Bugetul are nevoie de o corecție serioasă, pare să lase de înțeles noul președinte al Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu. Acesta a atras atenția că este nevoie de așa ceva, dar necunoscuta este cum se vor face ajustările, cu ce efecte pentru oameni şi firme şi pe ce orizont de timp.
Țări cu vulnerabilităţi accentuate de politici fiscale pro-ciclice, deficite externe şi creşterea îndatorării ce au fost alimentate de mişcarea neîngrădită a capitalurilor (specifică Pieţei Unice) şi de insuficienţa mijloacelor macroprudenţiale au suferit corecţii dureroase după 2009. Această realitate reclamă prudenţă şi cumpătare în politicile economice manifestate în domeniul fiscal-bugetar prin acumularea de spaţiu fiscal.
„Chiar dacă legislaţia europeană va suferi simplificări şi, poate, extinderi – printr-o ‘capacitate fiscală’ europeană – România este bine să onoreze litera şi, mai ales, spiritul exprimate de Legea Responsabilităţii Fiscale. Acest spirit implică transparenţă, predictibilitate şi comprehensivitate în construcţia şi execuţia bugetelor publice, un regim fiscal echitabil”, spune Daniel Dăianu.
Spaţiul fiscal este vital în economii emergente, care prin definiţie nu emit monedă de rezervă. Aceste economii au nevoie de tampoane adecvate, mai ales în vremuri cu incertitudini mari şi pieţe financiare uşor schimbătoare. Leul nu este monedă de rezervă, iar BNR nu are spaţiul de manevră al unor bănci centrale mari. De aceea, dezechilibrele trebuie să ne preocupe în mod serios, pentru a evita deteriorarea stabilităţii financiare, a evaluării riscului suveran, a finanţării şi dinamicii economiei.
„Datoria publică este la un nivel rezonabil, de circa 35% din PIB în 2018, conform metodologiei UE, dar adâncirea deficitelor gemene în ultimii ani, în special a celui extern (deficitul de cont curent va depăşi probabil 5% din PIB în acest an), cu o structură în deteriorare a finanţării, singularizează România faţă de alte state membre din regiune; o corecţie este necesară în politica fiscal-bugetară”, susţine Daniel Dăianu.
Potrivit lui, exodul de capital uman, deficitul în creştere de forţă de muncă explică majorări salariale pentru atenuarea fenomenului. Dar dezechilibre externe excesive nu iartă şi pot reclama ajustări drastice când mediul internaţional devine nefavorabil; creşterile de venituri trebuie să aibă în vedere mersul productivităţii, al competitivităţii economiei.
„O calibrare adecvată a mixului de politici macroeconomice este esenţială pentru protejarea echilibrelor. Aceste politici trebuie să ţină cont de interesele pe termen mediu şi lung ale economiei româneşti, să evite măsuri ad-hoc, nefundamentate analitic, ce sunt contraproductive. Politicile trebuie să fie sustenabile”, spune Daniel Dăianu.
About The Author
