Ordonanţa din domeniul fiscalităţii, anunţată în urmă cu două zile de ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, a stârnit multe controverse. Însă, cu cât se tranşează mai repede, cu atât va fi mai bine. Bursa a reacţionat pe fondul acestui scandal, generând o pierdere de peste 1 miliard de euro pentru băncile şi companiile listate din sectorul energetic.
Toţi au reacţionat, de la reprezentanţii companiilor vizate de noile impozite şi până la preşedintele republicii.
Impozitul pe profit, doar 1,7% din PIB
De la 1 ianuarie, toate societăţile cu până la 1 milion euro cifră de afaceri, adică peste 450.00 de firme, plătesc un impozit de 1% din cifra de afaceri. IMM-urile sunt motorul dezvoltării economice a României. Și iată că nicio firmă nu s-a plâns de această schimbare de regim fiscal, de trecerea de la un impozit de 16% din profit la 1% din cifra de afaceri.
E normal ca marile companii, care au cifre de afaceri de ordinul sutelor de milioane de euro, să plătească un impozit mai mare, un 2-3% din cifra de afaceri, câtă vreme au refuzat, timp de zeci de ani, să plătească impozit pe profit. Companiile din sectorul energetic operează cu o EBITDA medie de 35%. Hidroelectrica, de exemplu, are o EBITDA (profit operaţional) de 73% din cifra de afaceri. OMV Petrom are o cifră de afaceri de peste 3 miliarde euro anual şi un profit de peste 1 miliard euro. 3% impozit pe cifra de afaceri înseamnă 30 milioane euro. Deci le mai rămân şi austriecilor un miliard de euro profit. Companiile energetice au mai avut o taxă similară, introdusă în 2015, de 1% din valoarea construcţiilor, cunoscută şi ca taxa pe stâlp.
Și nu a murit nimeni. Și EON, ENEL, ENGIE, Moll, OMV Petrom, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Lukoil au raportat un profit cumulat de câteva miliarde de euro. Aceeaşi situaţie o avem şi în cazul companiilor din comunicaţii care au cifre de afaceri de miliarde de lei şi profit pe măsură. Impunerea unor taxe procentuale de 2-4% din cifra de afaceri la momentul acordării licenţelor de comunicaţii mobile poate să fie o măsură care să echilibreze raportul dintre stat şi aceşti operatori. Ca o idee de principiu, relaţia statului cu agenţii economici trebuie să fie una de câştig pentru ambele părţi, o relaţie win-win şi nu win-loss.
Taxa pe “lăcomie”, anuală, nu trimestrială
Până să se zburlească Tudose la bănci şi să le trimită controale, mai toate băncile străine raportau, de zeci de ani, pierderi. În România, dobânzile la credite sunt de 4-5 ori mai mari decât dobânzile din ţările UE. Băncile şi-au erodat puternic baza impozabilă prin vânzarea NPL-urilor (credite neperformante) cu haircut (reducere) de 90%, sau prin transferuri masive de capital către băncile mamă.
„Statul, în prostia lui, a închis ochii la aceste practici şi a dat deductibilitate fiscală pentru toate aceste pierderi contabile. Dar cea mai mare vină a băncilor constă în faptul că nu au finanţat economia românească, decât într-o prea mică măsură. Stocul creditelor acordate societăţilor şi persoanelor fizice a crescut cu doar 3% din 2010 până în 2017, de la 209 la 219 miliarde lei, pe când expunerea băncilor pe stat a crescut cu 90%, de la 61 la 110 miliarde lei. Adică băncile au preferat să rămână într-o zonă de confort cumpărând masiv titluri de stat, garantate de Ministerul de Finanţe, deci cu risc 0 şi cu un randament de 4-5% anual. O taxă pe activele financiare ale băncilor care nu înţeleg să plătească impozit pe profit poate să reprezinte o soluţie. Am discutat ieri cu premierul Viorica Dăncilă şi cu ministrul de Finanţe, Orlando Teodorovici, cerându-le să precizeze în clar în textul ordonanţei că taxa pe “lăcomie” este anuală şi nu trimestrială şi să o aplice de la o valoare referenţială a ROBOR-ului de 2,5% şi nu de 1,5% cât e stipulat acum. Trebuie să înţelegem că ROBOR-ul nu-l stabilesc băncile comerciale, că sunt nişte mecanisme mai complexe de piaţă care dau valoare acestui indice, evoluţia acestuia fiind influenţată de mai mulţi factori interni şi externi. Nu poţi avea pretenţia ca o bancă comercială să practice o dobândă, fie pentru creditele ipotecare, fie pentru creditele de consum, mai mică decât valoarea inflaţiei. Ori, în 2018, România va avea o inflaţie anualizată în jur de 4%. Trebuie să mai înţelegem că s-a dus vremea banilor ieftini, până şi Rezerva Federală a Statelor Unite a ridicat dobânda de referinţă la 2,25%”, a mai spus Borza.
Un impozit de 3% din valoarea taxelor de participare pentru organizatorii de jocuri de noroc sau de 5% din totalul taxelor de participare pentru organizatorii de jocuri de noroc online mi se pare decentă.
Retragerea banilor din pilonul II ar dubla inflaţia şi deficitul de balanţă comercială
I-am cerut ministrului Teodorovici să renunţe la reglementările care vizau posibilitatea retragerii sumelor din Pilonul II de pensii contra unui comision de 2%. Peste noapte, românii ar fi secătuit Pilonul II de pensie cu 10 miliarde euro, bani care ar fi invadat piaţa, ducând la o dublare a inflaţiei şi la o dublare a deficitului de balanţă comercială, care, oricum, a ajuns anul trecut la o valoare record de 12,5 miliarde euro. Desfiinţarea Pilonului II de pensii e o mare greşeală pentru că va văduvi milioane de români de o pensie decentă. E posibil ca Guvernul să modifice textul ordonanţei pus în dezbatere, în sensul în care participanţii la Pilonul II să poată să opteze pentru transferul fondurilor la Pilonul I sau la Pilonul III de pensie. Ambele opţiuni sunt proaste. Statul va folosi banii din Pilonul I, ca şi până acum, pentru a creşte salarii şi pensii, în loc să finanţeze investiţii.
Ordonanţa vine să creeze şi Fondul de Dezvoltare şi Investiţii, finanţat de la buget prin Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză. Acest fond va avea ca misiune susţinerea unor investiţii în administraţia publică locală în construcţia de dispensare, spitale, creşe, şcoli, drumuri, reţele utilitare. Aceste lucrări puteau fi foarte bine finanţate de Ministerul Dezvoltării Regionale, care numai anul acesta are alocări de 44,5 miliarde lei, reprezentând credite bugetare şi credite de angajament. Văd că e o modă acum să tot constituim fonduri, doar că ele vor fi inoperabile din lipsa capitalizării.
Am ajuns la fundul sacului
Prorogarea la 1 septembrie 2019, faţă de 1 ianuarie 2019, a creşterii punctului de pensie cu 15%, de la 1.100 la 1.165, şi a pensiei minime de la 640 la 704 lei, precum şi celelalte măsuri din ordonanţă de îngheţare a sporurilor, primelor şi indemnizaţiilor vin ca o recunoaştere a ceea ce spun de multă vreme: am ajuns la fundul sacului. Statul s-a angajat în 2018 la cheltuieli de 314 miliarde lei, sperând la încasări bugetare de 287 miliarde lei.
Cum creşterea economică nu va fi de 5,5%, ci în jur de 4%, este evident că şi veniturile bugetare vor fi mai mici decât cele estimate prin Legea bugetului, în mod realist undeva pe la 270 miliarde lei. Asta înseamnă că riscăm să ieşim din ţinta de deficit bugetar de 3%. Guvernul a tăiat şi anul acesta investiţiile, probabil ne vom închide pe 25-26 miliarde lei, cu 13 miliarde lei mai puţin decât sumele estimate la începutul anului. Sacrificarea investiţiilor nu este suficientă pentru a menţine deficitele la valorile agreate cu Comisia Europeană. Plecând de la această realitate, Guvernul a inventat noi taxe. Moş Crăciun nu mai există.