- La o zi după ce parlamentul israelian a votat un apel simbolic pentru anexarea Cisiordaniei, Franța anunță o schimbare istorică de poziție: va recunoaște statul palestinian în cadrul unei reuniuni ONU programate în septembrie.
- Președintele Emmanuel Macron a argumentat gestul drept un „act de urgență diplomatică” menit să pună capăt războiului din Gaza și să relanseze procesul de pace din Orientul Mijlociu.
- În timp ce Israelul își extinde revendicările teritoriale, Parisul deschide calea pentru un nou echilibru diplomatic internațional.
„Fidel angajamentului său istoric pentru o pace justă și durabilă în Orientul Mijlociu, am decis că Franța va recunoaște statul Palestina”, a transmis liderul francez într-un mesaj oficial publicat online. „Urgența de astăzi este să punem capăt războiului din Gaza și să oferim ajutor populației civile. Poporul francez dorește pace în Orientul Mijlociu. Depinde de noi, francezii, împreună cu israelienii, palestinienii și partenerii noștri europeni și internaționali, să demonstrăm că acest lucru este posibil.”
Franța devine astfel prima țară G7 care anunță public o decizie de recunoaștere a statului Palestina — semnal geopolitic major, cu potențial de reașezare a relațiilor diplomatice la nivel european și internațional.
Iată și scrisoarea transmisă de Macron președintelui Autorității Palestiniene Mahmoud Abbas:
Votul Knessetului: eliminarea statului Palestina din ecuația oficială
Cu o zi înainte, 71 de deputați israelieni au votat un apel simbolic pentru anexarea Cisiordaniei. Inițiativa, deși fără valoare legislativă imediată, cere guvernului Netanyahu să elimine perspectiva soluției celor două state și să intensifice integrarea unilaterală a teritoriilor palestiniene.
Gestul este văzut ca o contrareacție politică directă față de curentul internațional pro-recunoaștere și accentuează ruptura dintre Tel Aviv și partenerii occidentali.
Reacții internaționale: susținere, condamnări și fragmentări diplomatice
Autoritatea Palestiniană a salutat imediat anunțul de la Paris, calificându-l drept „un pas istoric”. Israelul a denunțat poziția franceză ca „recompensă pentru terorism”, într-un comunicat al Ministerului de Externe.
Statele arabe — Arabia Saudită, Egipt, Iordania și Qatar — au susținut decizia Franței, solicitând extinderea recunoașterii statului Palestina și accelerarea sprijinului umanitar. Turcia a sprijinit poziția franceză, descriind votul israelian ca „provocare flagrantă”.
În Uniunea Europeană, pozițiile rămân divizate: 11 dintre cele 27 de state membre recunosc deja Palestina, inclusiv România, Irlanda, Suedia, Bulgaria. În schimb, Germania și Italia nu au adoptat o poziție oficială, iar coordonarea diplomatică internă lipsește.
Premierul britanic Keir Starmer a convocat o conferință de urgență cu Franța, Germania și Italia (grupul E3) pentru a discuta oprirea violențelor și coordonarea ajutorului umanitar.
ONU, veto-ul american și blocajul procedural
Deși recunoașterea statului Palestina a fost susținută în mai 2024 de 143 de state membre ONU, procesul a fost blocat în Consiliul de Securitate de veto-ul SUA.
Statele Unite consideră că recunoașterea fără un acord bilateral între Israel și Palestina subminează procesul de pace și „recompensează Hamas”, menținând linia veto-ului și solicitând reluarea negocierilor directe.
Blocajul este criticat intens de o parte a statelor membre, în timp ce ONU avertizează că Israelul blochează ajutorul umanitar pentru Gaza, unde criza alimentară a dus la zeci de decese. „Oamenii din Gaza nu sunt nici morți, nici vii. Sunt cadavre ambulante”, a declarat Philippe Lazzarini, șeful Agenției ONU pentru Ajutor și Lucrări.
Dreptul internațional și legitimitatea recunoașterii Palestinei
Conform Convenției de la Montevideo (1933), statalitatea presupune existența unui teritoriu definit, o populație permanentă, un guvern funcțional și capacitatea de a iniția relații diplomatice.
Palestina îndeplinește parțial aceste criterii și este recunoscută de peste 147 de state, dar nu de SUA, Israel și o parte din țările occidentale. Recunoașterea unilaterală:
- este legală, dar controversată în lipsa unui acord bilateral;
- oferă vizibilitate diplomatică, dar nu garantează control teritorial;
- nu impune obligații reciproce și este ireversibilă din punct de vedere politic.
Redesenarea scenei geopolitice
Anunțul francez deschide o fractură diplomatică în cadrul G7, transformând Parisul în liderul unui curent favorabil recunoașterii statului Palestina.
În paralel, votul israelian indică o ofensivă politică preventivă, menită să blocheze tendința internațională și să reafirme poziția unilaterală a guvernului Netanyahu.
Pe fondul fragmentării europene și al blocajelor instituționale din ONU, Franța și-a asumat un rol diplomatic proactiv, iar SUA riscă izolarea pozițională în fața unei majorități internaționale tot mai vocale.
Recunoașterea statului Palestina de către Franța nu rezolvă conflictul, dar redefinește terenul diplomatic pe care acesta va fi negociat. Între anexare unilaterală și recunoaștere internațională, pozițiile politice se coagulează într-un moment de inflexiune globală, cu Parisul în avans, Washingtonul în defensivă, și Cisiordania în centrul unei dispute ce depășește granițele regiunii.
About The Author
