Mai întâi, Kremlinul a fortificat digital Rusia — înăuntru și în afară, cu un scut cu două fețe. Apoi a atacat Occidentul.
Acesta este episodul 10 din seria de investigații „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade). În această serie, Investigative-Report radiografiază fortăreața digitală construită de Kremlin înainte de ofensiva informațională împotriva democrațiilor occidentale — de la legi, infrastructură și propagandă centralizată, până la Telegram, „cupola” electromagnetică, unitățile cibernetice ale GRU și exportul modelului în Europa.
Episodul anterior a arătat cum funcționează RuNet — DNS național, rute controlate, „liste albe”, întrerupătorul de stat — ca „scut” intern. În episodul de față punem în oglindă trei spații democratice (Moldova, România, Franța) atacate extrem de agresiv de Rusia putinistă și arătăm pe baza documentelor oficiale, măsurătorilor de rețea și anchetelor publice cum au fost testate, aplicate sau imitate — cu actori, vectori, cronologii și efecte vizibile în viața publică – tacticile descrise (blocaje DNS, „liste albe”, comutări de rute, operațiuni proxy, recrutare comercială de influenceri, coordonare pe Telegram).
Operațiunea specială externă a Rusiei: schimbarea conducerii statului
Între 2023 și 2025, Rusia a derulat o operațiune specială externă cu un obiectiv politic clar: să schimbe conducerea statului în democrațiile europene, înlocuind-o cu marionetele sale și construind un mediu informațional care să le facă acceptabile publicului. În acest episod analizăm trei cazuri în care urmele operațiunii speciale rusești sunt evidente: Moldova, România și Franța. Țintele sunt fixate de Kremlin: la Chișinău, rețeaua lui Ilan Șor și propulasarea lui Alexandr Stoianoglo; la București, umflarea lui Călin Georgescu; la Paris, avantaj narativ pentru Rassemblementul National al lui Le Pen.
Metoda apare în toate documentele oficiale. Pentru Moldova, SIS (2024) reține existența unui centru de coordonare la Moscova, cu execuție la Chișinău (instrucțiuni, logistică, finanțare, mobilizare). Pe frontul tehnic, ANRCETI a blocat 31 de domenii pro-Kremlin în martie 2022 (inclusiv Sputnik-md, Vesti-md și clone), după care rețeaua s-a regrupat pe găzduiri și domenii „clonă”. În România, în semestrul al doilea al anului 2024, rapoartele de transparență ale platformelor indică rețele dedicate publicului român, cu zeci de mii de conturi folosite pentru umflarea artificială a vizualizărilor, redistribuirilor și comentariilor și mii de materiale electorale eliminate; în paralel, pe 4 decembrie 2024, CSAT declasifică notele SRI (Nota I și Nota II) , SIE și MAI–DGPI despre recrutarea pe scară largă a creatorilor de conținut, coordonare pe canale închise și plăți ascunse prin interfețe comerciale. În Franța, VIGINUM și ANSSI publică indicatori tehnici pentru rețele proxy — RRN/NewsRoad (2023) și Storm-1516 (2025) — și îi distribuie platformelor și partenerilor europeni pentru acțiune rapidă.
Instrumentele sunt aceleași, doar ambalajul e diferit. Telegram funcționează ca centrală de execuție; site-uri și domenii care imită instituții sau redacții oferă aparență de legitimitate; rețelele de publicitate „nativă” (AdNow, MGID, Adskeeper, GEOZO) cumpără expunerea când vizibilitatea naturală nu este suficientă. În ferestre scurte, înaintea momentelor-cheie, serii succesive de postări amplifică aceleași mesaje, iar imaginile de stradă sunt reintroduse în fluxul online drept „dovadă”.
În cele trei teatre de operațiuni, aceeași schemă produce efecte diferite: în Moldova vedem laboratorul — coordonare FSB, Telegram ca centrală, publicitate „nativă”, site-uri care imită instituții și episoade de stradă folosite ca material de propagare; țintele politice: Alexandr Stoianoglo și formațiunile controlate de Ilan Șor. În România, rețeta este aplicată pe o piață mare, cu o consecință juridică explicită: la 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională constată vicierea întregului proces electoral prin folosirea netransparentă a tehnologiilor digitale și finanțări nedeclarate online. În Franța, răspunsul instituțional este articulat și transparent: VIGINUM și ANSSI publică indicatori tehnici, infrastructurile proxy sunt neutralizate rapid, iar cooperarea europeană funcționează ca mecanism de apărare.
Moldova — Laboratorul Kremlinului în proximitate
Republica Moldova a fost primul teren pe care Moscova și-a testat pe viu arsenalul destinat exportului: politice, logistice, financiare și digitale. În 2024, Serviciul de Informații și Securitate consemnează existența unui centru de coordonare la Moscova, cu o oglindă executivă la Chișinău: „tehnologii politice”, organizare, finanțe și logistică, plus responsabilități de comunicare și instruire pe teren. Linia operativă e racordată la structurile de securitate ruse (Serviciul 5 al FSB) și la oameni de legătură precum Konstantin Goloskokov și Mihail Potepkin, cu componentă civică sub „Molodaia Gvardia (Молодая Гвардия Единой России)”. Pe latura politică și financiară, rețeaua lui Ilan Șor oferă vehiculul local, iar în plan electoral Alexandr Stoianoglo este prezentat ca „soluție anti-sistem”, convenabilă intereselor Moscovei.
Pregătirea terenului e documentată: tabere de instruire la Moscova și în Balcani (inclusiv lângă Banja Luka), module despre tactici anti-poliție, folosirea materialelor pirotehnice, deposedări de armament, plus proceduri de mobilizare (rețea de „vorbitori”, echipe de teren, „celule” teritoriale). Arhitectura de mobilizare cuprinde mii de activiști plătiți, organizați pe nivele (celule primare și teritoriale), cu obiective de recrutare și apariții publice — nu doar pentru a strânge oameni, ci pentru a produce imagine și presiune asupra instituțiilor în momente-cheie (CEC, secții, anunțuri oficiale).
Instrumentele digitale leagă întregul mecanism. Telegram funcționează drept centrală de execuție: canale pentru instrucțiuni, liste de activiști, validări automate prin chatbot (de tip @KYCMD_bot, folosit pentru înscriere, localizare și control). Pe partea de infrastructură web avem o fabricare sistematică de domenii-clonă care imită instituții sau ONG-uri — inclusiv adrese de tip mec-gov.md, parlament-moldova.com și pagini „civice” rebranduite — înregistrate prin servicii care maschează originea (VPN/proxy) și plătite prin procesatori de plăți din jurisdicții netransparente. Rețelele comerciale de publicitate servesc drept multiplicator: AdNow, MGID, GEOZO (și altele) sunt folosite pentru a cumpăra expunere în audiențe aparent apolitice (divertisment, sănătate, lifestyle), din care mesajul e deviat treptat spre teme politice.
Cronologia intervențiilor e relevantă pentru ce urmează în România. În martie 2022, autoritatea de telecomunicații ANRCETI blochează 31 de domenii pro-Kremlin — între care Sputnik-md, Vesti-md și clone locale. Replica vine rapid: valuri de site-uri-clonă relansate pe alte servere (inclusiv din Transnistria și zona Odesa), redirecționări și comutări rapide ale rutelor de acces pentru ocolirea filtrelor. În paralel, o rețea de pagini conectate la proiecte precum Portal Kombat/InfoDefense împinge materiale reciclate în mai multe limbi, folosind domenii-capcană cu denumiri înșelătoare (aproape identice cu presa reală) și publicitate cumpărată. Pe site-urile locale — Șansă, Noi.md, Politics.md — intră conținut fabricat și „rapoarte” împachetate ca jurnalism, cu trimiteri încrucișate de linkuri pentru a mări aparent relevanța.
Legătura online–stradă e construită cu sânge rece. Instrucțiunile pentru intervalele scurte dinaintea momentelor-cheie (anunțuri electorale, conferințe, proteste) ajung pe canalele Telegram în pachete: texte standard, clipuri scurte, sloganuri de tip „lider persecutat”, „vot furat”, „anti-UE/anti-Occident”. Valurile de conținut sunt așezate peste episoade de stradă cu imagini violente — busculade, îmbrânceli, explozii pirotehnice — care se întorc online drept „dovadă” că „poporul cere schimbarea”. În același dosar, SIS descrie call-centere la Moscova pentru coordonare tactică, canale de finanțare prin entități paravan („Evrazia”, ONG-uri) și conexiuni oligarhice, conturând o coloană financiară care hrănește mobilizarea.
Când autoritățile intervin, fortăreața își arată elasticitatea. Blocajele DNS sunt ocolite prin domenii noi și servere de sacrificiu; paginile „civice” se rebranduiesc și reiau campaniile sub alte denumiri; conturi vechi sunt reactivate ca să mimeze originalitatea. Publicitatea „nativă” continuă să livreze — banii par ”comerciali”, nu politici. În acest sens, Moldova devine scenariul și regia pentru export: lanțul complet de execuție — de la temă la fabrica de conținut, distribuție (Telegram + rețele comerciale), validare prin site-uri care imită instituții și ieșire în stradă pentru imaginile care închid cercul.
Efectul public se vede. În preajma momentelor electorale apar pierderi de încredere în instituții, polarizare pe segmente sensibile (diaspora, regiuni cu vulnerabilități identitare) și presiune asupra procedurii (chemări la secții, încercări de blocare, contestări orchestrate). Beneficiarii politici sunt expliciți: formațiunile controlate de Ilan Șor și Stoianoglo ca marionetă prezidențială, împinse într-un cadru anti-UE și anti-instituții. Analize independente de rețea și infrastructură recunosc aceeași semnătură: site-uri-clonă, traduceri automate reutilizate în lanț, sponsorizări prin rețele comerciale, coordonare în afara platformelor (Telegram) și servicii cumpărate din afară (externalizare) către agenții de conținut.
Așa se explică de ce România e pasul următor. Chișinăul furnizează lanțul de lucru: disciplină operativă, intervale preelectorale pentru valuri de conținut, interfețe comerciale care maschează banii, conturi reanimate pentru aparență „organică” și legătura cu strada, suficient de spectaculoasă pentru a genera clipuri scurte care fac turul platformelor. Tot ce s-a verificat în Moldova reapare în 2024 într-o piață mai mare: recrutare pe scară largă de creatori de conținut, împingere algoritmică, achiziție de expunere prin rețele de publicitate, presiune asupra infrastructurilor electorale și încercări de a produce scenă în stradă pentru a legitima online teza „schimbării inevitabile”.
Pe scurt, Moldova rămâne laboratorul: locul unde Kremlinul a arătat că „scutul” intern — filtrare, DNS național, comutări de rute, „liste albe” — poate fi transformat într-o lovitură externă atunci când ai canalele (Telegram), banii (publicitate „nativă”, interfețe comerciale) și vehiculele locale (rețele politice, „vorbitori”, activiști plătiți). Scenariul și regia de la Chișinău explică, aproape punct cu punct, saltul artificial din România și contramăsurile puse pe masă în Franța.
România — Testul cu efect constituțional
După ce la Chișinău s-au verificat scenariul și regia, România a fost terenul unde rețeta a fost derulată cap-coadă. Ținta, vizibilă cu ochiul liber: propulsarea în capul listei a lui Călin Georgescu, ridicat artificial la statut de opțiune electorală prin manipulare algoritmică și rețele de distribuție plătită.
Recrutarea pe scară largă a creatorilor de conținut. În noiembrie 2024, peste o sută de creatori de conținut din nișe apolitice (lifestyle, parenting, divertisment, sănătate) au primit oferte standardizate printr-o interfață comercială pentru influenceri (ex. FameUp). Briefurile au fost identice, cu calendar de postare și etichete predefinite; temele gravitau în jurul „elitei corupte” și al „demnității”, fără a pronunța inițial numele candidatului. Coordonarea s-a făcut în afara platformelor, pe canale închise (inclusiv Telegram): liste de distribuție, indicații de publicare „pe val”, texte/video pregătite. Inteligența artificială a fost folosită pentru variații care ocolesc filtrele: subtitrări, reluări cu modificări minore, mascarea originii.
Cumpărarea de expunere. Când distribuirea „naturală” nu ajungea, mesajele erau împinse cu bani prin rețele de publicitate așa-zise „native” — AdNow, MGID, Adskeeper, GEOZO. Pagini aparent „civice” sau de entertainment au promovat aceleași sloganuri, în aceleași intervale, producând impresia unei mișcări spontane. Investigații ulterioare au arătat legături tehnice între conturi (IP-uri comune, program de postare identic) și trasee care treceau prin Moldova și Serbia.
Indicatorii vizibili pe platforme. În semestrul al doilea din 2024, TikTok a raportat pentru publicul din România 6 rețele dedicate de comportament coordonat, 27.217 conturi folosite pentru umflarea artificială a vizualizărilor/redistribuirilor/comentariilor și peste 5.500 de materiale electorale eliminate. Către TikTok au fost transmise notificări oficiale (RRS) și un ordin de păstrare a datelor la 5 decembrie 2024, exact în fereastra critică de dinaintea deciziei Curții Constituționale. În paralel, analize independente (de tip Expert Forum) au surprins intervale de vârf (de ex. 13–26 noiembrie) în care vizibilitatea lui Călin Georgescu a crescut abrupt, corelată cu valuri coordonate de conținut.
Presiune asupra infrastructurilor electorale. În paralel, sistemele legate de procesul electoral (AEP, STS) au înregistrat zeci de mii de evenimente ostile într-un timp scurt — un „zgomot” tehnic menit să alimenteze tema „sistemul e instabil”. Tiparul e cunoscut în toată regiunea: întâi se testează pragurile, apoi se sondează apărarea și, în final, se inundă cu trafic pentru a crea instabilitate.
Ieșirea în stradă ca „dovadă” pentru online. În dosarul Potra, procurorii descriu chemări la protest și pregătirea de materiale pirotehnice și arme neletale pentru episoade cu imagini puternice. Sunt menționate opriri la Balotești (11 cutii pirotehnice categoria F4 – COBRA, RED BARON; arme albe/contondente) și la Mănești (pistol neletal Umarex HDR 50, articol pirotehnic F4), precum și legături financiare și logistice cu cercul campaniei lui Călin Georgescu (sume în jur de 10.000 USD, întâlniri, limuzină). Matricea e aceeași ca în Moldova: imaginea (scena) se întoarce pe platforme ca „dovadă”.
Momentul juridic decisiv. La 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională consemnează că „procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat pe toată durata desfășurării lui”, prin „utilizarea netransparentă a tehnologiilor digitale, inclusiv a inteligenței artificiale” și „finanțări nedeclarate în mediul online”. Este primul caz din UE în care o operațiune digitală are consecință constituțională clară: scrutinul se oprește și se reia.
Ecoul internațional. În februarie 2025, autoritatea franceză VIGINUM publică raportul despre „Élections Roumanie / Risques France”, confirmând folosirea influencerilor printr-o interfață comercială (menționează FameUp și aproximativ 130 de creatori), reanimarea de conturi vechi, publicări coordonate chiar înaintea momentelor-cheie și manipularea algoritmilor pentru creșterea artificială a vizibilității. Alte analize (de rețea și conținut) arată reutilizarea rețelelor comerciale de publicitate și trasee care duc spre actori și infrastructuri folosite anterior în regiune.
De ce contează cazul românesc. România arată unde duce aplicarea integrală a scenariului testat la Chișinău: creatorii plătiți înlocuiesc propaganda clasică, banii „comerciali” ascund scopul politic, site-urile și paginile „civice” oferă decorul, canalele închise dau ritmul, iar episoadele cu imagini tari hrănesc înapoi fluxul online. Când toate acestea sunt surprinse la timp, rezultatul nu mai este doar „percepție”, ci act juridic. De aici, lecția de apărare: documentarea rapidă, coordonarea instituțională și transparența publică scurtează viața operațiunilor și descurajează repetarea lor.
Franța — Testul de stres și răspunsul instituțional
În Franța, miza Kremlinului nu a fost crearea unui finalist prezidențial din nimic ci construirea unui mediu favorabil cîștigării alegerilor pentru Rassemblement National (RN), partidul condus de Marine Le Pen. Fereastra politică a fost deschisă de victoria RN la alegerile europene din 9 iunie 2024 și de blocajul care a urmat alegerilor legislative anticipate. În acest decor, aparatul francez de apărare informațională a surprins o rețea de site-uri care imitau presa, folosind domenii cu denumiri înșelătoare și articole reciclate pentru mai multe piețe europene.
Cadru politic care a făcut terenul permeabil
Legătura cu Moscova este documentată și explică de ce mesajele pro-Kremlin găsesc ecou. În 2014, Rassemblement National — pe atunci Frontul Național — a contractat un împrumut de 9 milioane de euro prin First Czech Russian Bank; după închiderea băncii, creditul a fost cesionat companiei ruse Aviazapchast. Disputa privind rambursarea a fost menținută ani la rând pe agenda publică, fixând o dependență financiară greu de ignorat. Pe 24 martie 2017, Marine Le Pen a fost primită la Kremlin de Vladimir Putin, un gest cu încărcătură simbolică folosit ulterior în comunicare ca argument de legitimitate externă. În anii următori, lideri ai RN, precum Thierry Mariani și Aymeric Chauprade, au apărut în delegații în Crimeea după anexare, iar pozițiile publice ale conducerii partidului — „pace imediată”, respingerea sancțiunilor — au coincis cu narațiunile Kremlinului.
Acest fundal financiar și politic nu e un simplu detaliu de decor; el creează cadrul pentru receptivitate: când legăturile sunt cunoscute, operațiunile digitale care împing mesaje pro-Kremlin găsesc ecou mai ușor
Metoda: imitarea presei și clonarea de domenii (doppelgänger)
Statul francez a documentat metoda rusească de imitare a identității media: site-uri care copiază denumirea și înfățișarea redacțiilor reale, domenii aproape identice (un caracter în plus sau în minus), articole fabricate ori prelucrări traduse în mai multe limbi, apoi împinse în fluxul informațional prin Telegram și platforme sociale, adesea cu promovare plătită. Scopul: să pară legitim, să treacă de filtrul de vigilență al publicului și să întărească temele utile Moscovei (anti-UE, anti-sprijin pentru Ucraina, „pace imediată”, neîncredere în „elită”). Acesta este exact fenomenul cunoscut ca doppelgänger (înșelare prin dubluri).
Două dosare publice care descriu aplicarea metodei
1) „RRN/NewsRoad ” (2023–2024). O rețea care a mimat presa: domenii capcană, identități vizuale apropiate de publicații reale, articole reciclate și traduceri pentru mai multe piețe europene. Distribuția s-a făcut prin canale Telegram și alte platforme, cu promovare plătită pe subiecte sensibile (geopolitică, migrație, energie). Ținta: construirea unei ambianțe de neîncredere în UE și de „normalizare” a pozițiilor pro-Kremlin, utilă RN.
2) „Storm-1516” (2025). O campanie înrudită ca metodă: familii de domenii și site-uri-oglindă care împingeau aceleași mesaje. VIGINUM și SGDSN au publicat indicatori tehnici (tipare de domenii, rute de găzduire, ritm al publicării) și au notificat platformele, în paralel cu partajarea acestor date în rețeaua europeană pentru tăieri rapide.
Cum arată în practică. Utilizatorul primește un link către un „articol” găzduit pe un domeniu care pare a fi al unei redacții cunoscute, dar nu este (diferență de un caracter, un subdomeniu interpus). Câteva paragrafe „credibile”, preluări din surse legitime și inserții subtile de mesaje pro-Kremlin. Este redistribuit pe Telegram, ajunge pe grupuri tematice și pe conturi „civice”, apoi este întărit prin plasare plătită. În lipsa clarificării rapide, capătă viață.
Ce a făcut statul francez — și de ce a funcționat
Diferența față de alte spații este reflexul instituțional:
- VIGINUM a cartografiat public rețelele, a publicat indicatori pe care redacțiile, platformele și organizațiile civice i-au putut folosi imediat și a semnalat infrastructurile pentru dezactivare.
- ANSSI a asigurat componenta de securitate cibernetică: contact tehnic cu operatorii, tăieri și măsuri de protecție.
- În paralel, guvernul a rulat „Plan Résilience Numérique” — un program care îmbină măsuri tehnice cu educație media (explicarea publică a mecanismelor de manipulare, ghiduri pentru redacții și resurse pentru școli și administrații).
Efectul a fost scurtarea duratei de viață a operațiunilor. Demontarea publică — cu documente, liste de domenii și explicații accesibile — a redus impactul în timp, chiar dacă fereastra electorală din iunie 2024 fusese exploatată abil.
De ce contează cazul francez în seria noastră
Cazul Franței arată aceeași matrice folosită și la Chișinău sau București — site-uri care imită presa, domenii înșelătoare, mesaje reciclate și promovare plătită —, dar și ce funcționează ca apărare: publicarea rapidă a indicatorilor, coordonare tehnică între instituții și comunicare deschisă cu publicul. Dacă Moldova a fost laboratorul în care s-a scris „scenariul”, iar România a oferit efectul juridic, Franța furnizează manualul de contramăsuri — un model de transparență care face operațiunea ineficientă înainte de a prinde rădăcini.
Trei dosare, aceeași logică, rezultate diferite
Cele trei cazuri descriu aceeași ”operațiune specială” externă a Rusiei: împingerea în prim-plan a unor marionete ale Moscovei și remodelarea mediului informațional astfel încât acestea să devină plauzibile. Finalitatea dorită a fost înlocuirea conducerii; în practică, nu s-a ajuns acolo în Moldova și România, iar în Franța efectul s-a tradus mai ales în avantaj electoral pentru RN, nu în controlul guvernării. Așadar, intenția este unitară, dar rezultatul diferă în funcție de reziliența instituțională și de timpul de reacție.
Mecanismul comun se vede cu ochiul liber: instrucțiuni politice și operative venite dinspre Moscova; producție în serie de conținut; împingere prin recomandări și trenduri; clone de presă (fenomenul doppelgänger) și pagini „civice” care legitimează și amplifică. Când vizibilitatea naturală nu este suficientă, se cumpără expunerea prin rețele de publicitate; când apar tăieri sau moderări, se mută rapid găzduirea și se schimbă denumirile domeniilor. Telegram joacă rolul de centrală de coordonare: distribuie temele, fixează momentele de livrare, verifică oamenii din teren. Iar atunci când e nevoie de „dovadă” vizuală, se iese din ecran: momente puse în scenă în stradă, filmate și reintroduse online pentru a confirma narațiunea.
Și indicatorii se repetă: ferestre pre-electorale cu valuri aproape simultane de postări; conturi vechi reanimate și grupuri de comentarii care ridică artificial materialele; familii de domenii aproape identice cu presa legitimă; traduceri și reciclări pentru mai multe limbi europene; mutări rapide de server la primele semne de moderare; tematică fixă — anti-UE, „pace imediată” în Ucraina, respingerea sancțiunilor, delegitimarea instituțiilor, mitul „liderului persecutat”.
Diferența o face răspunsul statului. Moldova arată laboratorul: coordonare tutelată de FSB, Telegram ca instrument de execuție, publicitate „nativă”, clone de site-uri care imită instituții, momente stradale gândite pentru cameră; beneficiari — partidele lui Șor și împingerea lui Stoianoglo ca „alternativă” convenabilă. România arată aplicarea pe o piață mare: recrutare de creatori de conținut, forțarea recomandărilor, cumpărare de audiență, lovituri tehnice la infrastructuri și puneri în scenă — cu efect juridic la vârf: pe 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională consemnează vicierea întregului proces electoral prin folosirea netransparentă a tehnologiilor digitale și finanțări nedeclarate online. Franța oferă manualul de apărare: indicatori tehnici făcuți public, notificări și tăieri rapide ale infrastructurilor proxy, cooperare europeană și comunicare clară către public, care scurtează viața campaniilor.
Legătura cu episoadele anterioare ale seriei ”Cortina de Fier Digitală” este explicită. Scutul intern construit în Rusia — filtrare și inspecție (DPI/TSPU), DNS național, controlul traseelor de trafic (rutare), „liste albe” — oferă disciplina, masca și elasticitatea necesare pentru a proiecta în exterior aceeași capacitate, sub forma unor operațiuni de influență. Când acest scut se combină cu brațul cibernetic al serviciilor (GRU/FSB/SVR), cu acoperirea electromagnetică și componenta orbitală, rezultatul este o capabilitate integrată care poate fi folosită ofensiv în afara granițelor, fără a abandona aparența defensivă.
Acesta e punctul în care firul se leagă de Episodul 11 — „Apărarea permite atacul”: scutul intern al Rusiei (legi restrictive, SORM, TSPU, DNS național) disciplinează fluxurile, ascunde originea și permite mutări rapide ale infrastructurii; combinat cu capabilitățile cibernetice ale serviciilor (GRU/FSB/SVR), cu acoperirea electromagnetică și componenta orbitală, „apărarea” devine platforma de lansare pentru operațiunile speciale externe. Acolo arătăm, în detaliu, cum se transformă mecanismul defensiv în instrument de proiecție ofensivă.
Seria completă „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade):
1. Scutul înaintea loviturii – începutul războiului digital rus
2. Harta strategică: logica războiului hibrid
3. Cronologia legilor: de la „agenții străini” la „căutarea interzisă” (2012–2025)
4. „Ochiul și timpanul” cu filtru rusesc: interceptare totală, filtrare la comandă și răspunsuri din interiorul RuNet-ului
5. Pumnul în gură presei: capturarea presei și monopolul statului asupra informației
6. Telegram, brațul digital înarmat al Kremlinului împotriva Occidentului
7. Cupola electromagnetică și spațială: bruiaj, poziție indusă artificial și sateliți în războiul hibrid al Rusiei
8. Divizia cibernetică a GRU: unitățile militare 26165 și 74455, de la spionaj la sabotaj în infrastructurile europene
9. RuNet: butonul care deformează realitatea în Rusia
10. Studiu de caz: Moldova, România și Franța ca teren de testare pentru arsenalul digital al Rusiei
11. „Apărarea permite atacul”
12. Breșe, contramăsuri, lecții pentru democrații
13. Epilog – Cortina digitală și timpul
About The Author
