Anatomia unei percepții fabricate: INSCOP, SUPERBET și coborârea calculată a lui Drulă în sondaje

Există momente în care sondajele încetează să reflecte realitatea și încep să o construiască după o logică proprie. În ultimele două săptămâni, INSCOP a produs două astfel de instrumente, ambele finanțate prin platforma informat.ro, deținută de Strategic Media Team SRL. Fundația Dragic – familia care controlează Superbet Group – deține 80% din firmă, iar Remus Ioan Ștefureac, sociologul care semnează sondajele, controlează restul de 20%. Legătura dintre finanțator, operator și interpret nu mai ține de coincidență sau de proceduri tehnice. Este o relație compactă, în care datele puse în circulație capătă rolul de a orienta percepția publică.

Cele două sondaje – primul lansat pe 20 noiembrie, al doilea pe 4 decembrie – folosesc aceeași tehnică neobișnuită în cercetarea electorală: divizarea artificială a electoratului în două categorii paralele, „alegători mobilizați” și „alegători potențiali”, fiecare cu propriul clasament, propriul context narativ și propriul câștigător. În ambele rapoarte, aceeași geometrie statistică este reprodusă milimetric: într-o realitate domină Ciucu, în cea de-a doua domină Băluță, Alexandrescu este împinsă în zona vizibilității artificiale, iar Drulă este menținut disciplinat în margine.

În noiembrie, acest artificiu a fost prezentat publicului ca o „surpriză”; la începutul lui decembrie, a devenit deja normalitate. Repetarea mecanismului în două momente strategice ale campaniei – la start, când percepția se formează, și la final, când percepția se fixează – arată limpede că nu avem de-a face cu două măsurători independente. Cele două episoade reprezintă, în fapt, acte succesive ale aceleiași construcții.

Ritmul sondajelor și fixarea percepției publice

În acest context, ansamblul sondajelor INSCOP trebuie privit ca un produs cu finalitate politică: o încercare de a instala în mentalul public impresia că Bucureștiul are doar doi competitori relevanți, PSD și PNL, iar restul candidaților ocupă poziții decorative. Strategia nu se observă în cifrele individuale, iar reala ei semnificație apare abia atunci când urmărești coregrafia repetată a rezultatelor: aceeași poveste este reîmpachetată de două ori pentru a conduce publicul spre aceeași concluzie, indiferent din ce unghi privești datele

Primul sondaj apare pe 20 noiembrie, cu două zile înainte de debutul oficial al campaniei electorale, adică exact în momentul în care publicul își formează primele cadre mentale. Al doilea este publicat pe 4 decembrie, cu două zile înainte de finalul campaniei, când alegătorii, epuizați de discursuri și supraîncărcați de informații, își cristalizează decizia finală. În comunicarea politică, acestea sunt momentele în care o narațiune externă poate fixa, și apoi sigila, direcția de vot. INSCOP le folosește pe ambele pentru a proiecta aceeași realitate: Cătălin Drulă nu este un candidat competitiv, iar Bucureștiul este o competiție închisă între PSD și PNL.

În primul sondaj, Drulă este prezentat la 12,1%. În al doilea, coboară deja la 10,9%. Nicio altă cercetare publicată în același interval nu confirmă această tendință; diversele sondaje concurente îl poziționează în zone comparabile cu Ciucu sau Alexandrescu. Discrepanța, repetată și amplificată mediatic, devine un instrument de ancorare psihologică: în ochii alegătorului, Drulă apare în sondaje ca un candidat care se estompează progresiv și este împins în afara cadrului competițional. În psihologia electorală, acest tip de degradare repetată a vizibilității este suficient pentru a produce efecte reale: alegătorii urban-educați, cei mai sensibili la argumentul eficienței votului, devin mult mai atenți la utilitate decât la preferință. Dacă, timp de trei săptămâni, aud constant că Drulă se află la 10%, reacția firească este repoziționarea votului spre candidații percepuți ca având șanse reale. În acest fel, sondajul își pierde rolul de instrument descriptiv și devine un mecanism care modelează comportamentul electoral.

În sprijinul acestei observații se află și analiza comparativă a tuturor sondajelor publicate în perioada septembrie-decembrie 2025. INFOGRAFICUL care sintetizează primele 15 cercetări ale campaniei arată un lucru esențial: în nicio altă măsurătoare Drulă nu coboară la 10-12%, iar diferențele față de INSCOP sunt evidente.

În toate celelalte sondaje – CURS, AtlasIntel, INSOMAR, Novel Research, Avangarde și consultanții independenți – scorul lui Cătălin Drulă se plasează constant între 18% și 24%, cu variații minore. INSCOP este singurul institut care îl prezintă repetat sub 12%, pe baza unei metodologii atipice care rupe electoratul în două subuniversuri și creează astfel două clasamente paralele.

Două comandamente, două realități sociologice

Pentru transparență, prezint aici tabelul complet al scorurilor pentru Drulă, pe baza celor 15 sondaje analizate, conform datelor prezentate de Hotnews:

Acest „salt în jos” de 10-12 puncte procentuale nu apare nicăieri altundeva. Nu există niciun trend obiectiv care să explice prăbușirea. Singurul element constant în cele două măsurători INSCOP este împărțirea electoratului și modul în care această tehnică redistribuie vizibilitatea între candidați. În contextul în care finanțarea vine de la o industrie direct afectată de politicile USR, această discrepanță depășește nivelul unei simple abateri statistice și capătă o semnificație structurală.

În mod revelator, chiar în a doua zi după ultimul sondaj INSCOP, două sondaje independente, realizate de CURS–Avangarde și ARA, au publicat valori care contrazic frontal prăbușirea raportată de institutul finanțat de Superbet. În sondajul CURS–Avangarde, Drulă este măsurat la 21%, aproape de Ciucu și Băluță, într-o competiție reală, fără fracturi artificiale ale electoratului. În sondajul ARA realizat pentru Antena 3 CNN, Drulă se află la 20%, pe un eșantion reprezentativ și cu o metodologie standard, fără împărțiri ezoterice între mobilizați și potențiali. Niciunul dintre aceste sondaje nu confirmă coborârea la 10–11%; dimpotrivă, reconfirmă poziționarea lui Drulă în zona 20–21%, acolo unde se afla constant în toate măsurătorile anterioare. În acest punct, discrepanța capătă proporțiile unei anomalii, vizibilă exclusiv în sondajele finanțate de Superbet prin informat.ro.

Există însă un detaliu care schimbă nuanța întregii discuții și care, odată observat, face ca întreaga arhitectură a sondajelor INSCOP să capete un sens cu totul diferit. Dacă suprapunem toate măsurătorile institutului din această campanie, apare o fractură internă imposibil de ignorat: INSCOP îl măsoară pe Drulă într-un fel atunci când comanditarul este PNL și într-un cu totul alt fel atunci când comanditarul este informat.ro, adică Fundația Dragic, familia care controlează Superbet.

Pe 24 august, în sondajul realizat pentru PNL, Cătălin Drulă apare la 18,4% în scenariul în care candidatul AUR este Anca Alexandrescu și la 16,9% în scenariul în care candidatul AUR este George Simion. Este o variație firească între scenarii, dar în ambele cazuri Drulă se află în zona 17-18%, adică acolo unde îl plasează și restul caselor de sondare din perioada august-noiembrie.

Mai important decât procentul este însă altceva: metodologia folosită în sondajul pentru PNL nu include nicio împărțire artificială a electoratului în “mobilizați” și “potențiali”, nicio dublă ierarhie, nicio structură paralelă a realității. Este un sondaj clasic, cu scenarii alternative și cu un eșantion tratat ca un întreg, așa cum se procedează în cercetările sociologice standard.

Totul se schimbă însă în momentul în care comanditar devine informat.ro, platforma finanțată de Fundația Dragic. În sondajele din 19 noiembrie și 4 decembrie, INSCOP adoptă brusc o metodă neuzuală, separând electoratul în două universuri paralele și producând două clasamente divergente, cu doi potențiali câștigători. Este singura situație din campanie în care institutul recurge la această tehnică. Și tot singurele două situații în care Drulă este coborât abrupt la 11,6% și 11,1% – valori pe care niciun alt sondaj al campaniei, indiferent de casă sau comanditar, nu le-a produs.

Funcția politică a metodologiei folosite de INSCOP

Această situație depășește zona unei simple discrepanțe și se conturează ca o regulă internă: când plătește PNL, Drulă este măsurat la 17–18%; când plătește Superbet, Drulă ajunge un candidat de 11%. Toate celelalte constante rămân neschimbate — institutul, orașul, momentul electoral. Singurul element care diferă este finanțatorul.

Faptul că în aceeași zi în care INSCOP îl prezintă pe Drulă la 10,9%, două case de sondare independente îl plasează la 20% și 21% nu mai poate fi atribuit hazardului metodologic. Este semnul că asistăm la două arhitecturi diferite ale realității: una rezultată din cercetare sociologică standard și alta produsă prin împărțirea convenabilă a electoratului în subuniversuri cu funcții politice precise. CURS–Avangarde și ARA măsoară populația Bucureștiului, în același interval temporal, fără a recurge la dublarea realității. În acest peisaj metodologic coerent, INSCOP rămâne singurul care recurge la dublarea realității și, totodată, singurul care coboară scorul lui Drulă la niveluri care nu apar nicăieri altundeva. Coincidența nu mai poate fi susținută statistic.

Iar dacă privim frecvența abaterilor, observația devine și mai greu de ignorat: dintre primele 15 sondaje majore ale campaniei, doar două îl coboară pe Drulă în zona 11–12% și ambele sunt realizate de INSCOP pentru informat.ro. Chiar și în măsurătoarea cea mai nefavorabilă făcută de o casă independentă – AtlasIntel, la 1 decembrie – Drulă se află la 15.5%, adică mult peste nivelul raportat de INSCOP în sondajele finanțate de Superbet. Niciun alt institut de sondare – CURS, Avangarde, INSOMAR, Novel, AtlasIntel – nu livrează asemenea valori. Nici măcar INSCOP, atunci când lucrează pentru PNL.

Acest contrast metodologic și de rezultate – același institut, dar realități diferite pentru comanditari diferiți – transformă discuția despre ”eroare” într-o discuție despre funcția politică a sondajelor. Acolo unde PNL are nevoie de o măsurătoare corectă pentru a-și calibra strategia, INSCOP livrează o măsurătoare tradițională. Acolo unde Superbet are interesul unui candidat slăbit și al unei competiții restrânse la două nume, INSCOP introduce o metodă care multiplică realitatea și repoziționează actorii în mod sistematic.

Nu este nevoie să atribuim intenție pentru a vedea regularitatea. Două universuri metodologice coabitează în interiorul aceluiași institut, iar frontiera dintre ele nu are o justificare științifică, fiind determinată de relația contractuală.

Mai mult, noua producție INSCOP reduce artificial scorul lui Drulă și introduce două universuri electorale paralele ce stabilizează impresia creată. Într-un univers apare „electoratul sigur mobilizat”, unde Ciucu este lider. În celălalt apare „electoratul cu opțiune incertă”, unde Băluță este lider. Pare că asistăm la competiții și realități separate, deși orașul are un singur vot și o singură opțiune finală. Ceea ce produce INSCOP nu mai seamănă cu o fotografie a opiniei publice; rezultatul arată mai degrabă ca o hartă electorală desenată cu compasul intereselor comanditarului — sau cel puțin asta reiese din date.

Această segregare a eșantionului nu este doar discutabilă; este contrară metodologiei statistice. Nicio lege a cercetării electorale nu justifică împărțirea aceluiași eșantion în două subuniversuri autonome cu funcții divergente. Un eșantion este construit ca o miniatură coerentă a populației, nu ca o machetă cu decoruri care pot fi schimbate în funcție de concluzia dorită. Ajustările de prezență sunt acceptate doar ca ponderări aplicate întregului eșantion, nu ca fracturări interne care creează două lumi și două rezultate. Institutele consacrate – Gallup, Pew Research, Ipsos, YouGov – nu operează niciodată cu astfel de artificii, pentru că ele rup reprezentativitatea și transformă sondajul într-o narațiune. Când creezi două universuri electorale paralele în interiorul aceluiași sondaj, măsurarea preferințelor este abandonată, iar opțiunile sunt reașezate după intenția care ghidează construcția.

Intenția devine evidentă când observi ce se întâmplă în aceste două lumi. În ambele, Drulă este scos din joc, Alexandrescu este umflată peste limitele realității, iar Ciucu și Băluță sunt proiectați drept singurele opțiuni relevante. Este o coregrafie politică în care personajele sunt așezate exact acolo unde trebuie pentru ca finalul să fie prefigurat. În locul unor date neutre, apare o distribuție a rolurilor.

Mai grav, sondajele sunt livrate într-un ritm sincron cu nevoile psihologice ale campaniei: primul fixează cadrul mental, al doilea îl confirmă. Acest dublu mecanism – ancorare și reconfirmare – este structura clasică a unei profeții autoîmplinite. În primul act, Drulă este plasat la 12% și scos din zona candidaților relevanți. În al doilea act, este coborât la 10,9% și împins în zona irelevanței totale. Publicul primește mesajul că Drulă nu are șanse, iar o parte semnificativă a electoratului nu votează cu un candidat fără șanse. Astfel, manipularea statistică devine realitate electorală.

Iar aici apare consecința cea mai subtilă și, totodată, cea mai gravă: dacă această arhitectură de percepție funcționează, este perfect posibil ca la finalul campaniei Drulă chiar să ajungă la 10–12%, printr-o dinamică ce nu are legătură cu evoluția naturală a candidaturii, rezultat al faptului că electoratul urban,  expus în mod repetat la ideea că „nu are șanse”, își va fi redistribuit votul spre candidați percepuți ca relevanți. Cu alte cuvinte, sondajul nu mai descrie realitatea, iar realitatea ajunge treptat să urmeze direcția sugerată de sondaj, tocmai pentru că alegătorii au fost convinși să nu-și irosească votul pe cineva pe care chiar măsurătoarea îl prezintă ca lipsit de șanse.

Cine beneficiază? Răspunsul vine natural. PSD și PNL își asigură un duel în doi, fără intruși. Superbet își protejează industria de partidul care a lovit-o frontal prin interzicerea reclamelor și restricționarea funcționării sălilor de joc. Iar Ștefureac își consolidează rolul de arhitect al percepției într-un an electoral în care sondajele funcționează ca instrumente politice, nu ca instrumente de analiză.

Opacitatea totală a metodologiei folosite întărește suspiciunea. Nu există explicații privind ponderarea prezenței, ratele de respingere, criteriile de ajustare a eșantionului sau motivele pentru care unul dintre universuri are o pondere dublă față de altul. În absența acestor informații, sondajul devine o cutie neagră, iar în mâinile unui operator cu istoric în măsuri active, o cutie neagră devine un instrument de influență.

Cum este transformată percepția în rezultat electoral

Cele două sondaje INSCOP nu reprezintă dovezi ale unei realități electorale; funcționează ca repere ale unei operațiuni de percepție. Ele nu surprind Bucureștiul așa cum este; îl remodelează după propria logică. Încet, insistent, milimetric, prin mici deviații repetate, până când imaginea finală devine credibilă prin simpla ei omniprezență mediatică. Drulă nu pierde pentru că nu ar avea electorat; pierde fiindcă este împins în afara cadrului mental al alegătorilor exact în momentele în care acest cadru se formează și se fixează.

Iar când un institut finanțat de industria păcănelelor și operat de același om care îl certifică ajunge să producă versiuni paralele ale aceleiași realități, cu rezultate și ierarhii remodelate după logica comanditarului, iar mesajul central rămâne același — că Drulă nu are șanse — discuția despre sondaje se încheie, iar în față rămâne arhitectura politică. O arhitectură concepută să transforme percepția în rezultat, iar rezultatul să devină justificare. În această construcție, votul nu este eliminat, însă devine inutil. Manipularea nu se manifestă în mod explicit; felul în care sunt aranjate datele devine mecanismul prin care sensul prezentării este deplasat. Finalitatea nu mai ține de descrierea realității, rezultatul urmărit fiind instalarea unei versiuni care ajunge să fie percepută drept fapt

Tehnica împărțirii electoratului nu este o invenție românească, dar modul în care este folosită aici reprezintă o sofisticare a unor practici rare și întotdeauna semnalizate ca simple simulări. În anii ’70, institutele apropiate de campanii din SUA au testat astfel de separări pentru uz intern, fără a le transforma în clasamente oficiale. În Europa Centrală și de Est, tehnici similare au apărut în perioadele de criză democratică, când puterea politică căuta să creeze percepția unei competiții controlate. Dar nici acolo institutele serioase nu au livrat public două ierarhii antagonice ale aceleiași populații.

Publicul poate recunoaște această tehnică după câteva semne discrete. Dacă un sondaj produce două clasamente electorale oficiale, fără justificare metodologică solidă, realitatea a fost multiplicată artificial. Dacă ambele clasificări duc la aceeași concluzie politică, narațiunea este deja construită. Dacă lipsesc explicațiile privind ponderările, dacă marjele reale de eroare nu sunt prezentate, dacă eșantionul este rupt fără necesitate analitică, atunci ceea ce este livrat publicului amintește mai degrabă de un mesaj construit decât de o cercetare.

În forma lor modernă, astfel de sondaje funcționează ca un joc de oglinzi. Alegătorului i se arată două imagini, ambele ordonate astfel încât să conducă spre aceeași poveste: doar doi candidați contează, doar ei pot câștiga, restul sunt ornament. În fața acestor oglinzi paralele, protecția reală a publicului nu este încrederea oarbă în institute; protecția reală este înțelepciunea de a întreba ce anume măsoară, de fapt, un sondaj. Realitatea sau intenția celui care îl comandă?

Notă editorială: Analiza de față este construită exclusiv pe date publice și pe informațiile metodologice făcute disponibile de institutele de sondare. Interpretările aparțin autorului și rezultă din compararea acestor date, fără a atribui intenții și fără a formula afirmații care nu sunt susținute de fapte.
Scopul textului nu este influențarea votului; intenția este clarificarea modului în care sunt prezentate sondajele într-o campanie electorală. Ca jurnalist, consider obligatoriu să semnalez orice abatere sau inconsecvență care poate afecta percepția publică, indiferent de actorul implicat.

About The Author

Dan Badea

Jurnalist de investigații din 1990, licențiat în matematică.
Instituții mass media pentru care am lucrat în ultimii 30 de ani: Expres, Ultimul Cuvânt, Tele7 abc, Televiziunea Română, Evenimentul Zilei, Adevărul, Bilanț, Prezent, Interesul Public, Gardianul, Curentul.
Autor al volumului ”Averea Președintelui. Conturile Ceaușescu” – Nemira, 1998.

See author's posts