Dacă pui cap la cap rezultatele alegerilor din 2020 și 2024, sondajele din ultimele săptămâni și profilul celor care le plătesc și le operează, Bucureștiul nu mai arată deloc ca un oraș deja câștigat de PSD sau de combinația PSD–PNL.
Daniel Băluță intră în 7 decembrie ca favorit tehnic, dar nu ca primar deja ales, Ciprian Ciucu și Anca Alexandrescu sunt imediat în spate, cu șanse reale dacă prind valul potrivit în ultimele zile, iar Cătălin Drulă nu este deloc candidatul de 10–12% din graficele sondajului realizat de INSCOP pentru informat.ro, ci un jucător cu potențial real în jur de 18–20% într-o bătălie în care câteva procente pot răsturna clasamentul. Ana Ciceală are un culoar îngust, dar nu neglijabil, în zona urbană educată și în segmentul foarte tânăr.
Imaginea publică a cursei nu este modelată doar de marja de eroare, ci și de felul în care unele case de sondare – prinse într-o rețea transparentă de interese politice și economice – împing deliberat anumite figuri în afara zonei „viabile”, pentru a fixa ideea că alegătorul are, de fapt, doar două opțiuni: PSD–PNL sau un candidat antisistem util pentru fragmentarea votului contestatar. În plan secund se vede un lucru ignorat sistematic în dezbaterea publică: Bucureștiul a votat deja de două ori împotriva sistemului PSD–PNL, iar în 2025 aceeași industrie de sondaje încearcă să deseneze din nou, anticipat, rezultatul.
Bucureștiul din 2020 și 2024: un oraș care a votat de două ori împotriva sistemului
Ca să înțelegi ce se joacă pe 7 decembrie, trebuie să vezi mai întâi ce a făcut Bucureștiul atunci când a avut pe buletin un candidat credibil împotriva PSD.
În 2020, Nicușor Dan câștigă Primăria Capitalei cu aproximativ 42,8% din voturi, în timp ce Gabriela Firea se oprește la aproximativ 38%. Restul voturilor se împrăștie între Traian Băsescu și candidații mai mici. O majoritate relativă a orașului a preferat, așadar, un independent susținut de USR–PLUS și PNL în locul unui PSD care controla deja Primăria și avea în spate toate resursele de partid și de administrație.
În 2024, Nicușor Dan își reînnoiește mandatul și își mărește scorul, ajungând la aproape 47–48% din voturi, într-o competiție în care apar simultan Gabriela Firea, Cristian Popescu Piedone și Sebastian Burduja. Practic, Capitala se împarte din nou aproape jumătate–jumătate între un primar perceput ca anti-cartelul PSD–PNL și un bloc alcătuit din partidele care au dominat politica ultimelor trei decenii.
Rezultatul pentru Consiliul General confirmă tabloul: Alianța Dreapta Unită (USR–PMP–Forța Dreptei) obține aproximativ 27–28%, PSD se învârte în jurul aceleiași marje, 26–27%, PNL se oprește la circa 12–13%, iar PUSL, AUR și REPER vin din urmă, fiecare cu scoruri între 7 și 10%. În spatele lui Nicușor Dan nu a existat doar un „vot personal”, ci un bloc electoral solid: dreapta urbană, electorat antisistem, votanți fără partid, oameni care refuză reflexele clientelare ale PSD–PNL.
În 2025, același bloc este fragmentat în patru direcții. O parte se îndreaptă spre Ciprian Ciucu, adică spre liberalii și segmentul de „centru dreapta” dispus să accepte compromisuri, dar care vrea totuși un primar perceput drept eficient. O altă parte merge spre Cătălin Drulă, nucleul USR și o porțiune din electoratul urban care ține minte mandatul său la Transporturi și confruntările cu grupuri de interese. O a treia zonă se regăsește în jurul Anei Ciceală, în spațiul SENS / REPER / activism civic, mai progresist și mai tânăr. Ce rămâne se transformă în absenteism, în votanți ai lui Nicușor Dan care nu se regăsesc în niciuna dintre opțiuni sau sunt descurajați de mesajul „nu are șanse, nu-l vota”. Fără Nicușor Dan pe buletin, felul în care se mobilizează și se redistribuie acest bazin va decide, în realitate, rezultatul de pe 7 decembrie.
Ce spun, de fapt, sondajele când le pui laolaltă
Privite separat, sondajele pot spune orice. Privite împreună, încep să contureze o poveste coerentă.
Ultimul AtlasIntel, publicat la început de decembrie, dă următoarea distribuție: Băluță 23,3%, Anca Alexandrescu 23,2%, Ciucu 21,7%, Drulă 15,5%, Ciceală 8,4%. La prima vedere, pare că Drulă e clar desprins în spate, iar bătălia se poartă între PSD, PNL și candidatul antisistem.
Dar dacă pui toate măsurătorile majore una lângă alta, lucrurile se schimbă. CURS, la jumătatea lui noiembrie, îl vede pe Băluță la 27%, iar pe Ciucu și Drulă la egalitate, câte 22%, cu Alexandrescu la 14% și Ciceală la 7%. FlashData, în jurul datei de 21 noiembrie, arată un pluton foarte strâns: Ciucu 21,5%, Băluță 20,5%, Drulă 19%, Alexandrescu 18%, Ciceală 7%. Primul AtlasIntel, realizat între 12 și 14 noiembrie, arăta o diferență de doar 1,3 puncte între primii patru candidați, cu Ciucu pe primul loc și cu Drulă practic lipit de el, inclusiv cu un scor surprinzător de bun în segmentul 60+. Doar INSCOP rupe această simetrie: pentru alegătorii „sigur” mobilizați, îl pune pe Ciucu la 27,1%, pe Băluță la 24%, pe Anca Alexandrescu la 21,3% și îl împinge pe Drulă în zona 11–12%, la distanță mare de pluton.
Dacă simplifici, tabloul arată astfel: institutele „clasice” sau noi, dar fără legături directe cu industria păcănelelor – CURS, FlashData, AtlasIntel – descriu o cursă cu patru candidați înghesuiți într-un coridor de 7–8 puncte, în timp ce INSCOP descrie o altă lume, o cursă în trei, cu Drulă scos din ecuație și cu USR împins în zona marginală.
Există și o chestiune de metodă: toate aceste sondaje lucrează cu marje de eroare de 2–3%. Matematic, în condițiile în care ai patru–cinci candidați între 15 și 25%, fiecare două–trei puncte pot fi, în realitate, doar „zgomot statistic”. Diferențe de tipul 23,3% vs 21,7% sau 21,5% vs 19% nu garantează o ordine clară, ci descriu un culoar de incertitudine în care ultimele zile de campanie și mobilizarea din ziua votului pot rearanja tot.
Sondajele nu spun, deci, că Drulă este condamnat la 12–15%. Spun că intră în ultima linie cu un handicap relativ față de Băluță și Ciucu, cu un joc direct cu Alexandrescu pe zona contestatară. Într-un oraș care a votat de două ori împotriva sistemului PSD–PNL, un astfel de handicap este real, dar nu definitiv.
Cine plătește sondajele și ce interese trebuie avute în vedere
Un sondaj arată, la prima vedere, ca o fotografie a opiniei publice. Abia când te uiți la cine l-a comandat și l-a plătit începi să înțelegi ce vezi, de fapt, în imagine.
INSCOP – acolo unde se întâlnesc păcănelele Superbet, politica și sondajele
În cazul INSCOP, legăturile sunt limpezi. Sondajul realizat de INSCOP este comandat de platforma informat.ro, deținută de Strategic Media Team SRL, o companie în care Fundația Dragic deține 80% din acțiuni, iar sociologul Remus Ioan Ștefureac restul de 20%. Fundația Dragic este vehiculul prin care familia Dragic, fondatoarea Superbet, a investit în presă și conținut: News.ro, NewMoney, WeLoveSport, informat.ro. Într-un interviu, Sacha Dragic explică limpede că aceste investiții media au fost consolidate „într-un mic holding împreună cu Remus Ștefureac”, prin Fundația Dragic, alimentată din profiturile industriei de pariuri.
Remus Ștefureac este, simultan, asociat în compania care deține informat.ro, președinte și patron al think-tank-ului Strategic Thinking Group, director general al INSCOP Cercetare, institutul care realizează barometrul, și partener al unei fundații construite din banii celei mai mari case de pariuri din România. Aceeași rețea de persoane și entități finanțează, produce și certifică sondajele care stabilesc, la nivel de percepție, cine are sau nu șanse la Primăria Capitalei.
În același timp, USR – partidul al cărui candidat este Cătălin Drulă – este formațiunea care a promovat cele mai dure proiecte de reglementare a jocurilor de noroc, atât în București (interzicerea reclamelor la păcănele pe clădirile și în spațiile Primăriei, cu termen 1 ianuarie 2026), cât și la nivel național (pachetele legislative „Fără păcănele”).
Nu este nevoie de nicio teză conspiraționistă pentru a observa conflictul de interese: industria care are de pierdut cel mai mult de pe urma politicilor promovate de USR finanțează platforma media prin care se comandă sondajele unui institut condus de același om care, indirect, controlează și vehiculul media. Sondajele rezultate sunt apoi preluate ca „barometru al opiniei publice” exact în campania în care candidatul USR la Primăria Capitalei este prezentat drept irelevant.
În acest context, faptul că sondajele INSCOP sunt singurele care îl coboară pe Drulă în zona 11–12%, îl împing sistematic pe Băluță în poziție confortabilă și o propulsează pe Alexandrescu în fața USR nu mai pare o simplă coincidență metodologică. Nu înseamnă că cifrele sunt falsificate la virgulă, dar înseamnă că orice consumator onest de sondaje trebuie să țină cont că vorbim despre un produs realizat în interiorul unui lanț de interese în care industria păcănelelor, un consultant politic și un institut de sondare împart aceeași masă.
CURS – institut sociologic, site politic și o relație comodă cu puterea
În cazul CURS, relațiile sunt mai clasice. Institutul este deținut de Iosif Buble, jurnalist și proprietar al site-ului stiripesurse.ro, una dintre cele mai influente, chiar dacă lipsite de credibilitate, după opinia mea, platforme de știri politice. Soția sa, Diana Tușa, a fost atât deputat PNL, cât și deputat PSD. CURS are numeroase contracte cu instituții publice – de la radio public la primării și alte structuri ale statului – pentru studii și sondaje.
Toate acestea îl plasează structural într-un raport de dependență și proximitate față de partidele mari, în primul rând PSD–PNL. Se vede și în istoricul erorilor: la parlamentarele din 2020, exit-poll-ul CURS / Avangarde subestima masiv AUR, creditându-l cu aproximativ 5,2% față de aproape 9,1% cât a obținut efectiv. Radicalii au fost, așadar, împinși în jos, iar mainstream-ul, implicit, protejat. Cu toate acestea, în cazul cursei pentru București, CURS nu îl tratează pe Drulă ca pe un accident: îl plasează la 22%, la egalitate cu Ciucu și la distanță recuperabilă de Băluță. Așadar, chiar și o casă de sondare conectată la sistem recunoaște, la nivel de cifră, că Drulă este un competitor de primă linie, nu un figurant.
Avangarde / The Center – reflexul de a confirma „alegerile” sistemului
Grupul format din Avangarde și The Center (CIRA), coordonat de celebrii Marius Pieleanu și Vladimir Ionaș, este de ani de zile un reper în serile de alegeri la televiziunile apropiate PSD. A mai fost criticat pentru subestimarea AUR în 2020 și are o reputație de „termometru” care nu contrazice prea tare interesele centrului de putere.
În campania pentru București, sondajele lor nu fac un joc la fel de vizibil împotriva lui Drulă ca INSCOP, dar întăresc imaginea unei curse în care PSD–PNL au prioritate, iar restul se așază în jurul lor. Biasul pare să fie mai degrabă de sistem – confirmarea opțiunilor blocului dominant – decât o operațiune țintită împotriva unui singur candidat.
AtlasIntel și FlashData – outsideri fără atașamente locale evidente
De cealaltă parte, AtlasIntel și FlashData apar în acest tablou fără să fie, cel puțin până acum, asociate cu contracte politice locale vizibile.
AtlasIntel este o companie globală de sondare online și analiză de date, fondată de românul Andrei Roman, ale cărei estimări pentru București la localele din 2024 au fost aproape identice cu rezultatul obținut de Nicușor Dan la Primăria Capitalei.
FlashData este o firmă apărută în 2023, cu profil de cercetare și analiză de date, care nu este încă legată vizibil de vreo tabără locală.
Nu înseamnă că aceste două institute de sondare sunt infailibile, ci că nu există, deocamdată, un lanț de interese românesc care să explice de ce ar împinge deliberat în sus sau în jos un candidat anume. Tocmai de aceea, comparația dintre tabloul lor și cel furnizat de INSCOP devine relevantă.
Cum arată, în scenarii, șansele fiecăruia
Dacă treci dincolo de graficele privite izolat și încerci să reconstruiești cum se poate mișca votul, profilul fiecărui candidat începe să se vadă mult mai clar.
1. Daniel Băluță – favorit, cu motor puternic și plafon clar
Daniel Băluță pornește cu avantajul clasic al unui primar de sector care vrea să facă saltul la Primăria Generală. Are o mașină de partid grea în spate – PSD, plus rețeaua de primari și consilieri –, o administrație în Sectorul 4 cu proiecte vizibile, folosite ca vitrină electorală, o rețea de dependențe economice și un electorat PSD disciplinat, obișnuit să vină la vot.
În sondaje, este fie pe primul loc (CURS), fie în primele trei poziții la diferențe mici de Ciucu și Alexandrescu (FlashData, AtlasIntel). Pentru a câștiga, nu îi este suficientă mașina de partid: trebuie ca fragmentarea și demobilizarea taberei anti-PSD să compenseze reflexul orașului, manifestat deja de două ori, de a respinge PSD la nivel de Primărie Generală.
2. Ciprian Ciucu – candidatul compromisului „serios”
Ciprian Ciucu este propunerea PNL pentru Primărie, dar PNL vine în 2025 după un mandat în tandem cu PSD la guvernare.
El mizează pe mai multe atuuri. Pe de o parte, imaginea de primar „serios” al Sectorului 6, cu anumite proiecte de infrastructură și urbanism bine puse în scenă. Pe de altă parte, mizează pe asocierea cu un brand de dreaptă responsabilă, dispusă la compromisuri pentru stabilitate. În plus, mizează pe o parte din electoratul lui Nicușor Dan și al lui Burduja, care, împins de sondaje, ar putea alege PNL ca „singura variantă realistă” împotriva PSD.
FlashData îl vede pe primul loc în două măsurători, AtlasIntel l-a avut lider în primul sondaj, iar sondajul INSCOP îl împinge agresiv în postura de contracandidat principal al lui Băluță. În scenariul în care electoratul de dreapta interiorizează ideea de „vot util” și acceptă alianța PSD–PNL ca pe un rău necesar, Ciucu poate prinde valul. În scenariul în care votanții lui Nicușor refuză acest compromis și caută consecvență, culoarul lui se îngustează rapid.
3. Cătălin Drulă – candidat cu bazin real, penalizat de percepția creată prin sondaje
Cătălin Drulă este candidatul care profită cel mai puțin de sondajele prietenoase și cel mai mult de memoria politică recentă.
În 2024, nucleul USR din București, plus votul obținut de Nicușor Dan, au arătat că există un segment urban numeros care respinge simultan PSD și PNL, este sensibil la teme de anti-corupție și anti-captură instituțională și preferă un stil de politică direct, uneori incomod, dar perceput ca autentic. Mandatul lui Drulă la Transporturi, cu confruntările cu mafii locale și cu sindicatul de la Metrorex, perceput de mulți ca fiind capturat de interese de tip mafiot, l-a fixat pe această nișă. Este greu de vândut în mediul rural, dar extrem de recognoscibil pentru un bucureștean care urmărește politicile publice.
În sondajele neutre sau relativ neutre, Drulă apare la 22% la CURS, la egalitate cu Ciucu, la 19% la FlashData, lipit de Băluță și Ciucu, și la scoruri similare în primul AtlasIntel, în marja de eroare a liderilor. Doar în INSCOP este proiectat constant în zona 11–12%. Dacă privești structura votului din 2020 și 2024, Drulă este candidatul care pleacă din cea mai bună poziție pentru a recupera electoratul lui Nicușor Dan care nu vrea nici PSD, nici „scenariul de coabitare” PSD–PNL, nici experimentele extremiste.
Obstacolul lui major este psihologic, nu sociologic: dacă suficienți oameni se uită doar la sondajele care îl pun la 12–15% și își spun „n-are cum să intre în joc”, o parte din potențial se pierde în vot util sau în vot de protest.
4. Anca Alexandrescu – omul sistemului, călare pe un val antisistem, cu mobilizare puternică și plafon dur de respingere
Anca Alexandrescu, deși a fost consiliera unor premieri PSD de la Năstase la Dragnea, este candidatul care capitalizează cel mai mult valul de furie antisistem, acolo unde gândirea critică lasă loc suveranismului strident, teoriilor despre statul paralel și unui amestec de frustrare față de corupție, nostalgii și conspirații.
Are câteva atuuri clare: expunere intensă la televiziuni și în mediul online, cu un mesaj clar și fără nuanțe, sprijinul AUR și al unui segment radicalizat, dornic „să pedepsească sistemul”, și un tip de discurs care nu își propune să calmeze spiritele, ci să le întrețină.
Ultimul AtlasIntel o arată practic la egalitate cu Băluță, în timp ce alte sondaje o plasează câțiva pași în spate, dar tot în jurul a 18–21%. Este candidatul cu cel mai imprevizibil potențial: poate să explodeze în ultimele zile dacă valul antisistem crește, dar poate la fel de bine să se plafoneze, pentru că are un nivel ridicat de respingere în zona moderată. Pentru PSD–PNL, o Alexandrescu puternică este în același timp instrument și risc: poate rupe din electoratul contestatar al lui Drulă, dar, dacă intră pe primul loc, schimbă regulile jocului.
5. Ana Ciceală – candidatul care nu câștigă, dar poate decide cine câștigă
Ana Ciceală vine din spațiul progresist, conectat la SENS, REPER, activism civic și un public tânăr, urban, foarte prezent în mediul online.
Sondajele o plasează constant între 7 și 9%. Din punct de vedere al șanselor directe la Primărie, această marjă este insuficientă. Din punct de vedere al impactului asupra jocului dintre ceilalți patru, fiecare punct contează. Practic, votul ei vine în covârșitoare măsură din același bazin din care se hrănește Drulă, adică din electorat nicușorist, anti-cartel, pro-reforme. Fiecare procent care merge către Ciceală și nu către Drulă scade șansele ca USR să se apropie de 20–22% și crește probabilitatea ca PSD–PNL sau valul antisistem să își împartă prim-planul.
Într-o cursă strânsă, decizia SENS / REPER de a merge cu propriul candidat poate fi ceea ce, indirect, mută un candidat din zona „încă mai poate câștiga” în zona „a ratat la limită”.
Clasamentul șanselor, nu doar al cifrelor la zi
Dacă traduci toată această discuție într-un clasament al șanselor reale, nu al fotografiilor de moment, rezultatul arată mai degrabă așa:
- Daniel Băluță – prima șansă, prin forța PSD, rețeaua de primar de sector și fragmentarea taberei anti-PSD. Nu este însă un câștigător inevitabil; depinde masiv de demobilizarea celor care au votat de două ori cu Nicușor Dan.
- Ciprian Ciucu și Anca Alexandrescu sunt cei doi contracandidați direcți ai lui Băluță: Ciucu poate beneficia de valul de „vot util anti-PSD” și de profilul de primar serios, Alexandrescu poate prinde valul de furie antisistem. Amândoi sunt suficient de sus în sondaje încât să fie credibili, dar depind de dinamica ultimelor zile.
- Cătălin Drulă – candidat cu un bazin real, construit în ani de zile de vot nicușorist și de opoziție la cartelul PSD–PNL, dar cu un handicap de percepție produs de un anumit tip de sondaje. Are o șansă veritabilă de surpriză dacă o parte semnificativă din electoratul lui Nicușor Dan refuză să-și ia decizia de vot din graficele unei case de sondare plătite de industria păcănelelor.
- Ana Ciceală – șanse mici la primărie, dar o capacitate disproporționată de a influența rezultatul final: în funcție de cât din electoratul progresist și nicușorist se oprește la ea, poate ridica sau coborî decisiv scorul lui Drulă.
Drulă între eticheta de „loser” și poziția reală în cursă
Întrebarea „are sau nu șanse reale Drulă?” nu se lămurește uitându-te la un singur grafic, ci la ansamblu. Dacă iei sondajul realizat de INSCOP pentru informat.ro ca adevăr definitiv, Drulă apare ca un candidat de 10–12%, bun cel mult pentru un loc patru „onorabil” și pentru rolul de vinovat de serviciu că „rupe dreapta”. Dacă însă pui lângă el celelalte măsurători, istoricul de subevaluare a lui Nicușor Dan, conflictul de interese din jurul Fundației Dragic și faptul că Bucureștiul a votat de două ori împotriva PSD–PNL, imaginea se schimbă clar: nu vorbim despre un învins dinainte, ci despre un jucător aflat în plutonul candidaților cu șanse, plecat cu handicap, dar nu scos din cursă.
Toate sondajele relevante îl plasează, ce-i drept, sub Băluță și Ciucu, dar nu în altă ligă: este în același culoar de câteva puncte procentuale, iar diferențele se află – aproape peste tot – în marja de eroare. Același tip de electorat urban, educat și antisistem pe care se sprijină Drulă a fost subestimat sistematic în 2020 și 2024 și a produs atunci surpriza de la urne. În plus, când candidatul care a atacat frontal industria păcănelelor este „măsurat” de un institut legat, direct sau indirect, de banii proveniți din această industrie, este cel puțin prudent să nu tratezi cifrele ca pe un verdict. Iar atunci când sondaje fără legături vizibile cu marile companii de jocuri de noroc (AtlasIntel, FlashData) arată că distanțele dintre Băluță, Ciucu și Drulă sunt de unu–trei puncte, devine greu de susținut serios teza „outsiderului fără șanse”.
Asta nu îl transformă pe Drulă în favorit. Într-o cursă în patru, cu candidați lipiți în același culoar, el rămâne într-o poziție de urmărire: are nevoie ca o parte importantă din votul lui Nicușor Dan să se reașeze în favoarea lui, ca electoratul Anei Ciceală să decidă dacă își asumă sau nu riscul risipei și ca o felie semnificativă din publicul care respinge atât PSD–PNL, cât și extremismul să nu se lase convinsă de eticheta „nu are șanse, nu-l vota”. A-l declara pierzător dinainte nu este o concluzie rece, ci o alegere: înseamnă să iei de bun produsul unei industrii de sondaje în care o parte dintre actori nu doar măsoară realitatea, ci o ambalează și o vând, la comandă, celor interesați.
Pe 7 decembrie, în București, nu se joacă doar numele viitorului primar general. Se testează, în același timp, credibilitatea unei industrii care de ani de zile pare mai preocupată să modeleze percepția decât să o fotografieze. Iar dacă există un mesaj comun pe care îl trimit cifrele, istoricul votului și lanțul de interese din jurul caselor de sondare, el sună mai degrabă așa: cursa este deschisă, iar eticheta loser spune astăzi mai multe despre cei care o lipesc decât despre cel pe care încearcă să-l scoată din cadru.
Restul nu îl vor decide graficele, ci alegătorul care intră singur în cabina de vot, având sau nu în minte că Bucureștiul a contrazis deja, de două ori, sondajele.
Notă editorială: Acest text reprezintă opinia autorului, bazată pe date publice, sondaje de opinie, rezultate electorale și informații despre structurile de proprietate ale caselor de sondare. Afirmațiile despre posibile conflicte de interese și influențe asupra sondajelor sunt interpretări critice, nu imputări de fapte penale. Textul nu își propune să influențeze opțiunea de vot a nimănui, ci să clarifice contextul în care alegătorii din București își vor exprima votul pe 7 decembrie 2025.
About The Author
