Curtea Constituţională a României a admis parţial, miercuri, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în legătură cu modificările privind transferul magistraţilor şi reducerea vechimii procurorilor de la DNA şi DIICOT.
Scorul la CCR a fost 5-3 pentru admiterea sesizării, judecătorii care au votat împotrivă fiind Livia Stanciu, Daniel Morar și Simina Tănăsescu. Raportor al CCR a fost Gheorghe ”Giani” Stan, fostul șef al SIIJ.
Potrivit surselor citate, judecătorii constituţionali au admis sesizarea în legătură cu reducerea de la zece la şapte ani a vechimii pentru procurorii DNA şi DIICOT, iar în ceea ce priveşte principiul bicameralismului, instanţa constituţională a respins sesizarea instanţei supreme – informează Agerpres.
Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reuniţi în cadrul Secţiilor Unite, au decis în unanimitate sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii, înainte de promulgare, a Legii privind modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi pentru modificarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciară – scrie Agerpres.
Conform unui comunicat al Instanţei supreme, sesizarea de neconstituţionalitate priveşte actul normativ în ansamblul său, precum şi anumite prevederi ale acestuia, în raport cu motive de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă.
„Sub aspect extrinsec, sesizarea priveşte neconstituţionalitatea actului normativ în întregime, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 61 alin. (2) şi ale art. 75, referitoare la principiul bicameralismului, întrucât forma adoptată de camera decizională (Senatul României) modifică substanţial obiectul de reglementare, configuraţia şi conţinutul legii adoptate de prima cameră sesizată (Camera Deputaţilor). Sub aspect intrinsec, sesizarea priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor articolului II pct. 1 şi 2 (art. 791 alin. (3) şi art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004) în raport cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), sub aspectul exigenţelor privind calitatea legii; neconstituţionalitatea dispoziţiilor articolului II pct. 1 şi 2 (art. 791 alin. (3) şi art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004) în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principiul egalităţii în drepturi; neconstituţionalitatea dispoziţiilor articolului II pct. 1 şi 2 (art. 791 alin. (3) şi art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004) în raport cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie referitoare la rolul Ministerului Public în apărarea ordinii de drept”, spune ICCJ.
Senatul a adoptat, în calitate de Cameră decizională, propunerea legislativă de modificare a legii privind statutul magistraţilor şi a legii organizării judiciare, care reglementează transferul magistraţilor în cadrul instanţelor şi parchetelor prin intermediul CSM şi condiţii de vechime reduse de la zece la şapte ani pentru procurorii DNA şi DIICOT.
Proiectul mai prevede, printre altele, abrogarea articolului potrivit căruia persoanele care au ocupat minimum 10 ani funcţia de judecător sau procuror şi magistrat-asistent, care nu au fost sancţionate disciplinar, au avut numai calificativul „foarte bine” la toate evaluările şi şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, puteau fi numite, fără concurs sau examen, în funcţiile vacante de judecător sau procuror, la instanţe sau parchete de acelaşi grad cu cele unde au funcţionat sau la instanţe ori parchete de grad inferior.
Potrivit celor adoptate, transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel/procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa/parchetul de unde se transferă şi unde se transferă.
În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel/aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel/procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.
Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer, iar procurorii nu pot fi transferaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie sau la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Decizia CCR decimează DNA și DIICOT
DNA şi DIICOT au transmis un Memoriu Amicus Curiae în care susţin că reducerea vechimii de la 10 la şapte ani pentru accederea într-un post de procuror în cadrul celor două Direcţii este un demers legislativ necesar, menţinerea acesteia la 10 ani, în condiţiile existenţei unui deficit de personal de 40%, fiind de natură să conducă la o gestionare precară a fenomenului criminalităţii organizate şi corupţiei la nivel înalt.
„Cu caracter principial, subliniem că modificarea Legii nr. 304/2004, în sensul reducerii vechimii necesare pentru funcţionarea procurorilor în cadrul DNA şi DIICOT, este un demers legislativ necesar şi solicitat, în mod constant, de către conducerea Ministerului Public, având în vedere că în perioada 2017 – 2021 cele două instituţii au întâmpinat dificultăţi în derularea activităţilor curente, în contextul unui deficit de personal de peste 40%. (…)
Menţinerea unei vechimi de 10 ani pentru accederea la postul de procuror în cadrul DNA şi DIICOT, în condiţiile în care conduce la permanentizarea deficitului acut de personal, este de natură să conducă la o gestionare precară a fenomenului criminalităţii organizate şi corupţiei la nivel înalt, să crească riscurile pentru ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului, asociate acestor tipuri de infracţiuni şi să ducă la imposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor asumate de autorităţile naţionale din perspectiva convenţiilor internaţionale împotriva corupţiei, strategiilor de combatere a criminalităţii organizate şi corupţiei la nivelul Uniunii Europene, strategiei europene de securitate şi strategiei Uniunii Europene în materie de droguri „, explică DNA şi DIICOT.
În plus, consideră DNA şi DIICOT, modificarea criticată prin obiecţia de neconstituţionalitate nu este de natură să încalce nicio dispoziţie constituţională.
„Argumentul principal de neconstituţionalitate, din perspectiva autorului obiecţiei, este reprezentat de instaurarea unor norme derogatorii de la dreptul comun în ceea ce priveşte condiţiile şi modalitatea de accedere în funcţia de procuror în cadrul DNA şi DIICOT. Or, această opţiune a legiuitorului de a crea norme derogatorii pentru structurile specializate a existat încă de la înfiinţarea DNA şi DIICOT, fără a pune vreodată o problemă de încălcare a normelor constituţionale. De altfel, în Decizia nr. 33/2018, Curtea Constituţională a României îşi expune cu claritate opinia că ‘înfiinţarea unor structuri de parchet specializate pe domenii de competenţă materială (DNA sau DIICOT) sau personală (Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie) constituie expresia opţiunii legiuitorului, care, în funcţie de necesitatea prevenirii şi combaterii anumitor fenomene infracţionale, decide cu privire la oportunitatea reglementării acestora’”, se aminteşte în memoriul trimis la CCR.
Pe de altă parte, susțin cele două instituții, ”vechimea necesară pentru funcţionarea în cadrul unei structuri de parchet şi dobândirea gradului profesional cu caracter temporar nu sunt prevăzute în legea fundamentală şi nici nu sunt elementele esenţiale în ceea ce priveşte îndeplinirea rolului Ministerului Public în apărarea ordinii de drept. De altfel, dacă această teză ar fi fost adevărată, aceleaşi probleme de constituţionalitate s-ar fi pus şi în 2017, în momentul stabilirii vechimii de 10 ani pentru funcţionarea în cadrul DNA şi DIICOT. De asemenea, opţiunea pentru modalităţi diferite de accedere la o structură a sistemului judiciar se poate constata şi în ceea ce priveşte accederea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde legiuitorul a considerat că susţinerea unui examen similar celor pentru tribunale sau curţi de apel nu este o variantă aptă să producă rezultatul dorit, fără ca această opţiune să conducă la o dezbatere privind constituţionalitatea normelor aplicabile”.
