Mai întâi, Kremlinul a fortificat digital Rusia — înăuntru și în afară, cu un scut cu două fețe. Apoi a atacat Occidentul.
Acesta este episodul 9 din seria de investigații „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade). În această serie, Investigative-Report radiografiază fortăreața digitală construită de Kremlin înainte de a lansa ofensiva informațională împotriva democrațiilor occidentale — de la legi, infrastructură și propagandă centralizată, până la Telegram, „cupola” electromagnetică, unitățile cibernetice ale GRU și exportul modelului în Europa.
Episodul anterior a documentat Divizia cibernetică a GRU — Unitatea 26165 (Amenințare Persistentă Avansată 28 — APT28) și Unitatea 74455 („Sandworm”, evaluată recent ca APT44) — modul în care intră, colectează și sabotează infrastructuri în Ucraina și în Europa, profitând de ferestrele deschise de „cupola” electromagnetică. În episodul de față coborâm în rețele: Splinternetul operațional — RuNet, întrerupătorul de stat, adică modul în care Rusia poate separa țara de internetul global, menținând în viață un ecosistem intern (DNS național, rute controlate, liste „albe”) și impunând, la ordin, filtrare, încetiniri sau blocări.
RuNet: butonul care deformează realitatea în Rusia
Nu e doar „internetul rusesc”, așa cum s-a încetățenit expresia. Este un spațiu paralel, construit ca o lume digitală cu frontieră, vamă și trecere la semafor, în care fiecare pachet de informație poate fi întors din drum, încetinit sau respins. Numele tehnic nu contează pentru publicul obișnuit; esența rămâne ușor de înțeles: RuNet este Cortina de Fier Digitală pe care statul o poate trage la comandă — pentru a închide ferestrele spre exterior, pentru a controla aerul din interior și, la nevoie, pentru a lovi în afară fără ecou periculos înăuntru. Cadrul juridic care permite această arhitectură a fost adoptat în 2019 și oferă autorității de reglementare pârghia să redirecționeze, să filtreze sau să taie conexiunile cu lumea.
După 24 februarie 2022, mecanismul s-a văzut în regim de război: încetiniri „chirurgicale” impuse platformelor care nu se aliniază, blocări sincronizate de rețele sociale și, mai nou, regimuri regionale de liste „albe” — un pachet limitat de site-uri aprobate oficial, disponibil și atunci când restul internetului mobil este oprit „temporar”. Când maneta este coborâtă, viața digitală continuă strict pe traseele pe care le trasează statul. Pentru cetățean, libertatea devine „acces cu aprobare”; pentru putere, ecranarea internă oferă libertate de manevră externă.
„Sistemul nervos” al RuNet-ului: legi, relee și aparatul de comandă
În episoadele anterioare am coborât în subsolul tehnic al edificiului — acolo unde legile devin cabluri și filtre, iar apăsarea unui buton într-un birou schimbă ce vede un om pe ecran. Am arătat cum Rusia a construit interceptarea totală (SORM), filtrarea la comandă și un sistem de control în timp real care trece prin autoritatea de reglementare, operatori și echipamente instalate în rețelele acestora (explicate în Episodul 4). Fără a relua întreaga schemă, reamintim doar concluzia utilă pentru episodul de față: pârghiile juridice și tehnice sunt interblocate, astfel încât statul să poată izola, modela și redirecționa fluxurile după interesul politic al momentului.
Ceea ce în documentele oficiale este prezentat drept „internet suveran” pornește de la legea din 2019, care obligă operatorii să instaleze echipamente capabile să urmărească, să filtreze și să reconfigureze traficul (SORM, DPI/TSPU, DNS național), iar autoritatea de reglementare (Roskomnadzor/GRFC) să preia, la nevoie, centrul de control. În limbajul rețelelor, asta înseamnă că punctele prin care trece traficul — inclusiv IXP-urile și rutele internaționale — pot fi programate să încetinească anume servicii, să blocheze domenii, să forțeze anumite rute, să rescrie rezolvarea numelor de domenii sau, în caz extrem, să închidă porțile către exterior. Așa arată un întrerupător de stat.
Din 2019 încoace, autoritățile au organizat periodic exerciții de izolare a RuNet-ului de internetul global. În iunie–iulie 2021, potrivit documentelor de lucru citate de presa internațională, Rusia a reușit să se decupleze în teste, menținând funcționale serviciile interne. Ulterior, în iulie 2023, autoritățile au raportat un nou test „reușit”, chiar dacă, pe parcursul a două ore, numeroase site-uri guvernamentale și internaționale au devenit inaccesibile. Ideea nu este o fantezie tehnologică, ci un procedeu repetat și rafinat. Rusia își testează RuNetul ca pe o armă strategică, la fel cum își testează rachetele: fără spectatori, după scenarii repetate, pentru a verifica raza, precizia, timpul de reacție și reziliența în caz de contra-acțiune.
Cum funcționează, pe înțelesul cititorului
Imaginați-vă că toată țara este legată la internet prin mai multe „noduri” mari, ca niște gări unde se schimbă direcțiile și se verifică biletele. La aceste gări, statul a instalat aparate capabile să privească ce fel de tren vine, unde se duce și ce conține. Când vrea, poate ridica bariera pentru anumite trenuri, poate încetini altele până când călătorii se satură și coboară, sau poate direcționa traficul pe rute ocolitoare care nu mai dau în bulevardele lumii, ci în străduțe interne. Pentru navigare, registrul numelor (agenda care spune „unde se găsește cutare site”) poate fi înlocuit cu o agendă națională. Rezultatul este o țesătură de drumuri care se poate închide ca o capcană, dar care poate fi și re-aranjată rapid pentru a păstra în funcțiune ce e „de stat” și „de bază”, în timp ce restul se întunecă.
Fără a împovăra textul cu abrevieri, reținem doar că, înainte de război, Rusia a exersat încetinirea selectivă împotriva unor platforme de socializare (ex.: Twitter, 2021), măsurată de cercetători ca o premieră la scară națională. În 2022, accesul la Meduza, BBC Russian și Deutsche Welle a fost documentat ca blocat în Rusia, în serie, pe baza măsurătorilor OONI. După invazie, s-a trecut des de la „încetinire” la blocare pur și simplu, fenomen documentat prin măsurături deschise în rețea și care se vede și astăzi în accesul la presă independentă. Când instrumentele sunt montate în toate nodurile importante ale rețelei, comanda centrală devine o chestiune de politică, nu de „dacă se poate tehnic”.
RuNet în regim operațional: liste albe, regimuri regionale, continuitate „de stat”
Noutatea ultimului an este consolidarea regimului de liste „albe” pentru internetul mobil în mai multe regiuni. Autoritățile explică aceste întreruperi ca pe o măsură de „siguranță” în fața atacurilor cu drone; consecința pentru cetățean este că, zile sau săptămâni, telefonul are acces doar la un pachet de site-uri și aplicații considerate „esențiale”: piețe online „aprobate”, servicii de livrare, aplicații de transport, bănci, plăți, portaluri publice. Restul rămâne în întuneric până când maneta se ridică. Ceea ce la început a părut o improvizație de criză s-a transformat treptat într-un sistem: o infrastructură de acces „garantat” pentru ce alege statul, menținută la viteză normală chiar și în plin blackout. La 7 august 2025, ministrul Dezvoltării Digitale, Maksut Șadaev, a confirmat public, prin Interfax, instituirea unei „liste albe” naționale pentru perioadele de întrerupere a internetului mobil, în acord cu operatorii.
În acest regim, „dreptul la informare” devine acces condiționat: statul nu te oprește mereu să deschizi telefonul, dar decide în locul tău ce există „pe internet” atunci când lucrurile se închid. În paralel, se încurajează versiuni „de casă” ale serviciilor populare, care capătă vizibilitate și performanță pe traseele „deschise”, în timp ce rivalii care refuză să colaboreze se lovesc constant de ziduri invizibile — întâi încetiniri, apoi erori, în final interdicții. Presa independentă rămâne sistematic în afara listei, cu accesul blocat sau instabil, așa cum arată măsurătorile publice strânse în ultimii ani.
„Suveranitate” în limbaj de stat, control în limbajul vieții
Cuvântul „suveranitate” sună benign, ca un paravan de protecție în fața „răului” din afară. În realitate, înseamnă centralizare. Legea din 2019 a fost astfel scrisă încât să permită autorității de reglementare să preia butoanele, să lase operatorilor costurile, iar cetățeanului liniștea falsă a „funcționării” — o funcționare care reproduce lumea după chipul statului. În raportările organizațiilor internaționale și în analizele tehnice independente, Rusia este o țară-cheie pentru înțelegerea fracturării internetului global: un studiu de caz despre cum politici „de securitate” sunt folosite pentru izolarea populației și pentru tăierea punților de informare cu exteriorul.
În iulie 2025, un raport de sinteză privind situația din Rusia descria o scară a intervenției statului care merge de la întreruperi și încetiniri la blocări masive, în paralel cu presiuni legale și economice asupra platformelor care găzduiesc conținut critic. Faptul că unele site-uri externe au ieșit singure din Rusia sub presiunea sancțiunilor sau a mediului ostil nu schimbă fondul: instrumentele de control rămân pe poziție, iar cenzura este normă, nu excepție.
De ce are nevoie Kremlinul de două interneturi în aceeași țară
Pentru a înțelege utilitatea politică a Splinternetului operațional, e suficient să privim modul în care se sincronizează scutul dinăuntru cu loviturile în afară. Atunci când reacția internă este amortizată, costul politic al operațiunilor externe — dezinformare, presiune informațională, manipulări — scade dramatic. Publicul rus nu vede același film cu publicul european; iar atunci când îl vede, filmul rulează la o viteză de neprivit. Când apare un subiect stânjenitor, se introduce „ceață” pe rute, iar când revine calmul, se ridică bariera pentru traseele „prietene”. Din acest punct de vedere, RuNet este o mașină de modelat realitatea pentru interior, care în același timp protejează operațiunile de influență îndreptate spre exterior. Am urmărit această logică pas cu pas în seria noastră: mai întâi legea (arhitectura juridică a suprimării), apoi subsolul tehnic (interceptare, filtrare, registru național de nume de domenii), capturarea presei și „supapa” Telegram, cupola electromagnetică și unitățile cibernetice ale GRU. Toate acestea converg aici: Splinternetul este starea de funcționare a acestei fortărețe, momentul în care zidul se trage și lumea se rescrie în interior. Pentru detaliile tehnice privind interceptarea și filtrarea descrise în episodul anterior dedicat „subsolului”, trimitere la Episodul 4, care documentează mecanismele concrete de control în rețelele ruse.
RuNet, probat în timp: de la „încetinire” la cădere controlată
Primul mare semn că „maneta” există a venit la începutul lui 2021, când autoritățile au încetinit, pentru tot publicul, accesul la Twitter (astăzi X), invocând încălcări ale legii interne. Cercetătorii independenți au măsurat fenomenul ca pe prima aplicare la scară națională a acestei tehnici: nu întrerupi complet accesul, dar îl faci atât de lent și instabil încât devine inutilizabil pentru majoritatea utilizatorilor. Au urmat blocarea Facebook și Instagram (martie 2022) și episoade recurente de limitări/întreruperi pentru YouTube — toate în logica aceleiași manete. Pe 8 august 2024, serviciile ruse de monitorizare au raportat mii de întreruperi la YouTube; numeroși utilizatori au indicat acces funcțional doar prin VPN.
La fel de importantă este exersarea izolării totale. În iulie 2021, o testare internă a decuplării de la internetul global a fost relatată pe baza documentelor unei grupări de lucru; ulterior, în iulie 2023, autoritățile au făcut public un nou „exercițiu reușit”. Nu discutăm aici PR-ul, ci posibilitatea tehnică confirmată: rutele pot fi rearanjate astfel încât RuNet să rămână în picioare ca insulă. Asta schimbă totul — de la modul în care circulă știrile, până la felul în care funcționează plățile, serviciile publice sau platformele comerciale.
Listele „albe”: universul mic în care ești lăsat să respiri
În 2025, în numeroase regiuni, cetățenii au început să relateze „intermitențe” prelungite ale internetului mobil, sub justificarea „securității”. În loc de o tăiere totală, a apărut un acces pe liste „albe”: funcționează câteva zeci sau sute de resurse alese, la viteză normală; restul e blocat. Printre ele, servicii „domestice” de cumpărături, aplicații de taxi, bănci și plăți, portaluri publice, uneori platforme educaționale, uneori o mână de site-uri media „neproblematice”. Pentru cetățean, viața de zi cu zi „merge” — poți comanda, plăti, chema un taxi, verifica o factură. Pentru autoritate, fereastra critică rămâne închisă: presa independentă, rețelele în care circulă informații nedorite, platformele „greșite”. Splinternetul devine, astfel, norma de funcționare a regiunilor în perioadele „sensibile”.
În această ecuație, „supapa” informativă rămâne utilă — un canal aparent „neutru” care permite puterii să pretindă că nu cenzurează „tot”, ci doar „ce e periculos”, în timp ce depinde politic ca aerul de canalul respectiv. Am tratat această „neutralitate” în episodul dedicat platformei de mesagerie, explicând de ce nu e, în realitate, o excepție de la regulă, ci parte a regulii. Aici e suficient să observăm că supapa există și funcționează în interiorul cadrului RuNet, nu împotriva lui.
Exportul modelului: „suveranitate” ca marfă strategică
De la justificarea „defensivă” la produsul de export nu a fost decât un pas. În ultimii ani, Rusia a promovat în diverse forumuri internaționale ideea unui internet „mai sigur”, cu control național consolidat, propunând la pachet „sprijin tehnic” pentru monitorizare și filtrare. Dincolo de diplomație, experții au observat un schimb practic de tehnologie și know-how între state cu regimuri autoritare sau iliberale, convergență care împinge lumea spre fragmentare. Dacă adaugi și ambițiile politice din organisme internaționale, tabloul arată limpede: „suveranitatea digitală” e limbajul politic; Splinternetul e realitatea tehnică.
Concret, guverne din Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan și Uzbekistan, precum și din Cuba și Nicaragua, au achiziționat în ultimii ani soluții de supraveghere compatibile cu SORM, extinzând capacitatea de cenzurare și interceptare, potrivit unei analize Recorded Future (7 ianuarie 2025). Furnizori ruși — între care PROTEI și MFI Soft — sunt documentați de peste un deceniu ca exportatori de tehnologie de interceptare și filtrare (DPI) către astfel de state (Davis Center, Harvard).
Efectul asupra societății ruse: liniște programată
Dezinformarea nu funcționează în vid; are nevoie de o cameră în care ecoul să se audă doar într-un fel. RuNet a construit această cameră. Când sursele independente sunt împinse afară sau făcute greu accesibile, iar algoritmii „prieteni” aleargă pe trasee privilegiate, se obține o liniște programată. Omul nu primește un decret care să-i spună „nu ai voie să citești asta”, dar telefonul lui se oprește fix când vrea să citească. Dacă insistă, are la îndemână versiuni „alternative” ale lumii, ușor accesibile și bine promovate. Acolo, statul are întotdeauna dreptate, iar războiul e mereu defensiv. Sunt detalii pe care le-am documentat în episoadele dedicate presei capturate și instrumentelor de filtrare; aici vedem doar cum se închid piesele, ca într-un puzzle care devine tot mai greu de desfăcut.
Măsurătorile publice ale rețelei, agregate în ultimii ani, arată că sute de domenii media rămân blocate, iar accesul la platforme cu potențial critic este variabil — astăzi merge, mâine se rupe, poimâine „nu se încarcă” decât în anumite intervale. Este o uzură calculată, care în timp produce dezinteres, oboseală și, în final, conformare.
Efectul asupra Occidentului: scutul care permite lovitura
Pentru exterior, Splinternetul operațional înseamnă opacitate și imprevizibilitate. Când un stat își poate reconfigura rutele în timp real și își poate restrânge, la nevoie, interfețele cu lumea, atribuirile devin mai grele, reacțiile se întârzie, iar costurile cresc. Asta nu înseamnă că acțiunile maligne dispar; înseamnă că ele pot fi calibrate și detașate de presiunea internă, pentru că publicul de acasă nu vede, nu are cu ce compara sau, pur și simplu, nu poate accesa corecțiile. În episoadele dedicate cupolei electromagnetice și diviziilor cibernetice ale GRU am văzut cum, în exterior, Rusia combină mijloace militare, electronice și informatice; în interior, Splinternetul asigură acoperirea și amortizarea.
O observație de fond: tehnicul fără technicism
Am ales, deliberat, să evităm lista de abrevieri, pentru că realitatea Splinternetului nu stă în literele unui jargon, ci în experiența utilizatorului și în decizia politică. Nu e nevoie să știi cum arată echipamentul din nodul tău de rețea ca să înțelegi că, atunci când cauți o știre independentă și ți se încarcă doar magazinul „de casă”, cineva a decis ce ai voie să vezi. Nu e nevoie să pricepi protocoalele de nume ca să simți că, într-o zi, banca și portalul public merg „ca uns”, dar o investigație despre corupție „nu mai există”. Splinternetul este ideea simplă că „internetul” nu mai e același pentru toți, iar într-o țară ca Rusia, poate fi tăiat în felii, la comandă.
Întrerupătorul
La capătul acestor nouă episoade, RuNet apare ca întrerupătorul final al fortăreței. Legile, aparatul de securitate, rețeaua tehnică, media capturată, „supapele” utile și cupola electromagnetică își dau mâna în momentul în care statul decide cum și cât se mai vede lumea. Uneori e nevoie doar de o „ceață” pe traseu. Alteori, luminile se sting, iar cetățeanul rămâne cu o listă „albă” de ferestre curate, care dau toate spre piața și tribuna oficială. Dincolo de gard, războiul informațional continuă. Scutul din interior îi permite lovitura. Iar în această „ordine”, nu tehnologia e vedeta, ci voința.
Urmează Episodul 10 — „Studiu de caz: Moldova, România, Franța — ca teren de testare pentru arsenalul digital al Rusiei”: vom pune în oglindă trei spații democratice aflate sub presiune, reconstruind pe documente oficiale, măsurători de rețea și anchete publice cum tacticile descrise aici (blocaje DNS, „liste albe”, comutări de rute, operațiuni proxy) au fost testate, adaptate sau imitate, cu actori, vectori, cronologii și efecte vizibile în viața publică.
Seria completă „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade):
1. Scutul înaintea loviturii – începutul războiului digital rus
2. Harta strategică: logica războiului hibrid
3. Cronologia legilor: de la „agenții străini” la „căutarea interzisă” (2012–2025)
4. „Ochiul și timpanul” cu filtru rusesc: interceptare totală, filtrare la comandă și răspunsuri din interiorul RuNet-ului
5. Pumnul în gură presei: capturarea presei și monopolul statului asupra informației
6. Telegram, brațul digital înarmat al Kremlinului împotriva Occidentului
7. Cupola electromagnetică și spațială: bruiaj, poziție indusă artificial și sateliți în războiul hibrid al Rusiei
8. Divizia cibernetică a GRU: unitățile militare 26165 și 74455, de la spionaj la sabotaj în infrastructurile europene
9. RuNet: butonul care deformează realitatea în Rusia
10. Studiu de caz: Moldova, România, Franța
11. „Apărarea permite atacul”
12. Breșe, contramăsuri, lecții pentru democrații
13. Epilog – Cortina digitală și timpul
About The Author
