Pe 10 februarie 2026, The Times of Israel a publicat un material care preia o investigație Ynet și susține că serviciile secrete ale Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) i-ar fi prezentat premierului informări despre planul Hamas de invazie a sudului Israelului încă din aprilie 2018.
Conform aceleiași surse, planul descris în documente a fost dezvoltat între 2018 și 2022 ca un scenariu amplu, cu străpungerea frontierei în zeci de puncte și cu desfășurarea a mii de combatanți, iar dosarul a ajuns să fie cunoscut drept „Zidurile Ierihonului”.
Miza investigației stă în contradicția totală dintre ceea ce arată aceste documente și ceea ce a susținut public biroul premierului după atac: o negare repetată a faptului că Netanyahu ar fi primit vreodată un astfel de plan înainte de 7 octombrie 2023.
În același timp apare și reproșul, formulat de o sursă de rang înalt citată de Ynet, care sună ca un verdict politic: „Netanyahu nu a făcut nimic”.
Avertismentul din aprilie 2018: traseul către aparatul premierului
Potrivit relatării, „cel mai vechi transfer cunoscut” al planului către conducerea israeliană ar fi avut loc în aprilie 2018, când Divizia de Cercetare a Direcției de Informații Militare a distribuit un document special către înalți oficiali. Lista de distribuție menționată include secretarii militari ai premierului și ai ministrului apărării, Consiliul Național de Securitate, șefii Shin Bet și Mossad, plus biroul șefului Statului Major.
În subtitlul raportului din 2018, întrebarea este redată direct: „Își construiește aripa militară a Hamas forța pentru un atac amplu, adânc în teritoriul nostru?”.
Documentele citate descriu o forță estimată la „șase batalioane de rezervă, aproximativ 3.000 de luptători”, cu misiunea de a depăși baze IDF și, simultan, de a ataca ținte civile în comunitățile de frontieră și „adânc în Israel”.
Raportul a subliniat gravitatea scenariului, notând că „anvergura planului și complexitatea lui sunt excepționale”, iar autorii avertizau că el descrie „un scenariu nou și mai amplu decât înainte”, chiar dacă unii analiști puneau sub semnul întrebării capacitatea Hamas de a-l executa integral.
Lanțul indiciilor: Unitatea 8200, Shin Bet, actualizări și „puncte oarbe” instituționale
Potrivit investigației, tot în 2018, Unitatea 8200, principala unitate de colectare a informațiilor din cadrul Direcției de Informații Militare a IDF, ar fi obținut un document Hamas în limba arabă care descria o ofensivă „cuprinzătoare”, cu ținte precum baza Re’im, numeroase comunități de frontieră și obiective mai adânci, inclusiv infrastructură.
În paralel, planul ar fi fost analizat și de Shin Bet, care ar fi produs o evaluare ce evidenția „caracteristici neobișnuite și îngrijorătoare”, iar documentul ar fi ajuns la mai multe structuri, inclusiv Consiliul Național de Securitate, aflat sub autoritatea premierului.
O sursă citată de Ynet afirmă că raportul Shin Bet ar fi fost transmis direct lui Netanyahu.
Materialul descrie și o succesiune care contează pentru împărțirea răspunderii: în 2022 ar fi fost obținută o altă versiune a planului (datată august 2021), adăugată la dosarul „Zidurile Ierihonului”, iar la nivelul conducerii de informații a armatei planul a fost apreciat drept nerealist.
În lunile dinainte de 7 octombrie, ar fi apărut informații despre antrenamente pentru invazie, care i-au făcut pe cei din Unitatea 8200 să creadă că planul nu mai era o aspirație, iar semnalele ar fi circulat prin e-mailuri și întâlniri spre structuri de teren, fără să ajungă la nivelul celor mai înalți decidenți.
În această cheie, același material consemnează o nuanță utilă pentru tabloul complet: Netanyahu nu ar fi primit direct actualizările din 2022–2023, însă sursa citată insistă că obligația premierului rămâne să ceară răspunsuri despre intențiile Hamas, chiar și atunci când armata nu „leagă” singură indiciile.
Negarea și documentul de 55 de pagini: apărarea construită pe citate selective
The Times of Israel relatează că, întrebat de controlorul de stat Matanyahu Englman în cadrul unei verificări privind eșecurile care au dus la 7 octombrie, biroul premierului a susținut că Netanyahu „nu a primit și nu a fost informat” despre documentul „Zidurile Ierihonului” până după izbucnirea războiului și că nu i-a fost prezentat vreun plan Hamas pentru un raid în masă în Israel.
În paralel, Ynetnews consemnează publicarea de către Netanyahu a unui răspuns de 55 de pagini către controlorul de stat, document cenzurat pe alocuri, construit în jurul unor citate parțiale din evaluări de securitate și fără asumarea responsabilității pentru eșecul strategic.
În același document, Netanyahu își structurează explicația în jurul unei teze despre pierderea „superiorității” de informații și apărare și aruncă vina spre aparatul de securitate, susținând că instituțiile nu au transmis informații care să indice o realitate diferită, deși ulterior ar fi ieșit la iveală indicii despre antrenamente și acumulări de forțe pentru un raid amplu.
Această scuză intră în contradicție cu acuzația centrală din investigația Ynet preluată de The Times of Israel: existența unor documente care arată că Netanyahu a primit informări încă din 2018, iar negările repetate ar fi contrazise de traseul instituțional al rapoartelor.
„Adevărul” despre 7 octombrie: dosarul documentelor și lupta pentru comisia de anchetă
Sursele citate în articol indică existența unor proceduri interne, în cadrul biroului premierului, care urmăresc fiecare document clasificat transmis spre examinare, iar aceste evidențe ar putea fi cerute într-o comisie de anchetă de stat privind eșecurile din 7 octombrie.
În aceeași logică, materialul notează opoziția guvernului față de o comisie de anchetă de stat, opoziție care transformă controlul asupra anchetei într-un teren de luptă politică.
Pe 19 ianuarie 2026, Netanyahu a respins din nou ideea unei anchete de stat în forma clasică, afirmând că nu are nimic de ascuns și insistând pentru o formulă de investigație cu încărcătură politică, în pofida presiunii publice.
În februarie 2026, presa israeliană a relatat și un conflict pe tema încercărilor de a controla narativul public al zilei de 7 octombrie prin inițiative legislative și formule de anchetă contestate, ceea ce amplifică suspiciunea că bătălia reală vizează responsabilitatea, Netanyahu făcând tot ce e posibil pentru a scăpa de răspundere.
Coroborarea: avertismentul ignorat și războiul folosit ca „mandat” pentru controlul Gazei
Acuzația că 7 octombrie a devenit justificarea supremă pentru o campanie cu obiective ce depășesc neutralizarea Hamas circulă de ani buni în presă și în dezbaterea internațională, iar ceea ce aduce nou investigația Ynet, preluată de The Times of Israel, este suspiciunea că avertismentele au existat și au fost diminuate la nivel politic.
În februarie 2024, Netanyahu a prezentat cabinetului un set de principii pentru administrarea „de după război” a Fâșiei Gaza, care păstrează controlul de securitate israelian și propune o guvernare civilă prin „oficiali locali” fără legături cu Hamas, formula fiind văzută de critici drept o cale de control pe termen lung.
În ianuarie 2024 și apoi în februarie 2025, The Times of Israel a relatat despre apeluri ale unor miniștri pentru reînființarea așezărilor israeliene în Gaza și pentru „emigrarea” sau expulzarea populației, discurs care mută centrul de greutate dinspre securitate spre proiect teritorial.
În septembrie 2025, OHCHR a publicat un raport care citează o concluzie a Comisiei Internaționale Independente de Anchete a ONU: guvernul israelian ar fi demonstrat o intenție „clară și consecventă” de a stabili un control permanent asupra Gazei.
Aceste elemente arată o strategie clară: avertismentul ignorat sau minimalizat a produs masacrul din 7 octombrie, iar acel masacru a fost transformat în acoperirea perfectă pentru o schimbare de obiective și pentru măcelărirea populației civile din Fâșia Gaza.
Netanyahu, portretul unui lider legat de corupție și genocid
În plan internațional, Netanyahu este vizat de un mandat de arestare pentru crime împotriva umanității și crime de război emis de Curtea Penală Internațională, care a anunțat pe 21 noiembrie 2024 respingerea contestațiilor Israelului și emiterea mandatelor pentru Netanyahu și Yoav Gallant, în cadrul situației din Statul Palestina.
În paralel, la Curtea Internațională de Justiție există cauza deschisă de Africa de Sud împotriva Israelului, în care acuzația invocă încălcarea Convenției privind genocidul, iar instanța a dispus măsuri provizorii la 26 ianuarie 2024 și ulterior a publicat ordine și în 2024 pe linia modificării măsurilor.
Referitor la acuzația de „genocid”, o altă piesă a intrat în circuitul oficial printr-un raport al unei comisii ONU, relatat de Associated Press, care a afirmat că Israel a comis genocid în Gaza și că ar exista responsabilitate la nivelul guvernului Netanyahu pentru incitare, constatare respinsă de Israel, care a refuzat să coopereze cu Comisia.
Înainte de 7 octombrie, Netanyahu era deja un premier cu dosare penale de corupție pe rol, iar asta i-a erodat ani la rând credibilitatea și i-a transformat supraviețuirea politică într-o miză personală. În 2023, Israel a fost traversat de proteste masive împotriva reformei judiciare promovate de guvernul lui, proteste care au pus sub semnul întrebării direcția democratică a țării și au alimentat suspiciunea că schimbările serveau și interesului premierului.
Acesta este decorul în care trebuie citită dezvăluirea Ynet: un lider intrat în 7 octombrie cu o societate divizată, cu proteste de stradă uriașe și cu un proces de corupție în spate; apoi un război care a suspendat aproape orice alt subiect și a creat cadrul ideal atât pentru evitarea unei anchete independente asupra eșecului inițial, cât și pentru o campanie în Gaza dusă până la capăt, cu măcelărirea populației civile și cu proiectul reocupării teritoriului palestinian pus pe masă.
Pentru că dacă informațiile publicate de Ynet și The Times of Israel sunt reale, atunci Netanyahu a primit avertismentul și nu a acționat ca să oprească atacul din 7 octombrie. După ce planul „Zidurile Ierihonului” a devenit realitate, a folosit atacul Hamas drept acoperire și justificare pentru războiul din Gaza, război descris în termeni de crime împotriva umanității și genocid de instituții și rapoarte internaționale.
About The Author
