Mai întâi, Kremlinul a fortificat digital Rusia — înăuntru și în afară, cu un scut cu două fețe. Apoi a atacat Occidentul.
Acesta este primul episod din seria de investigații „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade). În această serie, Investigative Report radiografiază fortăreața digitală construită de Kremlin înainte de a declanșa războiul informațional împotriva democrațiilor occidentale — de la legi, infrastructură și propagandă centralizată, până la Telegram, cupola electromagnetică, unitățile cibernetice ale GRU și exportul modelului în Europa.
Începem cu logica scutului construit înaintea loviturii.
Introducere
Vladimir Putin, KGBistul frustrat devenit „Țar” în noua Rusie, nu s-a împăcat niciodată cu prăbușirea URSS; și-a jurat refacerea imperiului criminal sovietic și a sferei sale de influență în Europa și în lume. Știind că, în plan militar, este sub nivelul adversarilor și că ar pierde un război convențional cu Vestul, a deschis un front hibrid, cu arma digitală în centru — construită odată cu „omuleții verzi”. A aplicat vechea regulă care n-a dat niciodată greș: cel mai bun atac începe cu apărarea. Mai întâi scutul. Apoi lovitura. Prin urmare, Rusia și-a fortificat lumea: a încuiat porțile, a ridicat ziduri din legi și cabluri și a întins peste rețele o Cortină de Fier digitală.
Pe fundalul acestei izolări, Kremlinul a dezvoltat un model de guvernare bazat pe controlul simultan al datelor, informației și percepției publice. Ministerul pentru Dezvoltare Digitală, Roskomnadzor și Consiliul de Securitate al Federației Ruse coordonează astăzi un mecanism de control total: supraveghere tehnică, reglementare juridică și propagandă centralizată. Structurile FSB – prin Centrul 18 și Unitatea 71330 – și GRU – prin unitățile 26165 (APT28) și 74455 („Sandworm”) – reprezintă brațul cibernetic al acestui sistem, atribuite public de către Departamentul de Justiție al SUA.
Astfel, sub eticheta „suveranității digitale”, pe mâna FSB și a regulatorului Roskomnadzor, a fost construit, din 2012 încoace, un stat paralel — o arhitectură completă de cenzură, interceptare și filtrare — făcută să absoarbă loviturile din afară și, în același timp, să lovească fără a se expune.
Prin acest model, Rusia a devenit prima țară care și-a transformat spațiul digital într-un teritoriu suveran, izolat și controlat la fel ca o frontieră fizică. Controlul intern total îi oferă regimului libertatea de a lovi în afară fără teama reacției dinăuntru. Când statul deține infrastructura, reglementarea și narațiunea, poate falsifica realitatea și o poate exporta sub formă de campanii informaționale. Aceasta este fortăreața digitală: un scut cu două fețe — una întoarsă împotriva rușilor care vor libertate; cealaltă spre riposta „Occidentului decadent și agresiv”.
Nu vorbim despre frică, ci despre mecanisme. Ceea ce pentru restul lumii e internetul, pentru Moscova e teritoriu controlat — un proiect pe care îl demontăm și îl radiografiem în continuare.
Cum s-a ridicat această fortăreață? Întâi s-a turnat betonul rece al legii: etichete care te scot din joc („agent străin”, Legea 121-FZ; „organizație indezirabilă”, 129-FZ), obligații care te reduc la tăcere prin lege (pachetul Iarovaia, 2016), pedepse care transformă libertatea de exprimare în infracțiune (inclusiv pentru „discreditarea armatei”, din 2022).
După 2022, fortăreața digitală a devenit completă. La o lună după invazia Ucrainei, Facebook și Instagram au fost blocate, iar compania Meta a fost declarată „extremistă” de Tribunalul Tverskoi. Twitter, devenit între timp X, a fost încetinit prin decizie tehnică a Roskomnadzor. Apoi s-au stins, una câte una, luminile presei care îndrăznea să contrazică linia oficială: redacții cumpărate sau strivite sub călcâiul FSB, frecvențe retrase, licențe revocate, exil forțat pentru vocile nealiniate — Ekho Moskvy, Dojd/TV Rain, RBC, Vedomosti, Novaya Gazeta, Meduza, Mediazona, Radio Svoboda/Current Time (etichetate drept „agent străin”).
În locul lor au rămas doar posturile controlate de stat – Russia Today, Sputnik, Channel One, Rossiya 24 – alături de rețeaua de platforme interne precum VKontakte, Odnoklassniki, RuTube sau Yandex Zen, prezentate ca alternative „naționale” la platformele occidentale.
Iar acolo unde presa a refuzat să se supună, s-a trecut la intimidare și la reducerea la tăcere a jurnaliștilor incomozi — o listă sumbră, cunoscută de toată lumea: Anna Politkovskaia (Novaya Gazeta), Iuri Șcekociihin (Novaya Gazeta), Paul Klebnikov (Forbes Rusia), Anastasia Baburova (Novaya Gazeta) — ca să numim doar câțiva. Asta e poarta ferecată din interior: nu mai intră aer decât după test de conformitate și aprobare.
După lege și fațada mediatică, vine mecanica ascunsă a rețelelor — țevi, robinete, un întrerupător pe perete. SORM (sub coordonarea FSB) ascultă și corelează; TSPU/DPI (implementate prin noduri controlate de Roskomnadzor) opresc, încetinesc, deviază; DNS-ul național rescrie adresele ca și cum lumea întreagă ar începe la Moscova.
Așa arată „internetul suveran” (Legea 90-FZ/2019): dacă se taie firul cu exteriorul, aparatul continuă să funcționeze în interior, ca o insulă luminată de propriul generator (testele RuNet din 2021 au arătat exact asta). Iar în loc de ferestre larg deschise, există o supapă comodă — Telegram (ecosistemul creat de Pavel Durov) — care joacă dublu: refugiu pentru comunicarea internă și bază de lansare pentru campanii în afară. Nu e o breșă, e o vană controlată.
Deasupra zidurilor, în spectru și în orbită, se închide cupola: bruiaj al semnalelor satelitare (GNSS) și capabilități de întrerupere a comunicațiilor folosite ori de câte ori convine Kremlinului; precedentul rămâne atacul asupra rețelei KA-SAT (Viasat), 24 februarie 2022, atribuit oficial GRU — unității 74455 (Sandworm) — de SUA și UE (martie 2022). În subsol lucrează, la vedere pentru cei care știu să le citească urmele, unitățile cibernetice ale GRU: 26165 (APT28/Fancy Bear) și 74455 (Sandworm).
Laboratorul e aproape — Moldova, unde Rusia testează constant tehnici de destabilizare informațională. Terenul de joc e tot aproape — România, unde campaniile de influență și rețelele proxy sunt verificate pentru reacția societății și a instituțiilor. Iar proba de reziliență e mai la vest — Franța, unde structurile oficiale (VIGINUM și ANSSI) documentează, pas cu pas, operațiunile rusești de manipulare digitală. În oglindă, două cazuri globale conturează aceeași ecuație: SUA (Raportul Mueller, 2019) și Marea Britanie (raportul ISC „Russia”, 2020) — dosare diferite, același tip de presiune informațională.
Rețeta e aceeași și se repetă în buclă: aleg momentul (alegeri, referendum, criză), fixează tema inflamabilă (migranți, scumpiri, „dictatura Bruxelles-ului”), o amplifică prin televiziuni aliniate, rețele de retransmisie online, pagini-oglindă și canale Telegram, apoi declanșează o criză punctuală — scandal „la fix”, scurgeri „oportune”, un atac cibernetic — ca vârf de lance. Dacă publicul se imunizează, schimbă tema și reiau ciclul până când agenda se deplasează, iar majoritățile devin din nou fragile.
Când se risipește fumul, câștigul nu e teritoriul, ci percepția — iar percepția decide. Urmează o hartă de funcționare: cum a fost construită fortăreața digitală, cu ce instrumente lucrează (FSB, Roskomnadzor, GRU 26165/74455), unde apasă și cum recunoști tiparul, atunci când pornește. Astăzi, cucerirea nu mai începe cu glonțul, ci cu semnalul digital — care țintește mintea, nu trupul.
Urmează în episodul 2:
„Harta strategică — logica războiului hibrid”, unde se conturează planul de atac al Kremlinului și mecanismul prin care războiul digital a devenit arma principală a Rusiei.
Seria completă „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade):
1. Scutul înaintea loviturii – începutul războiului digital rus
2. Harta strategică: logica războiului hibrid
3. Cronologia legilor: de la „agenții străini” la „căutarea interzisă” (2012–2025)
4. „Ochiul și timpanul” cu filtru rusesc: interceptare totală, filtrare la comandă și răspunsuri din interiorul RuNet-ului
5. Pumnul în gură presei: capturarea presei și monopolul statului asupra informației
6. Telegram, brațul digital înarmat al Kremlinului împotriva Occidentului
7. Cupola electromagnetică și spațială
8. Divizia cibernetică a GRU: 26165 și 74455
9. Splinternet operațional
10. Studiu de caz: Moldova, România, Franța
11. „Apărarea permite atacul”
12. Breșe, contramăsuri, lecții pentru democrații
13. Epilog – Cortina digitală și timpul
About The Author
