Alegerile locale parțiale din 7 decembrie, care au decis noul primar general al Capitalei, au reprezentat atât o competiție între candidați, cât și un test pentru felul în care funcționează regulile jocului: de la lacunele legislației electorale și modul de organizare a scrutinului, până la campaniile finanțate netransparent și folosirea sondajelor de opinie ca instrument de influențare a percepției publice.
Raportul publicat de Expert Forum (EFOR), în cadrul coaliției Vot Corect, pune în context această suprapunere de vulnerabilități și confirmă o bună parte dintre observațiile formulate deja în analizele Investigative-Report: prezență foarte scăzută, alegeri organizate cu întârziere față de termenul legal, o campanie dominată de apeluri la vot util și de sondaje contradictorii – unele pe care raportul le consideră „lipsite de credibilitate” – cu impact direct asupra felului în care alegătorii și-au construit percepția.
În esență, EFOR descrie, din perspectiva unui observator electoral independent, același tip de mecanism pe care l-am analizat în seria despre percepția construită prin sondaje: un București cu prezență minimă, bombardat cu cifre contradictorii, în care alegătorii ajung să decidă mai degrabă în logica votului util decât în funcție de o dezbatere reală de programe.
Reprezentativitate fragilă și alegeri organizate pe repede-înainte
Punctul de plecare al raportului este chiar caracterul fragil al reprezentativității. Prezența la vot a fost scăzută în București și în județul Buzău, adică tocmai acolo unde circumscripțiile sunt mari, iar miza politică este ridicată. EFOR notează explicit că acest lucru reduce caracterul reprezentativ al rezultatelor. În plus, sistemul electoral cu un singur tur de scrutin limitează posibilitatea exprimării unui vot cu adevărat competitiv și împinge electoratul spre calcule de tip „cine are șanse să rămână în picioare la final”, nu spre opțiuni programatice. Exact tipul de context în care sondajele devin multiplicator de efecte, iar votul util prinde rădăcini adânci.
La această problemă structurală se adaugă o alta: alegerile au fost organizate cu mare întârziere față de termenul legal. Guvernul a stabilit data scrutinului pentru București la mai bine de jumătate de an de la vacantarea funcției, deși Codul administrativ vorbește despre un termen de maximum 90 de zile. EFOR spune limpede că această întârziere încalcă principiul predictibilității și securității legislative. Cu alte cuvinte, alegătorii au fost împinși într-un joc al improvizațiilor, iar întregul proces electoral a fost plasat pe un teren mișcător, în care regulile par să se adapteze contextului politic, nu invers.
Cadrul legislativ rămâne plin de lacune chiar după ciclurile electorale din 2024, deși rapoartele anterioare au semnalat problemele. Legislația nu a fost corectată, iar birourile electorale de circumscripție au fost nevoite să emită la rândul lor hotărâri de interpretare, cu efect direct asupra egalității de tratament a alegătorilor. Unele circumscripții au permis înscrierea pentru urna specială în ziua votului, altele doar până în ajun; în unele locuri, cererile s-au putut trimite și electronic, în altele doar fizic; alegătorii cu mobilitate redusă au putut vota pe liste suplimentare în orice secție accesibilă sau nu, în funcție de județ. Aceeași legislație, aplicată în moduri diferite, produce, în practică, drepturi electorale inegale.
Cea mai sensibilă ruptură se vede în felul în care a fost tratată viza de reședință. Potrivit raportului, numeroase birouri ale secțiilor de votare au interpretat greșit regula privind data până la care reședința trebuia stabilită pentru a da drept de vot. Au fost opriți de la vot alegători care își stabiliseră domiciliul sau reședința în mod legitim, inclusiv persoane cu vize reînnoite, pentru care legea prevedea o continuitate a dreptului de vot. Confuzia s-a extins până în ziua scrutinului și a afectat inclusiv modul în care era înțeles regimul noilor cărți de identitate electronice. Rezultatul este un tablou în care nu toți cetățenii aflați în situații similare au avut acces la aceleași drepturi electorale.
Bani opaci, precampanie scăpată de sub radar și avantajele candidaților cu resurse
Pe acest fundal de neclaritate legislativă și administrativă se așază o campanie finanțată integral din fonduri private, cu o componentă masivă de împrumuturi al căror beneficiar final nu este transparent pentru public. Expert Forum arată că majoritatea veniturilor declarate provin din împrumuturi, iar faptul că sursa lor nu este accesibilă alegătorilor limitează în mod serios transparența și integritatea procesului.
Tot raportul semnalează că o parte importantă a cheltuielilor s-a mutat în precampanie, alimentată din subvențiile de la buget, pe un teren în care regulile de transparență sunt mult mai relaxate. În timp ce campania oficială este strict reglementată și plafonată, precampania devine un spațiu în care partidele mari pot investi resurse considerabile fără a marca vizibil caracterul electoral al materialelor, în timp ce competitorii mai mici rămân în spate.
În Capitală, raportul notează explicit un avantaj de vizibilitate al Ancăi Alexandrescu, care a beneficiat de expunere suplimentară la televiziunea la care lucrează. Această observație se leagă direct de problema mai largă a accesului inegal la canale media și de felul în care un candidat poate fi împins în prim-plan prin sondaje, prin supraexpunere mediatică și prin combinația dintre cele două, acolo unde regulile de echilibru editorial rămân neclare sau sunt relaxate.
Sondaje contradictorii, vot util și rețele online de conturi false în București 2025
Partea cea mai delicată a raportului pentru tema percepției construite ține însă de campania propriu-zisă și de rolul sondajelor. EFOR constată că alegerile din 7 decembrie au fost marcate de o campanie dominată de apeluri repetate între candidați de a se retrage pentru a-i susține pe cei cotați cu șanse mai mari, într-un climat de retorică negativă. Temele de fond – administrația orașului, serviciile publice, viziunea pentru București – au fost împinse în plan secund. Mai grav, raportul remarcă frecvența publicării unor sondaje de opinie cu rezultate foarte diferite, inclusiv unele lipsite de credibilitate, și notează că aceste sondaje au avut un potențial impact negativ asupra dinamicii electorale și asupra informării corecte a alegătorilor. Formularea este limpede: discuția nu se mai limitează la un simplu „zgomot” statistic; în joc apare și intenția de a orienta electoratul spre vot util sau strategic.
Această formulare trimite direct la ceea ce am argumentat în analiza despre „percepția construită prin sondaje”: într-un oraș cu participare redusă, astfel de măsurători funcționează atât ca termometru al opiniei publice, cât și ca instrument de redistribuire a relevanței între candidați. Exact aici apare mecanismul descris de Robert K. Merton prin „profeția autoîmplinită”, pe care l-am folosit deja pentru a explica felul în care cifrele repetate obsesiv ajung să modeleze comportamentul electoral.
În termeni sociologici, exact aici se așază mecanismul despre care am vorbit deja: predicții repetate și ambalate drept fotografii ale realității ajung să influențeze comportamentele până când produc, în bună măsură, realitatea pe care o anunță. Într-o capitală cu prezență foarte scăzută și cu un sistem într-un singur tur, orice sondaj care împinge constant aceeași ordine a relevanței – cine „are șanse reale”, cine „nu contează” – devine automat un actor politic. Raportul EFOR, fără a intra în numele caselor de sondare sau în sursele de finanțare, descrie exact această funcție: sondaje divergente, unele neverosimile, cu efect de distorsionare a informării și de presiune spre vot util.
Dimensiunea online întărește aceeași concluzie. EFOR arată că mediul digital a fost spațiul preferat de campanie, iar în cazul lui Daniel Băluță a identificat o rețea de conturi cu potențial inautentic pe TikTok, care au produs sute de clipuri și zeci de milioane de vizualizări. Comportamentul este încadrat în categoria „Comportament Inautentic Coordonat”, așa cum o definește Digital Services Act: conturi false, cumpărare de interacțiuni, amplificare artificială, conținut nemarcat ca publicitate politică, deși legea cere explicit acest lucru. Dincolo de tehnicalități, vorbim despre același fenomen: percepția publică asupra unui candidat se hrănește din campanii asumate și din rețele opace care simulează susținere organică.
Ziua votului, așa cum apare în raport, se desfășoară în general calm și ordonat. Procedurile de deschidere a secțiilor și procesul de votare sunt evaluate pozitiv în marea majoritate a cazurilor. Nu sunt identificate situații care să indice vicierea sau falsificarea rezultatelor. Totuși, numărarea voturilor ridică semne de întrebare procedurale: procese verbale semnate în alb în mai multe secții, persoane din afara birourilor care participă la numărare, dificultăți în completarea documentelor. Imaginea care rezultă indică mai degrabă o combinație de neglijență, supraîncărcare și lipsă de pregătire decât o fraudă sistemică, într-un mecanism care se bazează pe proceduri exacte, dar este operat de oameni obosiți și adesea insuficient instruiți.
Din perspectiva Investigative-Report, raportul Expert Forum are două funcții esențiale. Pe de o parte, confirmă că discuția despre „percepția construită” se extinde mult peste o polemică punctuală cu un institut sau cu un finanțator și descrie un context electoral mai larg, în care sondajele, rețelele online, legislația cu lacune majore și finanțarea opacă se combină într-un mod sistematic. Pe de altă parte, aduce în ecuație o voce independentă, cu date de teren, care formulează explicit ceea ce până acum putea fi acuzat drept „interpretare subiectivă”: campanie dominată de apeluri la vot util, sondaje cu rezultate foarte diferite și credibilitate discutabilă, impact negativ asupra informării corecte a alegătorilor.
Ceea ce nu face raportul – și nici nu îi revine această sarcină – este să stabilească responsabilități punctuale sau să identifice beneficiarii direcți ai modului în care au fost folosite sondajele și celelalte vulnerabilități ale procesului electoral. În schimb, trasează foarte clar decorul: alegeri organizate cu întârziere și cu participare minimă, reguli aplicate diferit de la o circumscripție la alta, finanțare dominată de împrumuturi opace, precampanie scăpată de sub radarul transparenței, campanie negativă fără dezbateri reale, sondaje contradictorii și rețele online inautentice. Orice analiză serioasă a industriei sondajelor și a percepției publice în București 2025 trebuie să pornească de aici.
În lipsa unei reforme consistente a legislației electorale, a unor reguli clare pentru finanțarea precampaniei și a unui cadru de transparență reală pentru sondajele de opinie, discuția despre „cine a nimerit mai bine scorul” rămâne o diversiune comodă. Miza reală, pe care raportul EFOR o aduce în prim-plan, este alta: cât de mult mai putem vorbi despre un vot liber și informat într-un sistem în care accesul la informare, regulile jocului și instrumentele de măsurare sunt atât de ușor de folosit pentru a construi percepții, nu doar pentru a le măsura.
Este aceeași concluzie la care am ajuns, din alt unghi, în analizele publicate anterior pe Investigative-Report.ro despre rolul sondajelor în campania pentru București 2025: problema centrală ține mai puțin de finețea procentelor și mult mai mult de felul în care instrumente prezentate ca neutre – sondaje, campanii online, reguli procedurale – ajung să rescrie percepția publică. Raportul EFOR funcționează ca o confirmare externă și întărește ideea că, în București 2025, percepția a fost construită cel puțin la fel de intens pe cât a fost măsurată.
About The Author
