Mai întâi, Kremlinul a fortificat digital Rusia — înăuntru și în afară, cu un scut cu două fețe. Apoi a atacat Occidentul.
Acesta este episodul 7 din seria de investigații „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade). În această serie, Investigative-Report radiografiază fortăreața digitală construită de Kremlin înainte de a lansa ofensiva informațională împotriva democrațiilor occidentale — de la legi, infrastructură și propagandă centralizată, până la Telegram, cupola electromagnetică, unitățile cibernetice ale GRU și exportul modelului în Europa.
Episodul anterior a documentat Telegram ca „braț digital” al statului rus. Acum mutăm privirea spre „cerul tactic”: cupola electromagnetică și spațială — bruiaj, poziție indusă artificial (prin semnale satelitare), blocarea comunicațiilor și manevre de proximitate — nivelul care furnizează supravegherea și mijloacele de intervenție ale războiului hibrid, pe front și în profunzimea Europei.
Ca să înțelegem concret ce înseamnă cupola, coborâm în teren, la nivelul efectelor imediate.
Un avion comercial intră în zona Baltică, pe o rută obișnuită, într-o după-amiază cu vizibilitate bună. Totul pare în regulă până când, brusc, poziția afișată pe ecrane „alunecă” câteva mile în lateral, ca și cum harta s-ar fi deplasat sub aeronavă. Controlorii nu semnalează nimic neobișnuit, vremea rămâne liniștită, iar echipajul trece pe sisteme de rezervă și readuce parametrii la normal. La sol, câteva drone civile din vecinătatea unei instalații militare își pierd poziția stabilă și intră în procedura de protecție după ce receptorul de poziționare prin satelit este derutat — exact comportamentul prevăzut când intervin interferențe deliberate. Pe mare, un cargou observă în apropierea unui port că poziția furnizată prin satelit „saltă” câteva sute de metri față de traseul real, în timp ce radarul de la bord și geamandurile vizibile confirmă altă poziție; pilotul automat se decuplează pentru a evita o manevră greșită. Iar, mult deasupra, un satelit rusesc execută o apropiere calculată pe aceeași orbită de o altă platformă — o manevră co-orbitală deliberată, folosită pentru recunoaștere, intimidare și testarea reacțiilor.
Aceste abateri tehnice resimțite de aeronave, nave și drone, împreună cu proximitatea controlată pe orbită, sunt semne clare ale acțiunii cupolei: bruiaj, poziție indusă artificial (prin semnale satelitare), blocarea comunicațiilor și manevre de proximitate, aplicate în aceeași fereastră de timp.
Ce este cupola electromagnetică: de la bruiaj la orbită
Cupola electromagnetică este un nivel operațional de control întins peste spectrul radio și peste legăturile prin satelit, de la nivel tactic (zona de luptă, granițe, porturi, noduri energetice) până la nivel strategic (coridoare aeriene și maritime, zona de orbită joasă). Scopul este același: să te orbească, să te amuțească și să te dezorienteze chiar în momentul critic.
Funcțiile principale pot acționa singure sau împreună, pe ferestre scurte, repetate sau în serii succesive. Bruiajul acoperă semnalul util cu zgomot, receptorul sesizează problema și ești obligat să treci pe soluții de rezervă. Poziția indusă artificial (prin semnale satelitare) îți „servește” un set de semnale artificiale, mai puternice și coerente decât cele reale; calculatorul de la bord al aeronavei, navei ori dronei calculează o soluție greșită de poziție și timp, iar instrumentele îți arată o realitate care nu există. Blocarea comunicațiilor acționează selectiv asupra comunicațiilor la urcare sau la coborâre; rețeaua pare întreagă, dar traficul de date nu mai ajunge unde trebuie. În același timp, interceptarea și localizarea emisiilor desenează harta adversarului: ce emite, unde, cât de des, cum poate fi oprit.
De ce a fost creată această cupolă? Pentru că, în doctrina rusă, războiul contemporan este o competiție pentru percepție și timp. Dacă te orbesc (radare, senzori), te amuțesc (comunicații) și te dezorientez (poziționare, navigație, timp), îți anulez planul fără să trag vreun foc. Cupola este, așadar, un instrument „sub prag”, conceput să producă efecte militare și politice fără să pară o escaladare frontală.
Cum este folosită? Flexibil și controlat. Astăzi, acoperă o fereastră de timp cât să mascheze deplasarea unei brigăzi; mâine, degradează poziționarea pe un culoar aerian și forțează ocoluri scumpe; poimâine, subțiază calitatea legăturilor prin satelit într-o zonă îngustă chiar când la sol se pregătește o lovitură. Pe orbită, apropierea controlată de un satelit occidental transmite un mesaj fără cuvinte: „pot sta lângă tine când vreau”.
Cui servește? Practic, Forțelor Armate ale Federației Ruse și structurilor care operează războiul radio și spațial; politic, servește direct conducerea de la Kremlin. Cupola protejează dispozitive proprii, descurajează recunoașterea adversarului, creează ambiguitate în instituțiile civile ale statelor vizate și oferă material pentru narațiunea imediat următoare: „nu noi”, „sistemele lor sunt slabe”, „este o exagerare”.
Care e rolul în ofensiva gândită de Putin? Să deschidă o fereastră de oportunitate și să o închidă prin confuzie. În interior, apără infrastructuri, baze, centru de comandă. În exterior, presează la granițele NATO și UE: zdruncină încrederea în instrumentele tehnice, ridică prețul operațiunilor, amână decizia. Exact când apar simptomele — aterizări întârziate, drone rătăcite, nave cu poziții neplauzibile — Telegram și canalele afiliate distribuie explicația convenabilă. Asta este legătura directă cu Episodul 6: brațul digital valorifică efectul produs de cupolă.
Cum se simte pentru utilizatorul direct? Dacă ținta este o aeronavă, în cabina de pilotaj apar nepotriviri între poziția calculată prin satelit, sistemul inerțial de navigație (INS) și urmărirea radar de la sol; alertele de proximitate se aprind când nu trebuie sau lipsesc la limită. Dacă ținta este o navă, mai multe ambarcațiuni din aceeași zonă raportează devieri similare pe afișajele electronice; pilotul automat se oprește, iar navigatorul revine la radionavigație clasică și la vedere. Pentru drone, apar refuzuri de decolare ori aterizare, intrări bruște în mod de siguranță sau încercarea de a reveni la punctul de plecare calculat greșit.
Cronologia: de la Siria și Donbas la invazia totală
Cupola nu s-a născut peste noapte. În Siria, lângă infrastructuri ruse, au fost testate blocarea și perturbarea radarelor, bruiajul legăturilor, acoperirea optică.
În Donbas, încă din 2014–2015, s-a impus un lanț scurt care avea să devină regulă: interceptare la sol, degradarea legăturilor adversarului, lovituri de artilerie dirijate cu informația radioelectronică. După 24 februarie 2022, acest ansamblu de mijloace s-a maturizat. În zona de luptă, unități de război radio lucrează în pas cu artileria și cu dronele; în spațiul civil din jur, coridoarele aeriene și maritime simt în mod repetat perturbări ale serviciilor de poziționare; pe orbită, apar episoade de proximitate care arată că spațiul a devenit și el teatru de luptă.
Din Ucraina, cupola s-a extins peste Marea Neagră și Marea Baltică, apoi către Scandinavia, unde autorități naționale au consemnat, oficial, bruiaj și poziții false localizate. Cronologia arată trecerea de la încercări la rutină regională.
Instrumentarul Rusiei: sisteme, doctrine, rețele
Nu este un glosar, ci trusa de lucru a cupolei, explicată pe românește.
Krasuha-4 este un complex de război radio care apără obiectivele de „ochiul” adversarului. Țintește radare aeropurtate și senzori de recunoaștere, micșorând câmpul de vedere al avioanelor și platformelor de supraveghere. Se folosește pentru a ascunde manevre, baterii antiaeriene sau puncte de comandă.
Murmansk-BN lucrează pe unde scurte, la distanțe de ordinul miilor de kilometri, și deranjează rețele HF cu rol strategic. Ținta lui sunt canale de comunicații care, altminteri, trec peste mări.
Borisoglebsk-2 este un sistem tactic pe șasiu care stă aproape de linia de contact și lovește legături de nivel tactic — observatori, operatori de drone, echipe de artilerie, comandanți. Este instrumentul care „taie vocea” exact în luptă.
Leer-3 combină drone Orlan cu module GSM care ating rețelele celulare: cartografiază telefoane și poate injecta mesaje într-un perimetru. Aici cupola se leagă direct de Telegram: perturbarea tehnică se transformă în presiune psihologică.
Tirada-2S este asociat cu blocarea comunicațiilor prin satelit. Nu lovește fizic în spațiu, dar oprește legătura de urcare: din exterior pare că totul funcționează, însă semnalul către satelit nu mai ajunge.
Împreună, aceste sisteme urmăresc același efect: să-ți ia vederea, vocea și busola tocmai când ai nevoie de ele, împingându-te să faci pasul greșit.
Cum se operează negarea poziționării: bruiaj și poziție indusă artificial (prin semnale satelitare)
Poziționarea prin satelit a aeronavelor, navelor și sistemelor de la sol se sprijină pe trei stâlpi: timp, geometrie, încredere. Bruiajul lovește „auzul” receptorului: semnalul util se pierde în zgomot, problema este recunoscută, iar operatorul trece pe rezerve. Poziția indusă artificial (prin semnale satelitare) lovește „încrederea”: un set de semnale satelitare artificiale, cu parametri care par legitimi, face ca aparatul de bord să aleagă o soluție greșită. Din acel moment, toate funcțiile dependente de poziție și timp intră într-o buclă eronată: alertele de proximitate apar fără motiv sau lipsesc la limită; pilotul automat corectează spre o traiectorie care pe ecran pare curată, dar nu este; dronele încearcă să revină la punctul de plecare memorat greșit; navele „se plimbă” pe hărți în altă parte decât se află.
În nordul Europei, fenomenul s-a repetat în perioade succesive.
Finlanda a raportat interferențe aproape zilnice în serviciul de navigație prin satelit pe rute comerciale și episoade care au afectat navigația în Golful Finic.
În Norvegia, în Finnmark, măsurători oficiale au confirmat nu doar bruiajul persistent la frontieră, ci și poziții false la altitudini joase.
În Marea Neagră, încă din 2017, navigatorii au documentat situații în care mai multe nave au apărut pe hărți în același punct imposibil — un avertisment timpuriu pentru ceea ce astăzi se vede pe scară mult mai largă.
Cum recunoști, în practică, intervenția cupolei asupra poziției și comunicațiilor? La bordul unei aeronave apar neconcordanțe între poziția furnizată prin satelit, soluția INS și urmărirea radar de la sol; pot apărea mesaje de integritate sau alarme care se sting și reapar, iar alte echipaje de pe același culoar raportează devieri similare. Pe mare, mai multe nave din același perimetru văd „salturi” ale poziției indicate de sistemul de navigație prin satelit, în timp ce radarul de bord, geamandurile și reperele vizuale confirmă altă poziție; pilotul automat se decuplează pentru a preveni o corecție greșită, iar poziția raportată în AIS devine neplauzibilă. Pentru drone, apar refuzuri de decolare sau de aterizare, intrări în mod de protecție și tentative de revenire către un punct de plecare calculat greșit; uneori se degradează sau se frânge și legătura de comandă/video. Toate aceste semne sugerează intervenție deliberată asupra poziției și timpului transmise prin satelit ori asupra canalelor de comunicații din zonă.
Spațiul ca teatru de luptă: sateliți, proximitate orbitală și teste anti-satelit
Spațiul a intrat în același scenariu. Un „inspector” satelitar este o platformă capabilă de apropiere controlată de un alt obiect, pentru a-i observa comportamentul, a-i provoca o daună sau a-l devia. Nu este nevoie să lovești deschis pentru a transmite mesajul: simpla proximitate pe aceeași orbită spune că poți atinge antene, panouri, senzori. La sol, sisteme dedicate pot orbi temporar un senzor optic ori închide o legătură. În 2021, distrugerea unui satelit vechi a lăsat în urmă un nor de fragmente care obligă și astăzi la manevre de evitare. În 2024, apropierea prea mare a unui satelit rusesc de o platformă americană a arătat, în clar, că proximitatea a devenit instrument de presiune.
Ucraina: folosirea cupolei, din prima zi, până la „duelul” zilnic
Ucraina este laboratorul deschis în care cupola a fost folosită intens. În dimineața invaziei, o rețea satelitară utilizată de autorități și de armată a fost compromisă: mii de terminale au rămas fără serviciu, iar comunicațiile civile și militare au fost afectate. A fost prima demonstrație că poți stinge o verigă prin spațiu fără să atingi fizic sateliții.
Pe front, unitățile ruse de război radio au combinat bruiajul, poziția indusă artificial (prin semnale satelitare) și interceptarea pentru a degrada sistemele de comandă și transmitere a datelor, a izola echipele de artilerie de observatori și a „orbi” dronele ucrainene. Zonele fără serviciu sau cu servicii de slabă calitate au apărut și au dispărut strategic, în funcție de operațiuni. Răspunsul ucrainean a venit prin schimbări de parametri de lucru, relocarea antenelor, introducerea de ferestre stricte de utilizare și proceduri care să reducă probabilitatea apariției orbirii instrumentelor în momente critice. În paralel, Telegram a amplificat fiecare sincopă, prezentând-o fie ca incompetență, fie ca defect al echipamentelor occidentale.
Pe termen lung, rezultatul nu a fost „închiderea” definitivă a rețelelor, ci o luptă de uzură zilnică în spectru: uneori legătura ține, alteori cade exact când ai nevoie de ea. Asta este esența cupolei pe acest front: nu distruge, ci degradează exact cât trebuie, în locul potrivit, la momentul ales, astfel încât planul adversarului să-și piardă sincronul.
Lanțul senzori–efecte: cum intră cupola în ciclul operativ
În spatele antenelor și ecranelor funcționează același lanț: culegere, analiză, decizie, efect. Cupola oferă orbire controlată adversarului și, în același timp, indicii tehnice pentru operatorul care acționează sub ea: unde emite inamicul, care îi sunt nodurile de legătură, când rămâne fără voce.
Aici se prind laolaltă straturile „Cortinei de Fier Digitale”. Stratul intern — filtrarea și „internetul suveran” — controlează fluxurile din interior și decide ce poate circula. Stratul electromagnetic și spațial explicat aici reduce vederea și vocea adversarului prin bruiaj, poziție indusă artificial și blocarea comunicațiilor, creând un gol de informație și câteva minute de confuzie. În acel gol intră Telegram: rețeaua răspândește imediat versiunea convenabilă, fixează percepția și transformă incidentul tehnic în avantaj propagandistic.
Cazuri-simbol: harta incidentelor care ne vizează direct
În Finlanda, din iarna 2024, perturbările aproape zilnice ale poziționării au atins aviația civilă și, periodic, navigația în Golful Finic. În Norvegia, în Øst-Finnmark, măsurători oficiale au confirmat poziții false la altitudini joase în proximitatea frontierei cu Rusia. În Marea Neagră, încă din 2017, un grup de nave comerciale a apărut pe hărți în același punct imposibil, un precedent clasic pentru „poziții false”. În estul Mediteranei, autorități aeronautice europene au emis în mai multe rânduri atenționări privind perturbări de semnal în vecinătatea zonei siriene. În Arctica, lângă Svalbard, echipaje civile au raportat perturbări repetate pe rutele către peninsulă.
România intră în această hartă prin geografie și alianțe. Suntem stat riveran la Marea Neagră, membru UE și NATO. Orice perturbare în culoarele din jur — aeriene sau maritime — se transmite, în cascadă, către transport, energie, economie, apărare. Notăm aceste realități regionale, fără a anticipa temele episoadelor următoare din serie.
Reziliență și contramăsuri: ce poate face Europa, concret
În absența unei „pastile magice”, reziliența se construiește din tehnică, proceduri și coordonare. La nivel tehnic, soluția este diversificarea și suprapunerea: receptoare capabile să folosească mai multe constelații și mai multe frecvențe, antene și filtre anti-bruiaj, algoritmi care detectează semnalele artificiale și nu le acceptă ca adevărate. Pentru aviație și marină, navigația inerțială, radionavigația clasică și monitorizarea integrității poziției rămân plasa de siguranță. Rețelele esențiale au nevoie de rute alternative și de timp de referință independent, pentru ca, atunci când legătura de urcare către satelit este întreruptă, serviciul să nu se prăbușească.
Procedural, sunt vitale antrenamentele pe scenarii: echipajele trebuie să recunoască repede semnele poziției indusă artificial (prin semnale satelitare), să treacă ordonat pe rezerve, să confirme cu surse independente. Operatorii de infrastructuri trebuie să aibă planuri de continuitate care pornesc în minute, nu în ore. Iar la nivel instituțional, coordonarea civil–militar și schimbul de date în timp aproape real despre interferențe fac diferența dintre un incident izolat și o criză. Cupola nu dispare, însă îi poți scurta efectul, îi poți limita aria și îi poți atenua impactul asupra deciziilor.
Umbrela care face lovitura posibilă
Cupola electromagnetică și spațială nu e o metaforă. Este nivelul operațional care oferă timp, ascunde intenții și îl împinge pe adversar să facă pasul greșit. Controlul intern al fluxurilor (filtrarea, „internetul suveran” – RuNet) creează mediul sigur pentru putere; iar Telegram acționează ca „braț digital” care fixează percepția. Între ele, cupola taie, în spectru, ceea ce adversarul vede, aude și consideră adevărat; sus, pe orbită, transmite că spațiul a devenit și el teatru de luptă.
Pentru Europa, întrebarea nu mai este dacă fenomenul există, ci cum îl recunoaștem la timp și cum construim redundanțe reale: proceduri în cabina de pilotaj și pe puntea navei, rețele de rezervă pentru servicii esențiale, receptoare și algoritmi care nu se lasă păcăliți de primul semnal „convingător”, monitorizare continuă a interferențelor și răspuns coordonat.
Iar Episodul 8 va coborî din spectru în rețele: „Divizia cibernetică a GRU: 26165 și 74455” — piesa care completează acest tablou, acolo unde intruziunea digitală întâlnește ceea ce cupola ascunde.
Seria completă „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade):
1. Scutul înaintea loviturii – începutul războiului digital rus
2. Harta strategică: logica războiului hibrid
3. Cronologia legilor: de la „agenții străini” la „căutarea interzisă” (2012–2025)
4. „Ochiul și timpanul” cu filtru rusesc: interceptare totală, filtrare la comandă și răspunsuri din interiorul RuNet-ului
5. Pumnul în gură presei: capturarea presei și monopolul statului asupra informației
6. Telegram, brațul digital înarmat al Kremlinului împotriva Occidentului
7. Cupola electromagnetică și spațială: bruiaj, poziție indusă artificial și sateliți în războiul hibrid al Rusiei
8. Divizia cibernetică a GRU: 26165 și 74455
9. Splinternet operațional
10. Studiu de caz: Moldova, România, Franța
11. „Apărarea permite atacul”
12. Breșe, contramăsuri, lecții pentru democrații
13. Epilog – Cortina digitală și timpul
About The Author
