Rezultatul alegerilor parțiale pentru Primăria Capitalei din 7 decembrie a răsturnat previziunile industriei sondajelor de opinie, prezentate ca interes public, dar folosite practic pentru a modela percepția electoratului. Niciunul dintre institute nu a anticipat în limite rezonabile combinația câștigător detașat – diferență de scor – ordine finală, iar acolo unde procentele par apropiate de realitate, felul în care au fost așezate clasamentele schimbă sensul politic al cifrelor. Ciucu câștigă clar, Anca Alexandrescu urcă peste PSD, Băluță cade pe locul trei, Drulă se oprește sub 14%, pe fondul unei prezențe abia trecute de o treime, în timp ce filmul servit înainte de vot vorbea aproape exclusiv despre un duel Băluță-Ciucu, cu USR ținut în zona 18-20% și cu candidata susținută de AUR împinsă disciplinat sub PSD.
Analiza de față urmărește această ruptură dintre percepția construită și rezultatul de la urne, plecând de la cele 17+1 sondaje publice și de la felul în care au fost ele explicate ulterior de directorii principalelor institute. În centru se află două cazuri-limită: seria de măsurători comandate prin informat.ro (realizate de INSCOP), care împing scena într-un scenariu aproape exclusiv PNL-PSD, cu Drulă coborât în zona „fără șanse” și candidata susținută de AUR ținută sistematic sub PSD, și sondajul AtlasIntel din ajunul votului, care îl lasă pe Ciucu cu mult sub scorul final și justifică abaterea printr-un val de vot util. Între aceste extreme se întind celelalte cercetări ale campaniei, medianele pe care le-au creat și așteptările fixate în mintea alegătorilor. De aici vin întrebările: unde se termină măsurarea și unde începe modelarea percepției, cât din erodarea lui Drulă și din ascensiunea lui Ciucu ține de dinamica reală a electoratului și cât de rolul de semnal jucat de cifre într-un bazin extrem de sensibil la ideea de vot util.
Rezultatul de la urne și începutul disputei pe sondaje
Alegerile din 7 decembrie au lăsat în urmă un rezultat simplu ca formulă și complicat ca interpretare. Ciprian Ciucu a câștigat Primăria Capitalei cu 36,16% din voturi. În urma lui au venit Anca Alexandrescu, cu 21,94%, Daniel Băluță, cu 20,51%, Cătălin Drulă, cu 13,90%, și Ana Ciceală, cu 5,85%. Prezența oficială de 32,71% confirmă încă o dată un oraș cu un electorat larg dezangajat, care poate fi mișcat mai degrabă de impulsuri de moment decât de mobilizări clasice de partid. Aceasta este singura realitate necontestată: cifrele Autorității Electorale Permanente.
Într-o postare pe pagina sa de Facebook, însoțită de comparații între sondaje și rezultatul votului, Remus Ștefureac susține că INSCOP a fost institutul care a aproximat cel mai bine deznodământul cursei. Potrivit lui, Ciucu ar fi fost mai degrabă subevaluat decât „umflat”, scorul Ancăi Alexandrescu ar fi fost surprins corect în jur de 21-22%, iar supraestimarea lui Daniel Băluță ar fi efectul unei demobilizări neprevăzute a electoratului PSD într-un context de participare foarte mică. El mai afirmă că sondajele INSCOP au identificat corect încă de la 20 noiembrie nivelul de sprijin pentru Cătălin Drulă, în timp ce alte case l-au menținut în zona 18-22%, deși electoratul lui real ar fi început să se erodeze. În această logică, atacurile la adresa INSCOP ar fi vizat un institut care nu a făcut decât să înregistreze mai devreme o tendință reală și să arate că Ciucu intră în finalul campaniei cu un avantaj consistent, mai ales în rândul alegătorilor motivați.
Pe celălalt palier al discuției, Andrei Roman, directorul AtlasIntel, are de explicat un eșec diferit. Sondajul realizat pentru HotNews.ro, publicat chiar înainte de vot, o plasa pe Anca Alexandrescu pe primul loc cu 24%, pe Daniel Băluță la 23,9% și pe Ciprian Ciucu la 20,2%. Rezultatul de la urne inversează radical raporturile, aducându-l pe Ciucu la peste 36% și coborându-i atât pe Băluță, cât și pe Alexandrescu în jurul pragului de 21%. Roman pune această abatere pe seama unei mobilizări de ultim moment în blocul de dreapta, alimentată de teama unui mandat PSD și de respingerea scenariului în care o candidată susținută de AUR ar putea câștiga Capitala cu puțin peste 20%. Alegătorii care ezitau între Ciceală, Drulă și Ciucu, sau între absenteism și participare, ar fi decis în ultimele ore să se grupeze în jurul candidatului perceput drept singura opțiune capabilă să învingă PSD și candidații din zona suveranistă.
Directorul AtlasIntel adaugă că fragmentarea blocului de dreapta și absența unui lider clar ar fi produs o demobilizare inițială, în timp ce electoratul PSD și cel al AUR păreau, în sondaje, mai stabile. De aici recomandarea de a citi sondajele cu prudență acolo unde pot apărea mișcări bruște între candidați de același profil. În apărarea sondajului său, el invocă faptul că AtlasIntel ar fi surprins corect ordinea dintre Alexandrescu și Băluță și ar fi prins, la nivel de tendință, scăderea lui Drulă, chiar dacă ascensiunea lui Ciucu a rămas în afara intervalului de predicție.
În același interviu, Roman introduce o nuanță importantă: traseele votului util pot fi reconstituite acolo unde un candidat apare în sondaje mai sus decât scorul final, fiind plauzibil ca acesta să fi pierdut sprijin pe ultima sută de metri. Situația devine mult mai greu de explicat atunci când un candidat cunoscut ca prăbușit la final de campanie apare în sondaje sub nivelul rezultatului obținut efectiv la urne. Roman spune explicit că „toată lumea își dă seama că Drulă s-a prăbușit efectiv pe ultimii 100 de metri, nu a crescut”, iar un sondaj în care acesta apare sub 13,9% ridică o problemă de coerență. Faptic, aproape toate cercetările publice l-au plasat pe Drulă între 18% și 24%, AtlasIntel l-a indicat la 15,5%, în timp ce un set restrâns de sondaje publicate pentru informat pct ro l-a coborât repetat în zona 10-12%.
Trei sondaje-cheie și efectul lor cumulat
Un prim bloc de măsurători este seria realizată pentru platforma informat pct ro, în care chestionarele introduc împărțirea electoratului în „alegători mobilizați” și „alegători potențiali”. Din noiembrie până în ziua votului, cifrele se mișcă în aceeași geometrie: Băluță și Ciucu își dispută primul loc în jur de 27-29% în scenariul de prezență ridicată, Anca Alexandrescu este ținută constant aproape de 20-21%, Cătălin Drulă în zona 10-12%, Ana Ciceală în zona 6-8%. Sondajul de tip exit-poll din ziua votului, cu un eșantion extins și fără împărțirea pe universuri, păstrează scenariul: Ciucu puțin peste 31%, Băluță aproximativ 26%, Alexandrescu în jur de 21%, Drulă în jur de 13%, Ciceală la 7%. Comparate cu rezultatul final, aceste valori arată un Ciucu subestimat cu patru până la nouă puncte, un PSD supraestimat cu trei până la șase și o candidată AUR încadrată milimetric lângă scorul obținut.
În ansamblu, cele trei sondaje produc fotografii aparent diferite, dar cu același pattern: Ciucu este ținut mai jos decât va vota electoratul, Băluță este proiectat mai sus decât rezultatul real, Alexandrescu este decupată foarte precis, iar Drulă este coborât în zona 10-12% exact în perioada în care alte institute îl măsoară încă la 18-20%. Acest tipar numeric alimentează discursul lui Ștefureac – „am fost cei mai aproape de realitate în cazul Drulă, am anticipat corect nivelul Ancăi Alexandrescu” -, dar lasă în umbră un efect colateral: felul în care distribuția constantă a scorurilor reorganizează clasamentele. Sondajele surprind tendințe, dar instituie și o ordine a relevanței: doi candidați așezați în prim-plan, doi împinși spre margine și o „a treia forță” fixată disciplinat între ei. În realitatea din 7 decembrie, duelul s-a jucat între Ciucu și Alexandrescu, iar PSD a coborât pe locul al treilea.
Sondajele campaniei și povestea pe care au impus-o
Dacă privim fotografia mai largă, tabloul devine mai nuanțat. HotNews.ro a centralizat, într-un infografic din 4 decembrie, 17 mari sondaje publice pentru Primăria Capitalei. În această serie, Băluță apare pe primul loc în 13 sondaje, cu o mediană de aproximativ 25%, Ciucu se află pe doi cu circa 22,5%, Drulă în jur de 18-19%, iar Alexandrescu aproape de 18%. Imaginea globală transmisă publicului înainte de vot a fost cea a unui duel Băluță-Ciucu, cu Drulă aproape și cu Alexandrescu într-un rol de outsider aflat în creștere, dar în afara podiumului clasic PNL-PSD-USR. În acest cadru, seria informat pct ro iese în evidență prin împărțirea „mobilizați”/„potențiali” și prin poziționarea repetată a lui Drulă la 10-12%, cu mult sub intervalul celorlalte case. Discrepanța nu este un detaliu; alimentează percepția că Drulă ar fi un candidat fără șanse reale.
În literatura de specialitate, tipul acesta de dinamică este descris ca „profeție autoîmplinită”. Folosesc aici expresia în sensul dat de Robert K. Merton (vezi articolul „The Self-Fulfilling Prophecy”, publicat în The Antioch Review în 1948) : o predicție care, odată repetată și luată în serios, ajunge să schimbe comportamentul celor vizați până când produce chiar realitatea pe care o anunța. În cazul sondajelor, mecanismul se traduce prin efecte de bandwagon („efectul câștigătorului anunțat”) și underdog („efectul outsiderului”): un candidat este prezentat insistent ca slab, cu șanse mici, iar o parte din sprijinul său potențial se evaporă în favoarea unor opțiuni percepute ca fiind „mai utile”. Exact acest mecanism îl descrie Roman când vorbește despre discuțiile dintre prieteni și familie din ultimele ore de campanie, despre alegători care oscilează între Ciceală, Drulă și Ciucu și ajung să conveargă spre candidatul care pare singurul capabil să învingă PSD și AUR.
Nu avem instrumentele pentru a despărți perfect dinamica reală a electoratului de efectul de semnal al sondajelor, dar se vede că toate măsurătorile majore indică o scădere a lui Drulă între vară și început de decembrie și că votul util către Ciucu a existat. La fel de clar se vede că doar această serie de sondaje l-a scos atât de devreme din zona de competiție, în timp ce îl consolida pe Ciucu în scenariul alegătorilor „mobilizați” și îl menținea pe Băluță într-o zonă de confort în scenariul „potențialilor”.
Harta pe sectoare: unde au câștigat Ciucu, Alexandrescu și Băluță
Distribuția votului pe sectoare și cartiere întărește ideea unei capitale împărțite în bazine parțial suprapuse.
Analiza pe secții arată că Ciucu obține scoruri ridicate în nordul și centrul orașului, în special în zone cu electorat tradițional de dreapta urbană, dar câștigă cinci din șase sectoare și se impune în cartiere diverse din S1 (de la Agronomie, Dorobanți, Kiseleff, Mihalache, Poligrafiei) și S2 (Moșilor, Vatra Luminoasă, Obor), până la părți importante din S3 și S6.
Anca Alexandrescu domină secții din Rahova, Sălaj, Ferentari, Giulești-Sârbi, zone de periferie precarizată și extremitatea de est a orașului, spre Pantelimon și Colentina, unde atinge în multe secții scoruri de 40-50%.
Daniel Băluță păstrează o poziție solidă doar în nucleul clasic Berceni-Obregia și pierde secții importante din centrul Sectorului 4, acolo unde PSD domina confortabil în ciclurile electorale precedente. Așa se explică de ce Alexandrescu ajunge pe doi și Băluță cade pe trei, deși mediana sondajelor și ultimele cercetări îl prezentau până în ultima clipă ca favorit.
Când sondajele devin actori politici
În fața acestui tablou, întrebarea „cine a greșit cel mai mult” are o importanță limitată. Toate institutele au ratat într-o formă sau alta: AtlasIntel a subestimat dramatic scorul lui Ciucu, CURS și Avangarde au păstrat prea mult un PSD pe primul loc, INSCOP a mutat devreme accentul pe un scenariu strict PNL-PSD și a plasat constant candidatul USR în zona 10-12%, iar sondajele care o țineau pe Anca Alexandrescu la 17-18% nu au înregistrat suficient de repede transferul electoratului suveranist către ea. Diferența dintre aceste erori ține mai puțin de mărimea lor și mai mult de modul în care ele s-au așezat în narațiuni publice. În cazul AtlasIntel, principalul efect a fost o discuție despre riscurile unui vot împărțit și posibilitatea ca Alexandrescu să câștige cu puțin peste 20%. În cazul CURS-Avangarde, mesajul dominant a fost acela al unui PSD aflat la un pas de victorie, cu Ciucu și Drulă în urmă, dar încă în cursă. În cazul INSCOP, metoda celor două universuri a produs un mesaj mai fin calibrat: Ciucu este prezentat ca singurul candidat de dreapta cu șanse reale, PSD rămâne obligatoriu în final, iar restul joacă roluri secundare.
Când directorul AtlasIntel spune că sondajele au avut „un rol foarte important din punct de vedere democratic” fiindcă au ajutat alegătorii să facă o alegere rațională, îi răspunde, involuntar, lui Ștefureac. Ambii admit, de fapt, același lucru: sondajele descriu lumea și, în același timp, o modelează, iar în campaniile scurte și într-o capitală cu participare scăzută acest rol devine decisiv. În aceste condiții, responsabilitatea profesională a caselor de sondare depășește demonstrarea faptului că unele cifre intră în marja de eroare și presupune o transparență mult mai riguroasă privind metodologiile folosite, criteriile de ponderare și logica scenariilor comunicate public.
Întrebarea nu mai este dacă un institut anume „a avut dreptate”. Problema e cât de pregătit este spațiul public să gestioneze instrumente care influențează comportamentul electoral cel puțin la fel de mult pe cât îl măsoară. Cazul București 2025 este util tocmai pentru că aduce la un loc institute cu istorii și metode diferite, campanii scurte, electorat urban fragmentat, vot util și o prezență foarte scăzută la urne. Din această combinație nu poate rezulta o fotografie perfectă, însă poate rezulta un test al maturității profesionale.
INSCOP, AtlasIntel, CURS, Avangarde, INSOMAR și ceilalți operatori au lucrat, fiecare, cu propriile ipoteze despre cum se așază votul în București. Unele s-au dovedit greșite, altele doar incomplete. Deasupra lor rămâne însă aceeași obligație minimă: să explice cum au fost construite eșantioanele, cum au fost alese ponderile, ce înseamnă concret „mobilizați” și „potențiali”, cum se justifică scenariile paralele și ce riscuri asumă, în termeni de influență, publicarea lor într-un context electoral fragil. Fără acest tip de transparență, încrederea se mută inevitabil din zona verificabilului în zona simpatiilor și antipatiilor politice, iar sondajele devin încă un actor în bătălia de percepție, nu un reper de orientare într-o democrație obosită.
Notă editorială: Analiza de față se bazează pe rezultatele oficiale ale alegerilor pentru Primăria Capitalei, pe sondajele publice realizate în campania din 2025 și pe declarațiile asumate ale directorilor de institute sociologice. Interpretările aparțin autorului și reprezintă evaluări critice ale acestor date, nu imputări de fapte penale. Scopul textului este clarificarea modului în care sondajele de opinie interacționează cu percepția publică într-un context electoral cu participare redusă și competiție fragmentată.
About The Author
[…] de vulnerabilități și confirmă o bună parte dintre observațiile formulate deja în analizele Investigative-Report: prezență foarte scăzută, alegeri organizate cu întârziere față de termenul legal, o […]