- Contractul de salubrizare încheiat de primăria Sectorului 1 cu Romprest Service SA, în 2008, a fost posibil prin intervenția interesată în afacerea de o jumătate de miliard de euro a premierului Călin Popescu Tăriceanu, șeful dar și complicele primarului Chiliman.
- El a dat, pe 26 septembrie 2007, Ordonanța Romprest, o ordonanță de urgență prin care a schimbat legislația existentă la acea dată, care nu permitea ca atribuirea contractelor de salubrizare să fie făcută de primăriile de sector, ci doar de primăria Capitalei.
- Prin intervenția directă a guvernului României de la acea dată în afacerea Romprest, scandalul de azi al gunoiului din Sectorul 1 capătă alte dimensiuni, urmând ca autoritățile statului (DNA!) să analizeze mai atent culisele, dar și implicațiile încheierii unui contract oneros, de 450 milioane de euro, întins pe o durată de un sfert de veac, în dauna sutelor de mii de cetățeni ai Sectorului 1.
Scurt istoric al celui mai lung contract de salubrizare din istorie
La venirea lui Andrei Chiliman în fruntea Primăriei Sectorului 1, în 2004, salubrizarea din sector era asigurată de firma RER Ecologic Service București – REBU SA, printr-un contract încheiat în anul 1997, pentru o perioadă de 10 ani.
În iulie 2006, primarul Chiliman a notificat societatea REBU că îi încetează contractul în 18 august 2007 și că intenționează să organizeze o licitație publică pentru atribuirea acestui serviciu, deși, la acea dată atribuirea acestui tip de contract ținea de Primăria Capitalei.
După notificarea societății REBU, în februarie 2007 Primăria Sectorului 1 a declanşat procedura de licitaţie publică, în conformitate cu prevederile OUG nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
În acest context, Consiliul General al Municipiului Bucureşti (GCMB) a intervenit pe piaţă, adoptând hotărarea nr. 94/31 mai 2007 privind modificarea si completarea HCGMB nr.6/2001 referitoare la preluarea activităţii de salubrizare în municipiul Bucureşti de către Consiliile locale ale sectoarelor.
În baza HCGMB 94/31 mai 2007, la data de 26 iunie 2007 Primăria municipiului Bucureşti a încheiat cu SC REBU SA actul adiţional nr. 22 la contractul de prestarea serviciului public de salubrizare încheiat la
10.01.1997, prelungind durata contractului ”până la data aprobării de către CGMB a strategiei de accelerare a dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice (…) dar nu mai târziu de 18 august 2011”
Pe de altă parte, în paralel, societatea REBU a contestat decizia Consiliului Local la Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor (CNSC), dar contestația i-a fost respinsă.
Prin urmare, REBU s-a adresat Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București (CAB), care este instanța competentă pentru soluționarea plângerii împotriva deciziei CNSC.
Pe 8 august 2007 a fost primul termen de judecată în dosarul deschis de REBU la CAB, împotriva CL Sector 1 și a CNSC, iar instanța a rămas în pronunțare.
Pentru că, între timp, primarul Andrei Chiliman a suspendat unilateral contractul de salubrizare cu firma REBU, fără ca salubrizarea din sector să fie asigurată de altă societate, in Sectorul 1 s-a petrecut ceva similar cu ceea ce se întâmplă astăzi, când gunoaiele au rămas pe străzi, neridicate, inclusiv scandalul public de rigoare.
De menționat că printre acționarii societății de salubrizare REBU era și Consiliul General al Municipiului București.
Pe 20 august 2007, Primarul General al Capitalei, Adrian Videanu a declarat că ”prin suspendarea unilaterală a contractului de salubrizare încheiat de municipalitate, primarul sectorului 1 a încălcat mai multe prevederi legale”.
El a precizat că, potrivit unei hotărâri a Consiliului General al Municipiului București (CGMB) din 2007, ”autoritatea care are competența de a atribui contracte privind prestarea sau concesiunea de servicii privind salubrizarea în municipiul București este tot CGMB, ca autoritate de deliberativă, adoptând hotărâri pentru gestionarea acestui sector de activitate”. De asemenea, a mai spus Primarul General al Capitalei, potrivit Legii 101/2006, ”serviciul public de salubrizare se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorității publice locale, pe baza strategiei cu privire a dezvoltarea și funcționarea pe termen mediu și lung a serviciului de salubrizare aprobat de CGMB”.
La acea dată, primarul Chiliman declara că REBU era firma de partid a PDL și că prin rezilierea contractului de salubrizare ”grupurile de interese politice și economice ale democraților pierd sume importante”.
În replică, primarul Capitalei îl soma public pe primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, ca în termen de 24 de ore să intre în legalitate cu asigurarea serviciului public de salubrizare în Sectorul 1.
Cum intrarea în legalitate era imposibilă, câtă vreme asta însemna să se supună deciziei CGMB, singura soluție de rezolvare a problemei în interes personal, adică pentru aducerea unei firme de casă în această afacere, era cea aleasă întodeauna de mafie: schimbarea legii în interes privat.
Este exact ceea ce avea să se întâmple.
Tăriceanu schimbă legea pentru Romprest
Prins între obligația de a intra în legalitate, înțelegerea cu Romprest și decizia Curții de Apel București anunțată pentru 28 septembrie, care nu putea fi alta decât de anulare a procedurii de achiziție publică demarată de CL al Sectorului1, primarul Chiliman împreună cu premierul Tăriceanu au declanșat procedura de schimbare a legii invocate de primarul Videanu, adică Legea 101/2006.
Având în vedere că miza afacerii cu Romprest era de aproape o jumătate de miliard de euro, Guvernul mafiot de la acea dată, condus de Tăriceanu, a pregătit rapid o Ordonanță de Urgență care să schimbe legislația.
Ministrul Internelor și Reformei Administrative era Cristian David, care avea să fie trimis în judecată de DNA în 2015 și condamnat de Înalta curte de Casație și Justiție la 5 ani de închisoare cu executare pentru corupție, dar avea să fie achitat apoi, la apel, după ce interceptările telefonice realizate de Serviciul Român de Informații au fost înlăturate ca probe din dosar, în urma unei dintre operațiunile reușite împotriva României ale mafiei politico-economice reprezentate cu succes în CCR.
Așa se face că pe 26 septembrie 2007 guvernul Tăriceanu II (PNL-UDMR) a dat celebra, de acum, Ordonanță 92 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006.
În Expunerea de motive la OUG 92 din 26 septembrie 2007, prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu preciza clar că motivul emiterii Ordonanței reiese din ”necesitatea introducerii unor precizări cu privire la natura juridică a contractelor de delegare a gestiunii de salubrizare și la definirea procedurilor de atribuire a acestora, inclusiv în situația subdiviziunior administrativ teritoriale” (adică a sectoarelor Capitalei – n.red).
Ca lucrurile să fie cât mai clare, să nu existe vreo îndoială ca actul normativ emis de gruvernul Tăriceanu s-ar referi la altceva decât la contractul cu Romprest aflat pe ordinea de zi a lui Chiliman, premierul Tăriceanu adaugă, în Expunerea de Motive, că ”în prezent o serie de contracte de atribuire a serviciului de salubritate au expirat și este necesară organizarea de urgență a procedurilor de atribuire a noilor contracte conform prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.34/2006 și ale Legii Serviciului de salubrizare a localității nr.101/2006”.
Expunere de Motive OUG 92Așadar, lucrurile sunt clare: OUG 92 a fost dată pentru legalizarea atribuirii contractului de salubrizare de la Sectorul 1, singurul sector unde expirase contractul la acea dată.
Două zile mai târziu, pe 28 septembrie 2007, în procesul intentat de REBU, Curtea de Apel București desființează soluția CNSC, motivarea fiind că atribuirea contractelor de salubrizare nu aparține primăriilor de sector ci Primăriei Municipiului București, instanța anulând procedura atribuire a contractului de concesiune a serviciului public de salubrizare a Sectorului 1.
Iată soluția pe scurt în Dosarul nr. 5764/2/2007: ”Admite plângerea formulata de SC RER Ecologic Service Bucuresti REBU SA. Modifica, în tot, decizia atacata în sensul ca admite contestatia formulata de SC RER Ecologic Service Bucuresti – REBU SA. Anuleaza procedura de achizitie publica. Respinge, ca ramasa fara obiect, plângerea si contestatia formulate de SC Compania Romprest Service SA. Irevocabila.”
Pe 1 octombrie 2007, Ordonanța de Urgență nr 92 apare în Monitorul Oficial și intră în vigoare.
În acel moment, cum am menționat deja, singurul contract de salubrizare care expirase, era suspendat și a cărui prelungire fusese anulată unilateral de primarul Andrei Chiliman, era contractul cu REBU de la Sectorul 1.
Iată situația din sectoarele Capitalei, la data emiterii Ordonanței de Urgență nr.92, emisă cu dedicație specială pentru Romprest:
În sectorul 5, unde se pregătea tot un contract pentru 25 de ani, CNSC dă o soluție opusă celei din Sectorul 1
În sectorul 2, contractul de salubrizare încheiat cu SC SUPERCOM SA fusese încheiat în 25.10.1999, pentru 5 ani, cu drept de prelungire, iar ultima prelungire fusese făcută în 21.10.2004, pentru încă cinci ani, până în 2009, prin Actul aditional nr.11/21.10.2004 (între PMB, Primăria Sectorului 2 şi Supercom).
În Sectorul 3 salubrizarea era asigurată de către ROSAL SERVIS SRL, printr-un contract încheiat în 9.11.1999, în aceleași condiții ca mai sus: pentru o perioadă de cinci ani, cu drept de prelungire în condiţiile în care între timp prestatorului nu i s-a retras autorizaţia sau nu a trecut sub administrare directă. Și acest contract a fost prelungit în 2004, printr-un act adițional, până în 2009.
Sectorul 4 avea încheiat, ca și Sectorul 1, contract de salubrizare cu SC REBU SA, din 10.01.1997, pentru 10 ani. În data de 19.12.2006, prin act adiţional, se stabileşte prelungirea contractului până în 2017, de data aceasta fără referire la legislaţia în vigoare la data prelungirii.
În Sectorul 5, contractul încheiat cu REBU a fost anulat în 2001, când, printr-o hotărâre a Consiliului Local (63/05.11.2001) s-a decis ca începând cu data de 06.11.2001 salubrizarea şi deszăpezirea pe raza acestui sector să fie efectuată de către Administraţia Domeniului Public Sector 5.
În acest sector s-a pus la cale, ulterior, aceeași mișcare ca în Sectorul 1, dar din motive care ne scapă acum, n-a mai putut fi dusă la capăt.
Astfel, potrivit Deciziei nr.58/13.XI.2009, a Consiliului Concurenței, ”în anul 2008 Primăria Sectorului 5 a iniţiat procedurile în vederea delegării gestiunii serviciului de salubrizare pe o perioadă de 25 de ani, licitaţia fiind programată pentru data de 30 iunie 2008 (aceeași dată în care a fost semnat contractul cu ROMPREST în Sectorul 1). Pentru a justifica durata de 25 de ani pentru delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare, a fost transmis Studiul de oportunitate pentru delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare din Sectorul 5 al municipiului Bucureşti, anexa 1 la HCL al Sectorului 5 nr.21/04.04.2008.
Numai că procedura de licitație din Sectorul 5, demarată în iunie 2008, a fost anulată de CNSC prin Decizia nr.3299 / 334C7/ 2679. În motivarea acestei decizii, CNSC menţionează, pe lângă o serie de nereguli privind accesul agenţilor economici interesaţi la documentele relevante pentru pregătirea ofertei, faptul ca „durata de 25 de ani apare ca excesiv de mare, nejustificată prin obiectul achiziției, neargumentată de autoritate şi vădit restrictivă pentru operatorii economici specializaţi în dobândirea unui contract de salubrizare a sectorului 5 pentru următorii 25 de ani”. În aceeaşi decizie a CNSC se arată că „….nu se poate afirma nici că o astfel de durată răspunde principiului legal al asigurării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante, întrucât este posibil ca, progresul tehnologic pe durata celor 25 de ani să permită altor operatori economici decât contractantul să presteze serviciile la tarife mai economice decât cele stabilite prin contractul ce se încheie în prezent”.
Interesant este ca, aici, durata de 25 de ani pare excesiv de mare pentru CNSC, dar în cazul mafiei din Sectorul 1, deși era tot de 25 de ani, ea n-a mai părut la fel de mare, ba chiar a fost una perfectă pentru șmecherii care controlau atunci deciziile în CNSC. Desigur, explicația pare a fi că nu câștigase ROMPREST.
În Sectorul 6, salubrizarea era realizată de SC URBAN SA printr-un contract încheiat în 1999 pe 5 ani cu drept de prelungire în condiţiile în care pe perioada celor cinci ani, Prestatorului nu i s-a retras autorizaţia. Contractul a fost prelungit în 2004, tot pe o perioadă de 5 ani, până în 2009.
Așadar, concluzia este că la data la care Călin Popescu Tăriceanu a dat Ordonanța de Urgență motivând că există contracte care au expirat și trebuie înlocuite, mințea cu desăvârșire, singurul contract în această situație fiind cel pregătit pentru tovarășul Chiliman de la Sectorul 1.
Revenind la Sectorul1, începe ultima etapă a planului demarat de grupul mafiot al PNL pentru atribuirea contractului către Romprest.
Cum se transformă gunoaiele în diamante și politicienii în gunoaie
Pe 21 noiembrie 2007, se finalizează contractul care avea să fie încheiat, șapte luni mai încolo, cu Romprest. Potrivit unui document realizat de Consiliul Concurenței din noiembrie 2009, ”durata de 25 de ani a contractului de achiziţie publică, durată considerată de Primăria Sectorului 1 ca necesară pentru amortizarea investiţiilor, a fost stabilită prin Studiul de fezabilitate adoptat prin HCL al Sectorului 1 nr. 360/21.11.2007, avându-se în vedere, potrivit primăriei, motive de ordin economic, financiar şi social. Studiul respectiv are un caracter general şi se raportează la întreaga activitate de salubrizare de la nivelul municipiului Bucureşti, fără a conţine o identificare clară a investiţiilor efective pe care trebuie să le facă operatorul privat pentru desfăşurarea activităţilor concrete ce fac obiectul contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare”
Prin urmare, pe 8 decembrie 2007, Primăria Sectorului 1 a demarat o nouă procedură de licitaţie publică pentru selectarea operatorului ce va efectua o parte dintre activităţile serviciului public de salubrizare în Sectorul 1.
Ce urmează, este, de acum, cunoscut. Două dintre firmele participante la licitație au contestat procedura la CNSC, iar pe 15 ianuarie 2008, CNSC a respins, ca de obicei, ambele contestații.
Societatea Masoti înaintează o plângere împotriva soluției CNSC, la Curtea de Apel București.
Pe 30 iunie 2008, Curtea de Apel București admite plângerea Masoti și anulează anunțul de participare din 8 decembrie 2007, documentația de atribuire a contractului și întreaga procedură de achiziție derulată comform acestora.
În aceeași zi însă, Consiliul Local al Sectorului 1 a încheiat cu SC Compania Romprest Service SA celebrul contract J077/S/30.06.2008 privind delegarea gestiunii prestarii serviciilor de salubritate pe raza administrativa a sectorului.
Pe 28 octombrie 2008, Ordonanța Romprest, adoptată de Tăriceanu un an mai devreme, și-a încheiat parcursul legislativ în Parlament, fiind adoptată de Senat, camera decizională, Legea 224 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006.
Încheierea contractului cu Romprest, în condițiile în care procedura fusese deja anulată irevocabil de instanță, reprezintă sfidarea ultimă a legii de către grupul mafiot care se afla atunci nu numai la conducerea Sectorului 1 dar și a țării.
Este vorba de grupul care-l avea în vârf, la cârmă, pe penalul Călin Popescu Tăriceanu, unul dintre cele mai toxice personaje politice pe care le-a avut România în ultimii 30 de ani.
Contractul încheiat atunci este valabil și astăzi, a creat prejudicii uriașe cetățenilor din Sectorul 1, a stat la baza întregii campanii duse împotriva primarului ales al Sectorului 1, Clotilde Armand, și a mobilizat cele mai ascunse resorturi mafiote pentru a-i păstra continuitatea.
Afacerea gunoiului din Sectorul 1 este aceeași cu afacerea gunoaielor din politica românescă și a fost surprinsă corect, la nivel declarativ, de Traian Băsescu, în urmă cu 15 ani, la puțin timp de la preluarea primului său mandat de președinte al României, chiar dacă, practic, a sfârșit și el sub fustele generoase ale mafiei românești.
”De prea multe ori, mafia a ajuns pe masa Guvernului. Sunt prea multi cei care au beneficiat de acte normative ce au trecut si prin Parlament, dandu-se explicatii false. Iar responsabilitatea celor care le-au promovat este o responsabilitate care trebuie sa fie asumata. (…) Lucrurile au plecat de la Guvern, au fost validate de Parlament, care nu-i informat, au fost promulgate si de Presedinte. Dar am certitudinea ca avem obligatia sa dam ceasul inapoi. Ocazie cu care atentionez si actualul Guvern, nu pentru ca am vreo suspiciune, ci doar il atentionez, sa renunte la practicile anterioare sau sa nu cada in plasa lor. A fost cat pe ce ca un domn care imi spunea ca ar trebui sa raspund pentru tăinuire, sa ne pricopsească cu o alocare directa de contracte, sa mai repetam Portile de Fier I si II”- declara pe 1 februarie 2006 Președintele Traian Băsescu, când încă mai avea luciditatea unui șef de stat.
Desigur, se referea la guvernul Tăriceanu care, un an mai încolo, făcea ce au făcut toate guvernele conduse și compuse din hoți: crea condițiile legale și ilegale pentru a transforma gunoaiele, și chiar primarii, în diamante.