Mai întâi, Kremlinul a fortificat digital Rusia — înăuntru și în afară, cu un scut cu două fețe. Apoi a atacat Occidentul.
Acesta este episodul 3 din seria de investigații „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade). În această serie, Investigative Report radiografiază fortăreața digitală construită de Kremlin înainte de a declanșa războiul informațional împotriva democrațiilor occidentale — de la legi, infrastructură și propagandă centralizată, până la Telegram, cupola electromagnetică, unitățile cibernetice ale GRU și exportul modelului în Europa.
După ce am conturat logica războiului hibrid și arhitectura puterii digitale, pasul următor este zidul care a făcut totul posibil: legea. Kremlinul n-a deschis frontul intern cu tancuri digitale, ci cu paragrafe din codul penal. Înainte să ridice infrastructura, a pus în lege dreptul statului de a cenzura, intercepta și bloca fluxurile digitale. Astfel s-a născut ceea ce Moscova numește „protecția spațiului informațional”, dar care, în realitate, a devenit un sistem legal de cenzură, supraveghere și intimidare.
În acest episod, urmărim cum a fost construit scutul juridic al fortăreței digitale și evocăm câteva cazuri reprezentative, devenite simboluri ale acestor legi aplicate.
Procesul s-a întins pe mai bine de un deceniu, în care fiecare lege a adăugat o cărămidă la zidul digital. Din 2012 până astăzi, Rusia a construit nu doar o rețea de cabluri și servere, ci o infrastructură juridică a fricii, calibrată pentru a controla comunicarea și pentru a rescrie limitele libertății.
Marea stigmatizare: Legea „agenților străini” (2012)
Totul a început în 2012, odată cu Legea 121-FZ, care a introdus noțiunea de „agent străin” pentru organizațiile neguvernamentale ce primeau finanțare externă. Prezentată ca o măsură de transparență, legea a fost în realitate o etichetă toxică. ONG-uri, jurnaliști și ulterior persoane fizice au fost obligați la raportări birocratice extenuante și marcați public drept „suspecți”. Criticii au observat că textul era atât de vag încât permitea autorităților să definească oricând un inamic intern. Comisia de la Veneția a avertizat încă din 2014 că legea contrazice principiile libertății de asociere și creează un instrument de intimidare legalizată.
Efect direct: Memorial International, organizația care documenta crimele stalinismului, a fost dizolvată prin decizie a Curții Supreme (2021). Redacția VTimes s-a închis după etichetare (2021), iar jurnalistul Dmitri Muratov, laureat Nobel pentru Pace, a fost desemnat personal „agent străin” (2023). Oleg Orlov, co-președinte Memorial, a primit doi ani și jumătate de închisoare (2024). Fundația pentru Combaterea Corupției a lui Alexei Navalnîi a fost prima trecută de la stigmat la verdict penal: listată „agent străin” (2020), declarată „extremistă” și lichidată (2021).
Epurarea cooperării: Legea „organizațiilor indezirabile” (2015)
Trei ani mai târziu, Moscova a mers mai departe cu Legea 129-FZ, care autoriza Procuratura Generală să declare „indezirabile” organizațiile străine și internaționale. Sub acest pretext, zeci de fundații, institute și programe educaționale au fost eliminate din spațiul public rus. Orice colaborare cu ele a devenit infracțiune. Legătura cu exteriorul s-a tăiat metodic, iar societatea civilă a fost izolată de partenerii săi europeni și americani.
Primii pedepsiți: Andrei Pivovarov, fost director Open Russia, a fost condamnat la patru ani de închisoare (2023); Sakharov Center a fost evacuat (2023), iar redacția Meduza a fost declarată „indezirabilă”. Ceea ce începuse ca o listă s-a transformat într-o epurare legală.
Supravegherea în clar: Pachetul Iarovaia (2016)
În 2016, tandemul legislativ Iarovaia–Ozerov a introdus obligația pentru operatorii de telefonie și internet de a stoca mesajele, apelurile și metadatele tuturor utilizatorilor, pentru perioade lungi, la dispoziția serviciilor de securitate. Oficial, era un răspuns la „amenințările teroriste”. În realitate, a fost primul pas către o supraveghere în masă legalizată. Legea a creat puntea directă între FSB și infrastructura privată de comunicații — fundamentul viitorului sistem SORM extins, care va fi tratat în episodul următor.
Ecoul legii: Profesorul Dmitri Bogatov a fost arestat (2017) după ce traficul unui utilizator anonim a trecut prin nodul său Tor; dosarul s-a închis, dar precedentul a rămas. Jurnalista Svetlana Prokopieva a fost amendată cu 500.000 ruble (2020) pentru un comentariu radio critic la adresa FSB. Legea care trebuia să protejeze securitatea a devenit instrumentul fricii.
Cetatea RuNet: „Internetul suveran” (2019)
După șapte ani de pregătire, în 2019, Legea 90-FZ a consfințit juridic principiul „internetului suveran”. Actul a dat statului dreptul explicit de a instala echipamente de filtrare la punctele de interconectare, de a defini infrastructura critică și de a construi un sistem național de rezoluție DNS, controlat de Roskomnadzor. În limbaj administrativ, scopul era „reziliența”. În limbaj real, însemna că Rusia putea închide oricând internetul global și continua să funcționeze intern — un stat digital autosuficient, cu propriile porți și propriul cer.
Efect imediat: În 2021, Roskomnadzor a încetinit deliberat Twitter — prima probă de control prin DPI. În martie 2022, BBC, Deutsche Welle și Radio Free Europe au fost blocate integral. RuNet devenea o cetate cu ziduri algoritmice.
Șuruburile infrastructurii: DPI/TSPU și localizarea datelor (2021)
Etapa următoare a fost tehnică: instalarea echipamentelor DPI/TSPU în rețelele furnizorilor și impunerea regulilor de localizare a datelor pe teritoriul rus. Toate acestea au fost vândute public drept măsuri de „protecție cibernetică”, dar scopul lor era unificarea controlului. În acel moment, statul devenea nu doar legislator, ci și administrator de trafic. Era deja pregătit pentru o deconectare totală — testele de izolare a RuNet din 2021 au confirmat că sistemul poate funcționa autonom.
Consecință: Apple și Google au fost forțate să elimine aplicația „Smart Voting” a echipei Navalnîi (septembrie 2021), iar LinkedIn a rămas blocat definitiv pentru nerespectarea localizării datelor. Era dovada că un algoritm electoral putea fi șters cu un ordin.
Codul de război: „fake-news” și „discreditare” (2022)
După invazia Ucrainei, Duma a activat arsenalul juridic final: amendamentele din martie 2022 au introdus pedepse de până la 15 ani de închisoare pentru „răspândirea de informații false” sau „discreditarea armatei ruse”. În practică, orice articol critic, orice postare, orice imagine nealiniată devenea infracțiune. Presa independentă a fost împinsă în exil, iar spațiul informațional intern a fost complet militarizat. Legea nu doar că a tăiat libertatea de exprimare — a făcut-o trădare.
Victimele acestei legi: Ilya Iașin — opt ani și șase luni (decembrie 2022); Alexei Gorinov — șapte ani (iulie 2022) pentru o frază anti-război; Maria Ponomarenko — șase ani (februarie 2023) pentru o postare despre Mariupol; Vladimir Kara-Murza — douăzeci și cinci de ani (aprilie 2023) pentru „trădare”; Alexei Navalnîi — nouă ani (martie 2022) + nouăsprezece ani (august 2023), mort în detenție (februarie 2024). Legea a închis nu doar presa, ci și respirația opoziției.
Monopolul blocărilor: puterea Roskomnadzor (2023–2024)
Anii următori au adus perfecționarea mecanismului. Roskomnadzor a primit puteri sporite de blocare a platformelor și de amendare a celor care „nu respectă cerințele suveranității digitale”. Fără proceduri judiciare, fără control public. În paralel, listele de „agenți străini” s-au extins până la nivelul redacțiilor și jurnaliștilor individuali, iar cooperarea cu „indezirabili” a devenit motiv de anchetă penală.
Reversul juridic: Novaya Gazeta și Dojd TV au fost împinse în exil; Meduza și The Bell au fost desemnate „indezirabile”; The Moscow Times a fost adăugată pe listă (2024). Oleg Orlov, veteran Memorial, a fost condamnat pentru un articol despre „drumul spre fascism”.
Controlul personal: „căutarea interzisă” și biometria (2025)
În 2025, s-a adăugat o nouă piesă: legislația privind datele biometrice și „căutările interzise” pe internet. Sub pretextul protejării intimității, autoritățile au introdus filtre automate care pot bloca interogări „periculoase” și pot urmări profilul utilizatorului. Din acel moment, controlul a coborât la nivelul individului: nu doar ceea ce spui, ci și ceea ce cauți a devenit suspect.
Consecință previzibilă: legea introduce amenzi pentru „căutare intenționată” de materiale din lista extremismului și interzice publicitatea VPN, iar rețeaua biometrică extinsă a permis identificarea rapidă a protestatarilor prin camerele de supraveghere. Rusia intră în era în care gândul devine probă.
Efectul cumulativ: un stat de drept fără drepturi
Privind în ansamblu, între 2012 și 2025 Rusia a transformat legislația din scut juridic într-o armă de control. Fiecare lege a avut o justificare nobilă — combaterea terorismului, protejarea minorilor, apărarea suveranității — dar efectul a fost același: reducerea libertății. Etichetele „agent străin” și „indezirabil” au înlocuit dezbaterea cu frica; pachetul Iarovaia a transformat operatorii în informatori; „internetul suveran” a pus infrastructura sub lacăt; iar legile din 2022 au adus tăcerea totală.
Acest cumul legislativ nu este o întâmplare. Este fundația fortăreței digitale — un scut juridic perfect sincronizat cu scutul tehnic, care îi permite regimului să controleze fluxul informațional, să reducă la tăcere vocile independente și, mai departe, să proiecteze aceeași logică în afară, sub forma războiului informațional.
Înainte să ridice infrastructura, Kremlinul a ridicat legile. Ele sunt betonul invizibil al fortăreței digitale.
Urmează în Episodul 4: Cortina de Fier Digitală — „Ochiul și timpanul” cu filtru rusesc: interceptare totală, filtrare la comandă și răspunsuri din interiorul RuNet-ului. Coborâm în subsolul tehnic al edificiului — acolo unde legile devin cabluri, filtre și noduri de interceptare: SORM, TSPU/DPI și DNS național.
Seria completă „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade):
1. Scutul înaintea loviturii – începutul războiului digital rus
2. Harta strategică: logica războiului hibrid
3. Cronologia legilor: de la „agenții străini” la „căutarea interzisă” (2012–2025)
4. „Ochiul și timpanul” cu filtru rusesc: interceptare totală, filtrare la comandă și răspunsuri din interiorul RuNet-ului
5. Pumnul în gură presei: capturarea presei și monopolul statului asupra informației
6. Telegram, brațul digital înarmat al Kremlinului împotriva Occidentului
7. Cupola electromagnetică și spațială
8. Divizia cibernetică a GRU: 26165 și 74455
9. Splinternet operațional
10. Studiu de caz: Moldova, România, Franța
11. „Apărarea permite atacul”
12. Breșe, contramăsuri, lecții pentru democrații
13. Epilog – Cortina digitală și timpul
About The Author
