea dezvoltării ideii noastre de măsuri de verificare reciprocă propusă de partea americană în legătură cu complexele Aegis Ashore din România și Polonia, precum și unele obiecte din partea europeană a Rusiei, poate fi luată ca analiză suplimentară.
După cum s-a subliniat într-o declarație a președintelui rus Vladimir Putin din 26 octombrie 2020 și ulterior adusă în atenția SUA în numeroase ocazii, potențialele măsuri de transparență pentru instalațiile ruse care fac obiectul unui acord ar putea include monitorizarea dezafectării rachetei rusești 9M729. Reamintim că acest pas este o manifestare de bunăvoință, în condițiile în care caracteristicile rachetei 9M729 nu contrazic în niciun fel cerințele fostului Tratat INF și că Statele Unite nu au furnizat nicio dovadă care să confirme acuzațiile aduse Rusiei. În același timp, partea americană a ignorat evenimentul voluntar organizat de noi în perioada acestui Tratat la 23 ianuarie 2019 pentru a demonstra dispozitivul și caracteristicile tehnice ale rachetei 9M729 și ale lansatorului acesteia.”
Bombardiere grele și nave de război de suprafață
„Remarcăm atenția părții americane față de ideea Rusiei de măsuri suplimentare de atenuare a riscurilor în legătură cu zborurile bombardierelor grele în apropierea granițelor naționale ale părților. Vedem un subiect de discuție și potențialul pentru acorduri reciproc acceptabile. Vă reamintim un element la fel de important al propunerii noastre de „pachet” privind campaniile similare ale navelor de luptă de suprafață, care implică și riscuri serioase.
Exerciții și manevre militare
„Statele Unite nu au răspuns propunerilor cuprinse în alin. 2 Articolul 4 din proiectul de tratat rusesc. Partea americană, pleacă aparent de la faptul că este posibilă reducerea tensiunii în sfera militară prin creșterea transparenței și măsuri suplimentare de reducere a pericolului în conformitate cu propunerile Occidentului de modernizare a Documentului de la Viena.
Experții ruși și occidentali au prezentat un plan de prevenire a unei confruntări militare între Rusia și NATO
Măsurile de consolidare a încrederii și a securității în temeiul Documentului de la Viena 2011 sunt adecvate situației actuale. Pentru a începe să discutăm despre posibilitatea actualizării acestora, trebuie create condițiile necesare. Și pentru aceasta, Statele Unite și aliații săi ar trebui să renunțe la politica de „izolare” a Rusiei și să ia măsuri concrete practice de detensionare a situației militaro-politice, inclusiv în conformitate cu alin. 2 Articolul 4 din proiectul nostru de tratat.
În ceea ce privește prevenirea incidentelor în marea liberă și în spațiul aerian de deasupra acesteia, salutăm disponibilitatea Statelor Unite pentru consultări adecvate. Aceasta însă nu poate înlocui soluționarea problemelor cheie puse de Rusia.”
About The Author
