Acesta este episodul 4 din seria de investigații „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade). În această serie, Investigative-Report radiografiază fortăreața digitală construită de Kremlin înainte de a declanșa războiul informațional împotriva democrațiilor occidentale — de la legi, infrastructură și propagandă centralizată, până la Telegram, cupola electromagnetică, unitățile cibernetice ale GRU și exportul modelului în Europa.
Episodul anterior a fixat zidul juridic. Acum intrăm în camera tehnică, acolo unde litera legii devine cablu, filtru și răspuns „corect”. Trei piese fac sistemul să meargă: SORM (interceptare și colectare), TSPU/DPI (filtrare, încetinire și blocare în timp real) și DNS-ul național (rezoluție „din interior”, cu opțiune de izolare). Deasupra, Roskomnadzor și centrul său tehnic GRFC țin mâna pe pârghii: definesc „negativul”, orchestrează intervențiile și împing mai departe către organele de forță — un tablou consecvent în rapoartele Freedom House.
Ochiul din rețea: ce este SORM
SORM este instalația de interceptare obligatorie a Federației Ruse. Pe românește: o cutie pe care fiecare operator e obligat s-o monteze în rețelele sale, pe banii lui, dar pe care nu el o controlează. International Partnership for Human Rights descrie accesul direct al FSB la selecții după număr, adresă IP, dispozitiv sau cont, cu copiere atât de metadate (cine, când, de unde), cât și de conținut (apeluri, mesaje, trafic internet). Versiunile au evoluat — SORM-1 (telefonie), SORM-2 (internet), SORM-3 (agregare și stocare extinsă) — dar esența a rămas: priza statului în rețelele civile. În democrațiile consolidate, operatorul vede și răspunde pe mandat; în Rusia, FSB intră fără ca operatorul să știe ce se ia.
Dovezile sunt clare: scurgeri de date și erori de configurare au lăsat în urmă probe care indică atât amploarea, cât și modul actual de funcționare al supravegherii — fragmente de flux, indicii de configurare și semnale că „ochiul” din rețea este permanent. Un exemplu revelator a fost documentat de Meduza.
Filtrul invizibil: TSPU/DPI la lucru
Dacă SORM este urechea, TSPU/DPI este bastonul. TSPU („mijloace tehnice de contracarare a amenințărilor”) înseamnă echipamente obligatorii montate în rețelele operatorilor, prin care statul poate recunoaște și dirija traficul în timp real. Tehnologia din interior este inspecția profundă a pachetelor (Deep Packet Inspection, DPI): pachetele sunt analizate ca niște colete — nu doar adresa, ci și tiparul. O analiză tehnică detaliată aparține echipei Censored Planet (prezentată la ACM IMC 2022).
Pentru utilizator, efectul e banal: o pagină care nu mai urcă, un video care „moare”, o aplicație care cade fără explicații. Pentru operator, asta se traduce în alarme și ordine de conformare la nivel de rețea (pârghie de comandă calibrată central). Pentru Roskomnadzor/GRFC, înseamnă telemetrie și control operațional (poate crește sau relaxa filtrarea pe regiuni, furnizori, tipuri de trafic). Pentru FSB, înseamnă urme ce pot fi corelate cu selecții din SORM — material tehnic utilizabil ca probă.
Proba la scară națională a venit în martie 2021, când autoritățile au încetinit Twitter în toată Rusia, fapt confirmat prin măsurători în studiul ACM IMC 2021. După februarie 2022, datele de rețea colectate de OONI arată blocări în masă ale redacțiilor și platformelor independente. Fricțiunea tehnică a devenit instrumentul prin care vocea publică este apăsată, rece, la comandă.
Internet cu cheie proprie: DNS național
DNS (sistemul de nume de domenii) este agenda internetului: traduce nume în adrese. Cadrul a fost instituit prin Legea „Internetului suveran” (90-FZ/2019), iar Rusia a construit un DNS național care poate răspunde „din interior”, fără dependență de rădăcinile globale. În iunie–iulie 2021, testele de izolare parțială ale RuNet au fost relatate de Reuters: rețeaua a fost decuplată controlat de la traficul global, în timp ce serviciile interne au continuat pe rutare și răspunsuri DNS locale. Rezultatul a demonstrat că Rusia poate comuta, la nevoie, pe un mod izolat — ca pe un „generator privat de curent”.
Cine apasă butonul: GRFC, brațul tehnic al Roskomnadzor
Deasupra cutiilor, cineva decide ce e „negativ”, unde se intervine și cine primește semnalul. Tehnic, este GRFC, cu sediu la Moscova. Investigațiile din #RussianCensorFiles arată că GRFC agregă și etichetează fluxuri despre „discreditarea armatei”, proteste, sănătatea liderilor; folosește platforme de etichetare (inclusiv Toloka) și interfață de programare a aplicațiilor (API) pentru a parcurge volume mari de conținut; iar rapoartele merg către Administrația Prezidențială, FSB, Ministerul de Interne, Procurorul General și Garda Națională. În documente apare și „Biroul de Interacțiune Operațională” (AS KOV), o interfață informatică prin care sesizările pleacă rapid către organele de forță.
The Bell a detaliat utilizarea Toloka și a API-urilor pentru clasificare la scară, iar Meduza a descris existența AS KOV și traseul rapid spre FSB/MVD. The Bell a fost blocată în februarie 2023, iar Meduza a fost declarată „organizație indezirabilă” în ianuarie 2023 — publicarea documentelor interne despre mecanismele GRFC/Roskomnadzor a fost printre cauzele acestor măsuri, care confirmă practic funcționarea filtrului.
„Legile devin cabluri”: cercul legal-tehnic
Pentru un utilizator, drumul pare banal: un clic, o căutare, un share. Pentru sistem, e o succesiune de trepte: SORM copiază metadate și conținut pe criterii predefinite; TSPU/DPI apasă frâna sau taie conexiunea când semnătura de trafic „se potrivește”; DNS-ul național poate livra din interior un „nu există”. Dacă subiectul trece pragul de „negativ” în filtrele GRFC, raportul ajunge la instituțiile de forță, iar materialul tehnic poate deveni dosar. În ultimii ani, arestări, amenzi și condamnări pentru „discreditare” sau „extremism” pe baza activității online sunt consemnate de Human Rights Watch. De aici până la frică și autocenzură nu e decât un pas.
„Pumnul în gură” ca politică de stat
Consecința strategică este dublă. În interior, fricțiunea tehnică (încetiniri, căderi, blocări) se combină cu frica juridică (amenzi, rețineri, pedepse) până când autocenzura devine reflex. În exterior, modelul împinge RuNet spre o rețea separată („internet fragmentat”), cu reguli proprii și capacitate de izolare. Pentru redacții și public, rezultatul e un spațiu informațional strâmt, în care adevărul trebuie vânat cu obstinație — iar curajul trebuie protejat. În această arhitectură, SORM asigură vizibilitatea și proba, TSPU/DPI dă comanda și constrângerea, DNS-ul național oferă autonomia izolării, iar GRFC face orchestrația și pasează cazul mai departe. Împreună, ele transformă supravegherea în politică de stat și cenzura în mod de funcționare. Iar la nevoie, un singur comutator trece rețeaua în regim închis.
Urmează în episodul 5: „Pumnul în gură presei — capturarea presei și monopolul statului asupra informației”, povestea eliminării treptate a vocilor independente și nașterea propagandei centralizate.
Seria completă „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade):
1. Scutul înaintea loviturii – începutul războiului digital rus
2. Harta strategică: logica războiului hibrid
3. Cronologia legilor: de la „agenții străini” la „căutarea interzisă” (2012–2025)
4. „Ochiul și timpanul” cu filtru rusesc: interceptare totală, filtrare la comandă și răspunsuri din interiorul RuNet-ului
5. Pumnul în gură presei: capturarea presei și monopolul statului asupra informației
6. Telegram, brațul digital înarmat al Kremlinului împotriva Occidentului
7. Cupola electromagnetică și spațială
8. Divizia cibernetică a GRU: 26165 și 74455
9. Splinternet operațional
10. Studiu de caz: Moldova, România, Franța
11. „Apărarea permite atacul”
12. Breșe, contramăsuri, lecții pentru democrații
13. Epilog – Cortina digitală și timpul
About The Author
