- Donald Trump, rasistul instalat din nou la Casa Albă și unul dintre cei mai periculoși dușmani ai democrației occidentale, a dat sâmbătă o nouă dovadă a nazismului politicii sale: „dacă imporți lumea a treia, devii lumea a treia”, a scris el pe Truth Social.
- Prin această afirmație, președintele Statelor Unite susține că oameni veniți din țări mai sărace, în mare parte de culoare, înjosesc America prin simpla lor prezență și că țara trebuie apărată de ei.
- Aici reapare una dintre ideile de temelie ale rasismului politic, ale teoriei „Marii înlocuiri” și ale nazismului: mitul că America aparține albilor și că prezența celorlalți o pângărește și o înjosește.
- Asociată cu discursul despre „sângele țării”, cu fascinația lui Trump pentru Hitler, cu diagnosticul de narcisism malign formulat de mai mulți specialiști americani și cu politica deja dusă de administrația sa, această afirmație arată că la Casa Albă se consolidează o politică fascistă și neonazistă, îndreptată împotriva migranților, a adversarilor interni și a unor state tratate ca ținte legitime.
Trump a publicat pe 4 aprilie 2026, pe platforma sa Truth Social, sloganul nazist „Dacă imporți lumea a treia, devii lumea a treia”, apoi a adăugat că Statele Unite nu vor ajunge astfel cât timp se află el la Casa Albă. Faptul că mesajul a fost preluat imediat de conturile oficiale ale Casei Albe și ale Departamentului pentru Securitate Internă confirmă că sloganul a fost asumat, validat și răspândit chiar de aparatul prezidențial.
În acest slogan, „lumea a treia” devine un nume de dispreț aruncat asupra unor populații întregi, tratate ca imagine a mizeriei, a inferiorității și a prăbușirii. Trump spune astfel că venirea unor oameni din țări mai sărace umilește America și o trage în jos prin simpla lor prezență. Imigrația este scoasă din terenul legii și al politicii publice și aruncată în delirul rasial, unde omul concret dispare, iar în locul lui rămâne grupul redus la origine, culoare și presupusă valoare umană.
Trump nu a inventat acest slogan. Liga Anti-Defăimare a documentat încă din 2018 faptul că gruparea rasistă Identity Evropa folosea bannerul „Dacă imporți lumea a treia, devii lumea a treia” („Import the Third World, become the Third World”), prezentat drept o versiune cosmetizată a obiectivului ei real: conservarea „identității americane albe” și răspândirea ideii că America a fost făcută de albi și pentru albi, iar o societate multirasială sau multiculturală ar însemna degradare și pierdere. Lozinca fusese rostită apoi și în cercul politic al lui Trump: Stephen Miller, unul dintre principalii arhitecți ai politicii sale anti-imigrație, a spus la Fox News, în aprilie 2024, exact același lucru, iar Associated Press a relatat încă din 2019 că Miller promova în emailuri materiale rasiste și naționalist-albe. Sloganul reluat acum de Trump vine, așadar, dintr-un mediu ideologic deja format, radicalizat și instalat în centrul puterii americane.
Legătura cu teoria „Marii înlocuiri” este directă. Britannica descrie această teorie drept o conspirație de extremă dreaptă potrivit căreia elitele ar înlocui populațiile albe cu imigranți de culoare, iar Associated Press a arătat că obsesia a alimentat discursuri și atacuri rasiste, inclusiv masacrul din Buffalo. Sloganul lui Trump concentrează această teorie în forma ei cea mai brutală: oamenii veniți din „lumea a treia” ar coborî America la condiția de „lume a treia”, iar amestecul rasial și demografic ar însemna începutul decăderii naționale.
Comparația cu Hitler nu mai poate fi ocolită. Holocaust Encyclopedia arată că rasismul a stat în centrul ideologiei naziste și că lumea era împărțită, în ochii naziștilor, între rase superioare și rase inferioare, evreii fiind transformați într-o „rasă” periculoasă și într-un dușman existențial. Din clipa aceea, oamenii nu mai erau judecați pentru ceea ce făceau, ci condamnați pentru ceea ce erau declarați a fi: o prezență colectivă, străină și dăunătoare, infiltrată în interiorul corpului național. Exact aceeași logică reapare astăzi când Trump spune că oameni veniți din „lumea a treia” transformă America în „lumea a treia”.
Postarea lui Trump lovește direct în America reală. Datele oficiale ale Biroului de Recensământ al SUA arată că populația Statelor Unite este 57,5% albă nehispanică, 20% hispanică sau latino, 13,7% afro-americană, 6,7% asiatică, 1,4% indieni americani și nativi din Alaska, iar 14,1% dintre locuitori sunt născuți în afara țării. În același timp, Centrul de Cercetare Pew arată că trei sferturi dintre americani consideră diversitatea rasială și etnică un lucru bun pentru țară. Când Trump prezintă această diversitate drept semn al decăderii, el lovește în însăși structura Americii contemporane, în realitatea ei socială și istorică, în felul în care Statele Unite s-au format prin valuri succesive de migrație, amestec și pluralism.
Pericolul sloganului depășește frontierele Statelor Unite. În interior, el legitimează de la vârful statului o gândire în care oameni întregi pot fi excluși, deportați, denaturalizați sau tratați ca elemente incompatibile cu națiunea. În exterior, el arată că statul care se prezintă drept lider al lumii democratice preia deschis limbajul prin care extrema dreaptă descrie populații întregi ca poveri biologice, culturale și morale. Venită de la vârful celei mai puternice puteri militare și economice de pe glob, o asemenea viziune devine exemplu și încurajare pentru extremiștii din alte țări, care văd că vocabularul lor a ajuns limbaj prezidențial american.
Casa Albă însăși confirmă că rasismul a intrat în vocabularul oficial al administrației. Pe site-ul oficial apar formule precum „țări periculoase din lumea a treia” („dangerous, third-world countries”) și chiar „țări din lumea a treia incompatibile cu valorile americane” („third-world countries incompatible with American values”). Administrația vorbește astfel despre anumite țări și despre oamenii veniți de acolo în termenii clasici ai rasismului: ca surse de pângărire, de înjosire și de pericol pentru America. Rasismul a devenit limbaj de stat și justificare pentru excluderea în masă a unor populații întregi.
Atacul asupra Capitoliului din 6 ianuarie 2021 aparține aceleiași lumi politice. Atunci, extrema dreaptă americană a ieșit la lumină ca forță de șoc a trumpismului. Departamentul de Justiție a arătat că membri ai Oath Keepers au fost condamnați pentru „complot de răzvrătire” („seditious conspiracy”) după ce au conspirat să blocheze prin forță transferul legal al puterii prezidențiale, iar liderul Proud Boys, Enrique Tarrio, a fost condamnat la 22 de ani de închisoare pentru același cap de acuzare în legătură cu atacul asupra Capitoliului. Aceste condamnări spun limpede ce au fost aceste grupări: organizații care au acționat coordonat împotriva ordinii constituționale americane.
Trump le-a redat apoi libertatea. Associated Press a relatat că, în ianuarie 2025, Stewart Rhodes, fondatorul Oath Keepers, și Enrique Tarrio, fostul lider Proud Boys, au ieșit din închisoare după clemența acordată de Trump. Al Jazeera a consemnat că aproximativ 1.500 de participanți la 6 ianuarie au fost grațiați, iar printre cei favorizați s-au aflat lideri ai grupărilor extremiste condamnați în cele mai grave dosare. În paralel, Liga Anti-Defăimare descrie Proud Boys drept o organizație extremistă de dreapta marcată de xenofobie, islamofobie, misoginie și disponibilitatea de a primi în rândurile sale rasiști, antisemiți și alți fanatici. Grațierile nu spun doar ceva despre clemența lui Trump. Ele arată protecția politică oferită unor rețele care au atacat violent ordinea democratică americană.
În spatele acuzațiilor lui Trump despre criminali, despre haitieni care ar mânca câini și pisici și despre amenințările de la frontieră stă aceeași idee: anumite populații trebuie urâte, respinse și tratate ca pericol public. Când spune „lumea a treia”, Trump mută vina de la fapta individuală asupra unor grupuri întregi, stigmatizate prin origine, culoarea pielii, apartenență etnică și pretinsa lor valoare civilizațională.
Secolul XX a arătat până unde poate coborî o politică întemeiată pe ideea că anumite grupuri umane sunt inferioare, incompatibile și distructive prin simpla lor existență. Postarea lui Trump aparține exact acestei tradiții. Faptul că o asemenea lozincă este rostită din Biroul Oval îi dă greutatea unui avertisment major: America are la vârful statului un președinte care pune în circulație vocabularul politic al urii rasiale și îl transformă în mesaj de putere.
Trump, Hitler și pericolul mondial
Aici se vede întreaga dimensiune a pericolului. Trump folosește limbaj nazist împotriva migranților și a adversarilor politici și construiește treptat o viziune despre putere în care societatea este împărțită între un corp național pretins sănătos și categorii umane numite de el, în diferite ocazii, ca fiind infecție, paraziți, otravă și dușman intern. El a vorbit despre „paraziți” („vermin”), despre „otrăvirea sângelui țării” („poisoning the blood of our country”), despre „dușmanul din interior” („enemy from within”), despre migranți care ar avea „gene rele” („bad genes”), despre oameni care „nu sunt ființe umane” („they’re not humans”) și despre folosirea Gărzii Naționale sau chiar a armatei împotriva adversarilor interni.
Mai mulți psihologi și psihiatri americani au spus public că Donald Trump este grav bolnav psihic și că suferă de narcisism malign. Unul dintre ei, John Gartner, i-a atribuit explicit acest diagnostic, formulat de Erich Fromm în analiza lui Hitler, și a invocat totodată paranoia, sadismul și posibilul declin cognitiv. Din acest motiv, vocabularul lui Trump capătă o gravitate și mai mare.
Anne Applebaum arată că asemenea cuvinte au fost folosite în anii 1930 și 1940 de fascism și de alte dictaturi pentru a descrie adversarii ca murdărie, animale și surse de infecție, tocmai pentru a le lua treptat statutul de oameni și de cetățeni. Asta pregătește moral arestarea, expulzarea, lipsirea de drepturi și violența, fiindcă un om declarat dăunător prin esență ajunge să fie tratat ca obiect de eliminat, nu ca persoană de protejat.
Comparația cu Hitler are aici o bază politică directă. The Guardian amintește că Trump a lăsat să circule clipul cu „reich unificat” („unified reich”), a spus despre Hitler că ar fi făcut „și lucruri bune” („some good things”), iar John Kelly a relatat apoi că Trump voia „genul de generali pe care îi avea Hitler” („the kind of generals that Hitler had”), adică oameni „total loiali” („totally loyal”) persoanei conducătorului. Când un lider democratic admiră exact această combinație de rasism, violență și obediență militară totală, paralela cu Hitler devine avertisment politic.
Sarah Jewett, cercetătoare în studii despre Holocaust și genocid, scrie că nu mai este decisiv dacă Trump ar putea repeta întocmai crimele lui Hitler, fiindcă întrebarea reală este alta: dacă el admiră deja modelul hitlerist de putere și dacă în jurul lui există oameni și organizații gata să dea substanță practică acestor fantasme. Concluzia ei este frontală: nu spune că Trump va fi următorul Hitler, spune că pare să vrea să fie următorul Hitler.
Exact aici se află miezul nazist al proiectului Trump. Nazismul a început cu ierarhizarea oamenilor, cu mitul sângelui, cu ideea impurității, cu scoaterea opozanților și a minorităților din corpul politic și cu transformarea statului într-o armă de purificare, iar Auschwitz a fost capătul acestei logici. Trump refolosește astăzi aceeași arhitectură mentală: națiunea ca organism rasializat, politica drept război intern și statul ca instrument de curățare. Asta este politică nazistă adaptată secolului XXI, într-o versiune americană, televizată și digitalizată.
Pericolul nu-i vizează doar pe americani, care l-au votat și îl merită cu prisosință. Pericolul ne pândește pe toți cei care nu suntem americani și nu avem nicio vină că ei au votat un dezaxat. Când același lider vorbește despre preluarea Groenlandei „pe calea ușoară” sau „pe calea grea”, când administrația lui sufocă energetic Cuba și vorbește deschis despre schimbarea drastică a sistemului politic de acolo, când Washingtonul „conduce” Venezuela după o operațiune despre care biroul ONU pentru drepturile omului a spus că a încălcat dreptul internațional, iar pe deasupra poartă deja un război americano-israelian împotriva Iranului, devine limpede că avem de-a face cu o politică de forță orientată spre disciplinarea internă și spre redesenarea lumii din jur.
Acolo unde Hitler a unit rasismul intern cu expansionismul extern, Trump unește astăzi naționalismul rasial cu șantajul teritorial, strangularea economică și războiul.
Așa se vede și dimensiunea mondială a amenințării. Un politician local cu astfel de idei ar reprezenta deja un pericol major pentru propria societate. Președintele Statelor Unite, în schimb, înarmat cu arsenal militar global, cu influență financiară uriașă și cu o rețea de executanți dispuși să-i îmbrace instinctele în politică de stat, devine un pericol mondial. În mâinile lui, rasismul a devenit doctrină de guvernare, iar delirul de putere a devenit politică de stat.
Consecințele: războiul cu America reală și cu ordinea lumii
Consecințele acestei politici se văd în primul rând în felul în care este reconfigurată însăși ideea de apartenență la America. Când președintele descrie grupuri întregi de oameni o înjosire pentru America și un pericol intern, el mută milioane de cetățeni și rezidenți din spațiul normal al comunității politice în spațiul suspiciunii permanente. America multirasială, născută din migrație, amestec, mobilitate și pluralism, este astfel tratată chiar de la vârful statului ca problemă de ordine, de puritate și de control.
Din această mutație apar consecințe politice și juridice care depășesc tema imigrației și lovesc în însăși structura regimului democratic. Deportările în masă, militarizarea vieții civile, folosirea Gărzii Naționale și a armatei împotriva „dușmanului intern”, transformarea cetățeniei într-un statut tot mai fragil și convertirea conflictului politic într-o campanie de purificare devin dezvoltări aproape firești ale aceleiași politici. În clipa în care statul începe să împartă oamenii între cei care merită protecție și cei care trebuie eliminați, ordinea constituțională începe să devină ordine de asediu.
Consecințele nu se opresc însă la frontierele Statelor Unite. Aceeași putere care înjosește oameni și grupuri în interior capătă și disponibilitatea de a umili, strangula, sancționa, bombarda și șantaja state întregi în exterior. De aici vine coerența întunecată a trumpismului: violența exercitată asupra celor declarați indezirabili în interior se prelungește firesc în violența îndreptată împotriva statelor și populațiilor lovite în exterior. America lui Trump începe să trateze lumea după aceeași schemă după care își tratează propriii dușmani interni: prin forță, ierarhie, intimidare și dreptul autoproclamat de a decide cine merită siguranță și cine poate fi zdrobit.
Asocierea militară cu Benjamin Netanyahu dă acestei politici una dintre formele ei cele mai grave. Trump, nazistul nebun ajuns la conducerea unui stat fără trecut și fără istorie, născut acum doar 250 de ani din colonizare, exterminare, sclavie și jaf, s-a alăturat guvernului israelian într-un război împotriva Iranului, o civilizație cu continuitate istorică de milenii, iar conflictul declanșat de bombardamentele comune americano-israeliene din 28 februarie 2026 a produs deja mii de morți, șocuri energetice și o destabilizare regională care se propagă mult dincolo de Orientul Mijlociu. În mâinile unui asemenea lider lipsit de busolă și de principii morale, politica internă a purificării și politica externă a forței ajung să se alimenteze reciproc.
Aici apare una dintre cele mai negre contradicții istorice ale prezentului. Israelul, statul născut abia acum aproape 78 de ani, în urma catastrofei istorice care a lovit poporul evreu în Europa, și fără istorie dacă îl compari cu Iranul, se asociază militar și politic cu un lider american care vorbește într-un limbaj fascist despre „sânge”, „impuritate”, înjosirea pe care ar aduce-o prezența celorlalți și coruperea națiunii prin prezența unor populații tratate ca inferioare. În același timp, asupra războiului purtat de guvernul Netanyahu în Gaza apasă acuzații de genocid, crime împotriva umanității și folosirea foametei ca armă de exterminare în masă.
Asocierea dintre Trump și Netanyahu spune ceva înfiorător despre decăderea morală și politică a epocii noastre. Poporul care a trecut prin Holocaust este condus astăzi de un guvern care se așază alături de un individ ale cărui declarații și decizii politice aparțin direct doctrinei fasciste și naziste, în timp ce același guvern este urmărit internațional pentru ucidere, persecuție, înfometare și alte crime grave împotriva palestinienilor. În acest punct, guvernul Netanyahu transformă memoria Holocaustului într-un instrument politic folosit selectiv: o invocă pentru a-și justifica acțiunile și îi abandonează lecția universală atunci când victimele sunt palestinienii.
Pentru America, rezultatul este transformarea tot mai brutală a populației de culoare, a imigranților, a opozanților politici și a oricărei voci critice în ținte interne ale puterii. Pentru lume, rezultatul este și mai grav: aceeași putere care clasifică oameni după presupusa lor valoare civilizațională capătă libertatea de a clasifica și state întregi după utilitatea lor strategică, după docilitate și după disponibilitatea de a se supune. Din această combinație rezultă deportări, represiune internă, războaie preventive, șantaj teritorial și devastare regională.
Trumpismul își dezvăluie aici adevărata față: o ideologie nazistă și criminală, clădită pe război cu America reală, pe război cu adversarul intern, pe cultul forței, pe disprețul față de egalitatea umană și pe disponibilitatea pentru devastare externă. În mâinile președintelui Statelor Unite, un om grav bolnav psihic și neonazist, ea depășește de mult o simplă criză americană și se transformă într-o amenințare mondială.
About The Author
