La 25 februarie 2022, cu prilejul summitului extraordinar al NATO, desfăşurat prin videoconferinţă, pe fondul situaţiei militare din Ucraina, liderii Consiliului Nord-Atlantic au stabilit, pentru prima dată în istoria Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, desfăşurarea unor elemente ale Forţei de Reacţie Rapidă a NATO, în contextul apărării colective, potrivit anunţului secretarului general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, citat de AFP, dpa şi Reuters, citate de Agerpres.
Forţa de Reacţie Rapidă a NATO (NRF) este desfăşurată să intervină în baza unei decizii prin consens a Consiliului Nord-Atlantic.
În 2022, comanda NRF este asigurată de Comandamentul JFC Brunssum, comandant fiind generalul Jorg Vollmer.
La nivel tactic, Comandamentul JFC Brunssum este sprijinit de numeroase comandamente specifice din state NATO. Componenta terestră este asigurată de Comandamentul de reacţie rapidă de la Lille (Franţa), cea maritimă, de Comandamentul maritim Strike Force din Marea Britanie, iar cea aeriană este gestionată de Comandamentul aerian al NATO de la Ramstein (Germania), sprijinit de Componenta aeriană a forţei (JFAC) din Franţa.
Procesul de transformare al Alianţei Nord-Atlantice a impus adaptarea la noul mediu de securitate apărut după încheierea războiului rece şi mai ales după evenimentele tragice de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii. Schimbarea modalităţii de a purta intervenţiile armate pe timp de criză, în timp real, în baza unei decizii unanim adoptate în Consiliul Nord-Atlantic, a determinat liderii Alianţei să ia în discuţie imediat după summitul NATO de la Washington din 1999, crearea unei astfel de forţe expediţionare. Astfel, cu prilejul summitului NATO de la Praga din noiembrie 2002 a fost anunţată iniţiativa Forţei de Răspuns a NATO (NRF), potrivit www.nato.int.
Conceptul NRF a fost aprobat de miniştrii apărării din statele membre ale Alianţei cu prilejul reuniunii ministeriale din iunie 2003 de la Bruxelles.
La 15 octombrie 2003, la Brunssum, în Ţările de Jos, sediul Joint Force Command, ca urmare a hotărârii adoptate la summitul NATO de la Praga privind înfiinţarea unei unităţi militare care să poată reacţiona prompt în situaţii de criză, a fost inaugurată Forţa de Reacţie Rapidă a NATO cu scopul de a acţiona, ca urmare a aprobării unei decizii a Consiliului Nord-Atlantic, acolo unde se înregistrează o ameninţare la adresa intereselor de securitate ale Alianţei Nord-Atlantice, potrivit agenţiei Associated Press.
În 13 octombrie 2004, a avut loc, la Poiana Braşov, reuniunea informală a miniştrilor apărării din statele membre ale NATO, prilej cu care Comandantul SACEUR şi secretarul general al NATO anunţ că Forţa de Răspuns a NATO a atins capacitatea operaţională iniţială şi este pregătită pentru a putea realiza tot spectrul de misiuni pe care le poate desfăşura Alianţa Nord-Atlantică.
Capabilităţile NRF au fost testate în timpul amplului exerciţiu Steadfast Jaguar 06, desfăşurat în Insulele Capului Verde în iunie 2006. Locul desfăşurării exerciţiului a fost ales special pentru a demonstra capacitatea conceptului NRF.
Cu prilejul summitului NATO de la Riga, din noiembrie 2006, NRF a fost declarată pe deplin operaţională.
La 21 februarie 2013, miniştrii apărării din statele membre NATO convin asupra faptului că Forţa de Reacţie Rapidă trebuie să se afle în centrul Iniţiativei Forţelor Conectate pentru a menţine capacitatea de pregătire şi eficienţă în luptă a Alianţei.
Summitul NATO din Ţara Galilor, din 4-5 septembrie 2014, avea să joace un rol important în ce priveşte transformarea NRF prin stabilirea Forţei Întrunite cu Nivel de Reacţie Foarte Ridicat (VJTF) care să fie capabilă să desfăşoare contingente în câteva zile la adresa oricărei provocări care ar putea apărea.
Reuniunea miniştrilor apărării din 5 februarie 2015 stabileşte că VJTF trebuie să aibă în componenţă o structură terestră de 5.000 de militari la care se adaugă unităţi maritime, aeriene şi de forţe speciale. S-a stabilit de asemenea ca pe baza principiului rotaţiei Franţa, Germania, Italia, Polonia, Spania, Turcia şi Marea Britanie să îşi asume rolul de conducere operaţională a VJTF.
La 9 iunie 2015, VJTF a fost desfăşurată în Polonia în cadrul exerciţiului Noble Jump, la care au luat parte peste 2.100 de militari din nouă state membre NATO.
Reuniunea ministerială a apărării din 24 iunie 2015 stabilea ca NRF să aibă 40.000 de militari.
În octombrie 2015, miniştrii apărării din statele NATO au dat undă verde conceptului militar complet pentru Forţa de Răspuns a NATO, inclusiv în ceea ce priveşte componentele de comandă şi control.
În timpul exerciţiului Trident Juncture, de la finalul anului 2015, VJTF a fost testată şi certificată.
Summitul NATO de la Varşovia, din 9 iulie 2016, avea să anunţe implementarea Planului de Acţiune Rapidă, consolidarea NRF şi a unei noi Forţe Întrunite cu Nivel de Reacţie Foarte Ridicat, care să fie disponibilă pentru a fi desfăşurată în două-trei zile.
Cu prilejul exerciţiului Noble Jump 2017, şeful de operaţiuni, general maior Ian Cave, prezent la acest eveniment, a spus că acest exerciţiu ”va testa capacităţile operaţionale ale elementelor Forţei Întrunite cu Nivel de Reacţie Foarte Ridicat (VJTF) şi nivelul de implementare a Planului de Acţiune pentru Creşterea Capacităţii de Reacţie a Alianţei în Bulgaria şi România”.
NRF a fost desfăşurată cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Atena din 2004 pentru a asigura protejarea spaţiului aerian şi în septembrie acelaşi an pentru securitatea desfăşurării scrutinului din Afganistan. De asemenea, în septembrie şi în octombrie 2005 au fost desfăşurate elemente aeriene ale NRF, care au dus provizii în zonele din Statele Unite ale Americii afectate de uraganul Katrina. Cutremurul devastator din Pakistan, din 8 octombrie 2005, a generat operaţiuni de sprijin logistic pentru autorităţile pakistaneze, astfel că NRF a desfăşurat, în perioada octombrie 2005 – februarie 2006, mai multe misiuni aeriene de furnizare de provizii şi ajutor medical în zonele afectate.
Forţa de Reacţie Rapidă a NATO este formată din:
- un element de comandă şi control pentru comanda operaţională, care alternează anual între Comandamentele aliate întrunite de la Brunssum (Ţările de Jos) şi de la Napoli (Italia);
- elementul VJTF care înseamnă o brigadă multinaţională terestră; grup de forţe de susţinere care pot fi desfăşurate imediat după activarea VJTF şi care sunt de mărimea a două brigăzi multinaţionale;
- componentă maritimă;
- componentă de luptă aeriană şi de suport aerian;
- componentă de forţe pentru operaţii speciale şi un ”task force” de apărare în caz de atac chimic, biologic, nuclear şi radiologic.”
About The Author
