Ministerul Apărării a anunțat miercuri, 24 iunie 2026, că sistemul anti-dronă Merops, pus la dispoziția României de Statele Unite ale Americii în cadrul Parteneriatului Strategic bilateral, a fost operaționalizat și integrat în dispozitivul de apărare al Armatei Române. Sistemul a trecut prin testare, evaluare și validare operațională, iar Statul Major al Apărării îl introduce în arhitectura de supraveghere și apărare a spațiului aerian național.
Decizia vine după aproape trei ani în care atacurile rusești cu drone au împins războiul de peste Dunăre în spațiul de securitate al României. Loviturile asupra porturilor ucrainene de la Reni, Ismail și Chilia au produs alerte aeriene în județele de la graniță, ridicări de avioane F-16, fragmente căzute pe teritoriul național și o presiune constantă asupra sistemului românesc de apărare antiaeriană.
Cea mai gravă confirmare a acestei vulnerabilități a venit la Galați. Pe 29 mai 2026, o dronă rusească Geran-2 a explodat pe acoperișul unui bloc din Galați, a provocat un incendiu, a rănit două persoane și a dus la evacuarea a 70 de locatari. România raportase până atunci 28 de incursiuni ale dronelor în spațiul aerian național, dintre care 15 în 2026. În acel caz, intervalul dintre intrarea dronei în România și pierderea contactului radar a fost de ordinul minutelor.
Merops răspunde exact acestei breșe de securitate: drone mici, lente, cu zbor la altitudine joasă, greu de detectat și angajat cu mijloacele clasice ale apărării antiaeriene. Ministerul Apărării afirmă că sistemul este destinat detectării, urmăririi și neutralizării țintelor aeriene de dimensiuni reduse care zboară la altitudini joase, categoria în care intră drone kamikaze și alte aparate fără pilot folosite de Rusia împotriva infrastructurii ucrainene de la Dunăre.
Sistemul american poate fi instalat pe o platformă mobilă și folosește senzori, radar, imagini termice, date electro-optice și algoritmi de inteligență artificială pentru identificarea și angajarea țintelor. În configurația testată în România, Merops include o bază de control la sol, lansatoare și drone interceptoare Surveyor. Interceptorul poate urmări ținta autonom, după semnătură radio, ghidaj radar sau semnătură termică, inclusiv în condiții de bruiaj.
Testarea operațională a avut loc în aprilie 2026, la Capu Midia, într-un exercițiu în care România și NATO au verificat interceptori anti-dronă, radare, senzori și echipamente de bruiaj. Poligonul se află aproape de zona de risc generată de atacurile asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, iar scenariul urmărit a fost cel pe care România îl întâlnește deja: drone rusești care atacă infrastructura ucraineană și pot intra rapid în spațiul aliat.
Exercițiul Eastern Phoenix 2026 a fost organizat de Ministerul Apărării și Comandamentul Aliat pentru Transformare al NATO între 14 și 24 aprilie. Aproximativ 500 de militari și specialiști din România și din state NATO au testat capabilități UAS și contra-UAS la poligonul de la Capu Midia, alături de reprezentanți ai unor comandamente și agenții NATO, ai industriei de apărare și ai Centrului comun NATO-Ucraina pentru analiză, instruire și educație.
Merops intrase deja în planurile aliate pentru apărarea flancului estic. În noiembrie 2025, Polonia și România au început să desfășoare noul sistem american de apărare împotriva dronelor rusești, după incursiuni care au obligat state NATO să ridice avioane de luptă împotriva unor aparate fără pilot incomparabil mai ieftine.
În decembrie 2025, NATO a prezentat Merops ca sistem contra-UAS cu cost redus, demonstrat în Polonia de forțe americane, poloneze și române. Potrivit datelor publicate de alianță, sistemul poate fi lansat din spatele unui pickup și poate urmări autonom ținte folosind frecvențe radio, ghidaj radar sau semnături termice. Un interceptor costă aproximativ 14.500 de dolari, mult sub costul unei rachete antiaeriene clasice sau al unei ieșiri de luptă cu F-16.
Raportul dintre costul țintei și costul interceptării explică utilitatea militară a sistemului. Rusia folosește drone ieftine pentru a consuma muniție occidentală scumpă și pentru a testa reacția statelor de pe flancul estic. Merops aduce un mijloc de interceptare adaptat aceleiași clase de amenințare: mobil, relativ ieftin și proiectat pentru aparate fără pilot de dimensiuni reduse.
Integrarea în dispozitivul de apărare al Armatei Române presupune conectarea Merops la supravegherea spațiului aerian, la procedurile de alarmare, la regulile de angajare și la lanțul de comandă militar. Sistemul trebuie să primească date de la senzori, să transmită date către alte mijloace de apărare și să funcționeze într-o apărare stratificată. Eficiența depinde de poziționare, de numărul sistemelor disponibile, de viteza deciziei și de stocul de interceptori.
Legea adoptată în 2025 stabilește cadrul în care Armata poate interveni împotriva dronelor care folosesc neautorizat spațiul aerian național. O aeronavă fără pilot care trece ilegal frontiera României și zboară fără autorizare poate fi distrusă, neutralizată sau preluată sub control, iar împotriva sistemelor fără pilot pot fi folosite măsuri noncinetice și cinetice, inclusiv imobilizarea sau distrugerea. Cadrul legal trebuie dublat însă de detecție rapidă, identificare precisă, mijloc de interceptare disponibil și decizie militară luată în minute. Aici intră Merops: transformă posibilitatea juridică de intervenție într-o capacitate operațională mai apropiată de realitatea atacurilor cu drone de la graniță.
Pentru România, întrebarea decisivă privește amploarea capabilității. Acoperirea Dunării, Dobrogei, litoralului, infrastructurii critice și orașelor expuse cere mai multe sisteme, senzori mobili, bruiaj, radare, interceptori disponibili, unități instruite și proceduri clare. Merops capătă valoare militară reală ca parte a unei rețele de apărare, conectată la sistemele existente și susținută prin stocuri suficiente de interceptori.
Sistemul are și o dimensiune politică. România primește o tehnologie americană dezvoltată de Project Eagle, inițiativă asociată fostului director general al Google, Eric Schmidt, într-un moment în care apărarea antiaeriană de pe flancul estic depinde tot mai mult de soluții rapide, ieftine și testate în Ucraina. Transferul către România arată transformarea apărării contra dronelor într-un domeniu separat de apărarea antiaeriană clasică: senzori specializați, interceptori dedicați, algoritmi, mobilitate și reguli proprii de angajare.
Integrarea Merops vine târziu, după incursiuni repetate, alerte succesive și lovitura de la Galați. Dar introduce în apărarea României un instrument creat pentru forma de război pe care Rusia a adus-o la granița de est: drone lansate în masă, greu de detectat, suficient de ieftine pentru uzură și suficient de periculoase pentru a lovi un bloc locuit. Următorul atac asupra porturilor ucrainene de la Dunăre va arăta dacă Armata Română poate trece de la urmărirea dronei la oprirea ei.
About The Author
