Premierul putinist al Ungariei, Viktor Orbán, a decis să mai dea lumii o mostră de servilism față de Kremlin. Întrebat despre acuzațiile Kievului cu privire la drone ungare care au încălcat spațiul aerian ucrainean, Orbán a răspuns disprețuitor: „Să zicem că au zburat câțiva metri în țară. Și ce dacă?” Și a continuat cu și mai mult cinism: „Ucraina nu este o țară independentă. Nu este un stat suveran. Occidentul o menține pe linia de plutire. Le dăm arme. Ucraina nu e în război cu Ungaria, ci cu Rusia. Ar trebui să fie preocupată de dronele de la granița estică.”
Aceste declarații nu sunt simple gafe, ci ecoul fidel al propagandei Kremlinului și dovada că premierul Ungariei joacă astăzi rolul unui agent de influență rus în interiorul NATO și al Uniunii Europene.
Când Orbán încearcă să reducă încălcarea frontierelor la o chestiune de aritmetică – „câțiva metri, câțiva kilometri, nu contează” – el ignoră voit realitatea: în dreptul internațional, fiecare metru contează.
O dronă militară care traversează granița nu este o jucărie, ci un instrument de recunoaștere, care colectează date despre infrastructură, dispunerea de trupe și reacțiile radar. Altfel spus: spionează. Și, în condițiile legăturilor organice ale Budapestei cu Moscova, aceste informații ajung unde trebuie – la Putin și la serviciile sale militare, GRU. Orbán știe foarte bine acest lucru, dar ascunde incidentul sub gluma grosolană „și ce dacă?”. Adevărul ar însemna să recunoască ceea ce deja e vizibil: Ungaria face muncă de colhoz pentru Kremlin, culegând informații cu drona și livrând recolta la Moscova.
Când afirmă că Ucraina „nu este un stat suveran”, Orbán nu face decât să proiecteze propriul statut. Nu Kievul e lipsit de independență, ci Ungaria lui Orbán, dependentă până la sufocare de gazul rusesc, de banii Kremlinului și de protecția politică a Moscovei. Ucraina primește ajutor de la Occident pentru a rezista unei invazii barbare. Budapesta, în schimb, primește gaz rusesc și se pleacă și mai adânc în fața lui Putin. Diferența e uriașă: unul luptă pentru supraviețuire, celălalt se vinde pentru energie ieftină.
Așa se conturează adevărata imagine a lui Viktor Orbán: nu un lider „iliberal”, ci sclavul cu lesă al Kremlinului. Niciun alt premier european responsabil nu ar repeta public, aproape cuvânt cu cuvânt, tezele Moscovei despre lipsa de suveranitate a Ucrainei. Orbán o face cu voluptate, pentru că este tras de lanț la fiecare pas.
Când dronele unui stat membru NATO spionează o țară aflată sub atac rusesc, nu mai putem vorbi de neglijență sau retorică, ci de complicitate activă cu agresorul. Orbán a transformat Ungaria într-un avanpost al Moscovei în UE și NATO, un stat care nu doar sabotează deciziile comune, dar și furnizează Kremlinului informații sensibile despre frontul de vest al Ucrainei.
El nu mai este premierul unei țări europene, ci colhoznicul lui Putin, un șef de târlă sovietică plantat în inima Uniunii Europene, care lucrează disciplinat pentru stăpânul de la Kremlin.
Europa ar face bine să înțeleagă rapid această realitate: nu e vorba doar de ridicol, ci de un pericol real pentru securitatea continentală.
About The Author
Nimeni nu a spus public cu atâta curaj si nu a demonstrat cu argumente solide si verificabile că România trebuie să declare rapid, prin votul CSAT, Ungaria ca amenințare existențială la adresa securității naționale. Iar noi trebuie sa ieșim „din carapace” , să ne lepădam de frica de a vorbi și să ne apărăm tara. Felicitări domnule Badea !
Pasul 1- renunțarea la UDMR la guvernare
Pasul 2 – legiferarea amenintarii
Pasul 3 – promovarea marginalizării Ungariei în UE și NATO