Berlinul a devenit, pentru două zile, centrul unei ofensive diplomatice care încearcă să producă rapid un cadru de încetare a războiului. Duminică, delegațiile Ucrainei și Statelor Unite au avut o rundă de peste cinci ore, în Cancelaria germană, iar discuțiile se reiau luni dimineață pe baza unor proiecte de documente care sunt încă „în lucru”. Deocamdată nu există un acord anunțat, dar ambele părți vorbesc despre progrese și despre necesitatea de a închide diferențele de fond în următoarele ore, înainte ca președintele Volodimir Zelenski să iasă public cu o poziție finală după încheierea rundei de luni.
Gazda formatului este cancelarul Friedrich Merz, iar din partea Washingtonului au venit Steve Witkoff, trimis special al președintelui Donald Trump, și Jared Kushner. Berlinul joacă rolul de mediator între presiunea americană pentru un rezultat rapid și cererea europeană ca orice formulă să includă garanții credibile, nu doar o oprire temporară a focului. În paralel cu discuția politică și militară, germanii au programat și un palier economic, cu întâlniri legate de reconstrucție și investiții, tocmai pentru a ancora orice armistițiu într-un pachet mai larg, care să lege securitatea de bani și de capacitatea Ucrainei de a funcționa.
Mizele și liniile roșii
Cel mai important semnal venit din tabăra ucraineană, chiar la intrarea în negocieri, este o concesie majoră: Kievul se declară pregătit să renunțe la obiectivul aderării la NATO, dacă primește în schimb garanții de securitate cu forță juridică, asumate de SUA și aliați, de tip „Articolul 5”, adică suficient de solide încât să descurajeze o nouă agresiune rusă. Mesajul este limpede: Ucraina poate face un pas înapoi pe simbolul geopolitic care a devenit obsesia Moscovei, dar nu acceptă o pace fără „plasa de siguranță”.
În același timp, Zelenski a trasat public o linie roșie: cedarea de teritorii nu este acceptabilă, iar orice discuție care ar duce acolo lovește în dreptul intern și în realitatea politică de la Kiev. Dinspre partea americană, ideile puse în circulație în ultimele zile includ formule de compromis teritorial și o zonă demilitarizată sau „zonă economică” în est, în special în Donețk, iar Zelenski a respins aceste variante ca fiind dezechilibrate și periculoase dacă nu există o garanție clară că Rusia nu va avansa imediat după retragerea ucrainenilor. În contrapondere, el încearcă să obțină sprijin american pentru o încetare a focului pe liniile actuale ale frontului – un „îngheț” al liniei – urmată de negocieri politice, tocmai pentru că, în viziunea Kievului, ordinea corectă este întâi securitatea, apoi politica.
Runda de luni aduce la masă și Europa, care își urmărește propriile obiective. Liderii de la Berlin, Paris și Londra nu vor un aranjament făcut „în afara” Europei, dar nici nu vor ca Ucraina să fie împinsă într-o înțelegere fragilă, care să se rupă la prima încălcare. De aici insistența pe două puncte: garanții verificabile și un mecanism de reacție dacă Rusia încalcă un armistițiu. În fundal, se discută tot mai apăsat și despre pârghii economice – inclusiv folosirea activelor rusești înghețate – ca instrument pentru reconstrucția Ucrainei și, eventual, ca formă de presiune în negocieri.
De cealaltă parte, Kremlinul transmite că privește cu suspiciune „corecturile” pe care ucrainenii și europenii încearcă să le aducă proiectului american. Iuri Ușakov, consilier al lui Vladimir Putin, a susținut în presa rusă că scopul lui Zelenski în aceste turnee europene este să introducă în documentele americane pasaje „inacceptabile” pentru Moscova, iar mesajele dinspre Rusia mențin aceeași condiție maximalistă: pentru o încetare a focului, Ucraina ar trebui să se retragă din Donbas. Inclusiv ideea unei zone demilitarizate este privită la Moscova printr-o lupă proprie: Rusia sugerează că poate accepta aranjamente doar dacă își păstrează controlul efectiv asupra terenului și securității în zonele ocupate.
Luni, jocul se mută așadar din „bilaterala” Ucraina–SUA într-un format mai larg, cu europenii la masă. Practic, Berlinul trebuie să producă o variantă de text care să fie, simultan, acceptabilă politic pentru Zelenski, suficient de „vandabilă” pentru Washington și suficient de robustă pentru ca europenii să poată garanta, financiar și militar, partea lor din pachet. Apoi urmează pasul inevitabil: orice variantă conturată la Berlin trebuie pusă pe masa Moscovei, iar abia acolo se va vedea dacă Rusia acceptă un aranjament care le consfințește câștigurile teritoriale sau doar le îngheață provizoriu.
Până atunci, blocajele rămân aceleași: teritoriul și garanțiile. Kievul vrea să folosească renunțarea la NATO ca pârghie pentru un scut de securitate credibil; Washingtonul împinge spre un acord rapid și testează limitele „compromisului”; Europa cere reguli clare pentru scenariul primei încălcări; Rusia condiționează orice înțelegere de retrageri ucrainene și tratează controlul asupra Donbasului drept baza de la care pornesc discuțiile. Dacă luni se conturează o înțelegere, ea va semăna cel mai probabil cu un armistițiu pe linia actuală și un pachet de garanții încă disputat în detalii. Dacă nu, runda de la Berlin rămâne doar dovada că există un canal de discuție, dar diferențele dintre părți sunt încă prea mari pentru ritmul impus de calendar.
About The Author
