Pe 13 septembrie, o dronă militară rusească de tip Geran a pătruns deliberat în spațiul aerian al României, în timpul unui atac asupra infrastructurii ucrainene de la Dunăre. A orbitat timp de aproape 50 de minute între Chilia Veche și Izmail, înregistrată atât vizual, cât și pe radar, fiind interceptată de două avioane F-16 românești și monitorizată de aeronave Eurofighter Typhoon germane. Cu toate acestea, drona nu a fost doborâtă. România s-a limitat la un mesaj RO-Alert, la o covocare a unui ambasador și la o condamnare publică, tratând incidentul exact în logica politică inaugurată de ficusul klaus: „cu atenție și un pic de îngrijorare”. Atât și nimic mai mult.
Ministerul Apărării Naționale a confirmat că piloții români au primit autorizarea de a doborî drona. Legea nr. 73/2025 oferă cadrul legal pentru neutralizarea oricărui vehicul aerian care pătrunde neautorizat în spațiul național, dacă există o amenințare la adresa securității. Articolul 18 este clar: măsurile de nimicire pot fi dispuse în raport cu nivelul amenințării, în limitele dreptului internațional, după evaluarea circumstanțelor. În acest caz, circumstanțele erau evidente: o dronă militară străină, aflată în spațiul aerian românesc, în timpul unui atac asupra unui stat vecin. Cu toate acestea, piloții au decis să nu tragă, invocând „riscuri colaterale” și „contact intermitent vizual și radar”.
Această justificare este cel puțin discutabilă și sfidează logica. Vehiculele tip loitering, precum Geran, au o greutate totală de circa 240 kg, cu o încărcătură explozivă de aproximativ 50 kg, ceea ce limitează semnificativ raza de fragmentare comparativ cu alte tipuri de muniție mai mari. Delta Dunării — zona în care s-a înregistrat misiunea — nu este un aglomerat urban și oferea opțiuni clare de interceptare departe de populație. Mai mult, procedurile militare permit reducerea riscului: interceptare coordonată cu forțe aliate, alegerea unor puncte de impact care limitează dispersia fragmentelor și forțarea dronei spre zone sigure. A folosi aceste preocupări ca scuză pentru inacțiune demonstrează, în realitate, lipsa de voință politică. Mai important, costul pasivității — permiterea continuării misiunii ostile și producerea de pagube în Ucraina — depășește de departe orice risc ipotetic.
Zona era Delta Dunării, nu un centru urban. Drona nu zbura deasupra populației. Nu era un caz de ambiguitate — era o incursiune militară clară. În lipsa unei reacții ferme, drona s-a întors în Ucraina și a bombardat. România nu a fost atacată, dar a fost provocată. Iar răspunsul a fost o demonstrație de pasivitate strategică.
În timp ce Polonia a doborât trei drone rusești în aceeași săptămână, România a ales să observe. Să protesteze. Să nu acționeze. Este o alegere politică, nu o decizie tactică. Este o formă de evitare a responsabilității, într-un moment în care suveranitatea ar fi trebuit afirmată, nu relativizată. Ministrul ceh de Externe, Jan Lipavský, a fost categoric: „Nu cred în greșelile Rusiei. Aseară a fost România. Rusia trebuie să plătească un preț concret pentru provocările sale împotriva NATO”. În schimb, România a transmis că drona „nu a evoluat deasupra zonelor locuite” și „nu a reprezentat un pericol iminent”. Dar ce pericol mai iminent poate exista decât o dronă militară străină, aflată în spațiul aerian al unui stat NATO?
Responsabilitatea revine conducerii MApN, care a avut cadrul legal, mijloacele tehnice și sprijinul aliat pentru a acționa. Dar nu a făcut-o. Este o decizie care trebuie explicată public, nu doar justificată tehnic. Pentru că securitatea națională nu se apără cu „evaluări colaterale” — ci cu acțiune, curaj și respect față de lege.
În fața unei provocări militare directe, România a ratat ocazia de a-și apăra frontierele și a-și afirma suveranitatea. Asta nu este prudență. Este o formă de abandon.
Iar dacă România își apără cerul doar „cu atenție și un pic de îngrijorare”, așa cum rezultă din bîlbâiala conducerii Ministerului Apărării, atunci mai are cineva, la vârful statului, voința de a apăra suveranitatea?
About The Author
[…] O aeronavă fără pilot care trece ilegal frontiera României și zboară fără autorizare poate fi distrusă, neutralizată sau preluată sub control, iar împotriva sistemelor fără pilot pot fi folosite măsuri noncinetice și cinetice, inclusiv […]