Mai întâi, Kremlinul a fortificat digital Rusia — înăuntru și în afară, cu un scut cu două fețe. Apoi a atacat Occidentul.
Capturarea presei: proprietate controlată, redacții aliniate
După ce proprietatea trece la oameni ai puterii, direcția editorială se schimbă rapid: agenda se conformează, iar criticile se răresc până dispar. În 2014, Duma a limitat la 20% deținerile străine în media — măsură care a împins vânzările către proprietari „siguri” și a schimbat rapid harta pluralismului (Reuters). În martie 2014, după un avertisment al autorității, proprietarul Lenta.ru a înlocuit redactorul-șef; zeci de jurnaliști au plecat invocând cenzura (Reuters). În 2016, plecarea conducerii RBC după materiale sensibile despre cercul puterii a arătat cum se trasează, de facto, limitele „toleranței” editoriale (Reuters). În 2020, Vedomosti a intrat într-o criză editorială odată cu schimbarea acționariatului, redacția acuzând ingerințe în conținut (The Moscow Times). În 2022, Yandex a transferat News și Zen către VK, mutând poarta de intrare a știrilor într-un ecosistem ușor de controlat politic (Reuters).
Etichete care reduc la tăcere: „agent străin”, „indezirabil”, pedepse pentru „discreditarea armatei”
Stigmatul legal a devenit instrument de disciplinare. Eticheta de „agent străin” a coborât din zona ONG-urilor în redacții și asupra jurnaliștilor, aducând birocrație, costuri și pierderi de audiență; din 2024, legea interzice publicitatea pe site-urile, canalele și paginile lor, transformând eticheta într-o condamnare economică (The Moscow Times). Nivelul următor — „organizație indezirabilă” — înseamnă că însăși colaborarea devine infracțiune: Meduza a fost declarată „indezirabilă” în ianuarie 2023, punând în pericol penal orice autor, editor sau distribuitor care lucrează cu redacția pe teritoriul rus (IPI). În iulie 2024, The Moscow Times a primit același verdict, fiind practic scoasă în afara legii în Rusia (Reuters). După 24 februarie 2022, infracțiunile de „discreditare a armatei” și de „informații false” despre război au fost aplicate direct jurnaliștilor, cu pedepse de ani de închisoare (AP).
Cenzorul tehnic al rețelei: încetiniri, blocări, scoatere din index
Când procedurile administrative și judiciare se lungesc, se acționează tehnic. În martie 2021, autoritățile au încetinit intenționat încărcarea Twitter la nivel național — demonstrație că inspecția profundă a traficului (DPI) poate regla central viteza și accesul, până la blocare (ACM IMC 2021). După invazia Ucrainei, Roskomnadzor a restricționat accesul la BBC, Deutsche Welle, RFE/RL și alte instituții, scoțându-le din raza publicului din Rusia (Reuters). În interior, aceeași combinație de ordine administrative și măsuri tehnice a lovit posturile critice: Dozhd/TV Rain a fost etichetat „agent străin” în 2021 și a reluat emisia din exil după ce a fost blocat în martie 2022 (Reuters; Reuters). Ekho Moskvy a fost scos de pe frecvențe și apoi dizolvat, acesta fiind sfârșitul unui reper al radioului liber (Reuters). Toate aceste măsuri sunt puse în mișcare prin ordinele Roskomnadzor (registrul de blocări), pe care furnizorii și distribuitorii sunt obligați să le aplice.
Finanțarea, ținta directă: publicitate, licențe, distribuție
S-a mers pe ideea că, dacă tai finanțarea, vocea redacției dispare: fără publicitate, fără licențe și fără distribuție, nu mai poți publica. Din martie 2024, interdicția de a vinde publicitate pentru „agenții străini” a devenit lege, lovind direct bugetele redacțiilor independente (The Moscow Times). Transferul Yandex.News/Zen la VK a fixat distribuția într-un circuit controlabil administrativ (Reuters). Iar când Uniunea Europeană a sancționat canale de propagandă ale statului rus, Moscova a răspuns blocând instituții media occidentale, adâncind izolarea informațională internă (Reuters).
Cazuri-simbol: redacții închise, mutate, reconfigurate
Urmează câteva redacții-reper și felul în care au fost oprite: avertismente oficiale, retrageri de licență, etichete penale, blocări tehnice și, în final, dizolvări — cu efectele imediate asupra fiecăreia.
- TV Rain / Dozhd — etichetat „agent străin” în 2021, blocat în martie 2022; a reluat emisia din exil (Reuters).
- Ekho Moskvy — scos de pe frecvențe și apoi dizolvat; semnal limpede pentru audio-vizualul critic (Reuters).
- Novaya Gazeta — și-a suspendat apariția în martie 2022 pe fondul noilor legi despre „armată”, iar în septembrie 2022 i-a fost revocată licența (AP).
- Lenta.ru — în 2014, după un avertisment al autorității, conducerea editorială a fost schimbată; urmare: demisii în lanț și acuzații de cenzură (Reuters).
- RBC — 2016: plecări la vârf pe fondul unor materiale despre cercul puterii; mesajul: limitele sunt politice, nu profesionale (Reuters).
- Yandex.News / Zen → VK — poarta de intrare în știri mutată într-un ecosistem controlabil politic (Reuters).
- Meduza — declarată „indezirabilă”: colaborarea devine infracțiune (IPI).
- The Moscow Times — declarată „indezirabilă” în 2024: criminalizarea legăturilor cu redacția pe teritoriul rus (Reuters).
Asasinate, morți suspecte și dispariții (2000–2025): cronologie esențială
Urmează o listă sintetică a cazurilor-reper din 2000 până azi: jurnaliști uciși, morți în condiții suspecte sau dispăruți — în Rusia și în exil — selectați din dosare documentate de organizații internaționale.
- 2000 — Igor Domnikov (Novaya Gazeta) — bătut cu bestialitate, moare după două luni; condamnați, dar nu și autorii morali (CPJ).
- 2003 — Yuri Șcecochihin (Novaya Gazeta) — moarte bruscă, suspiciune de otrăvire; autoritățile blochează transparența medicală (CPJ).
- 2004 — Paul Klebnikov (Forbes Rusia) — împușcat la Moscova; dosar-simbol al impunității (CPJ).
- 2006 — Anna Politkovskaia (Novaya Gazeta) — asasinată în scara blocului pe 7 octombrie, ostentativ, chiar de ziua lui Vladimir Putin; executanți condamnați, comanditarii rămân în umbră (CPJ).
- 2008 — Magomed Ievloiev (Ingushetia.ru) — împușcat în duba poliției; oficial „accident”, pentru apropiați execuție, asasinat (CPJ).
- 2009 — Stanislav Markelov & Anastasia Baburova (Novaya Gazeta) — împușcați în plină zi; vinovați direcți identificați, lanțul de comandă neclar din punct de vedere oficial (CPJ).
- 2009 — Natalia Estemirova — răpită și executată; CEDO constată eșecul statului în investigarea eficientă (HRW).
- 2013 — Mihail Beketov — moare din cauza sechelelor unui atac din 2008, după dezvăluiri despre corupția locală (CPJ).
- 2017 — Dmitri Popkov — găsit împușcat; ancheta stagnează (CPJ).
- 2018 — Maksim Borodin — cade de la balcon și moare; scrisese despre Wagner; colegii cer inutil o anchetă reală (CPJ).
- 2018 (R. Centrafricană) — Orkhan Djemal, Aleksandr Rastorguev & Kirill Radcenko — uciși într-o ambuscadă în timp ce documentau Wagner; versiunea oficială: „jaf”; rămân semne de întrebare poentru autorități, pentru că autorii sunt transparenți (CPJ).
În multe dintre aceste cazuri, executanții — când apar — nu duc la comanditari. Iar când indiciile urcă spre decidenți politici, anchetele se blochează.
Vid umplut de stat: în locul pluralismului, monologul oficial
După anularea vocilor independente, spațiul a fost ocupat rapid de instituții controlate de stat sau de conglomerate apropiate puterii: televiziunile Pervîi Kanal, Rossiya-1 (VGTRK) și NTV (Gazprom-Media), agențiile RIA Novosti și TASS, canalele internaționale RT și Sputnik, precum și platformele VK și Odnoklassniki devenite porți principale de distribuție. Mutarea Yandex.News/Zen la VK a consolidat această arhitectură: algoritmul de promovare poate fi ajustat administrativ, iar vizibilitatea conținutului critic scade (Reuters). Redacțiile forțate în exil (Riga, Vilnius, Tbilisi, Amsterdam) ajung la publicul din Rusia prin ocoluri tehnice; colaborarea cu ele este descurajată penal, odată cu extinderea etichetelor de „agent străin” și „indezirabil” (IPI).
Efectul final: monopol de stat asupra informației
Cadrul juridic, cenzorul tehnic și presiunea economică acționează împreună. Presa independentă a fost redusă la tăcere, iar în locul dezbaterii pluraliste funcționează o narațiune unică, distribuită prin canale controlate și impusă prin amenințarea cu dosar penal pentru oricine o contrazice. E logica fortăreței: zid înăuntru, zid în afară, trafic filtrat printr-o singură poartă.
Urmează în Episodul 6: propaganda centralizată în acțiune — cum funcționează distribuția controlată și cum arată, din interior, fabrica de consens.
Seria completă „Cortina de Fier Digitală” (13 episoade):
1. Scutul înaintea loviturii – începutul războiului digital rus
2. Harta strategică: logica războiului hibrid
3. Cronologia legilor: de la „agenții străini” la „căutarea interzisă” (2012–2025)
4. „Ochiul și timpanul” cu filtru rusesc: interceptare totală, filtrare la comandă și răspunsuri din interiorul RuNet-ului
5. Pumnul în gură presei: capturarea presei și monopolul statului asupra informației
6. Telegram, brațul digital înarmat al Kremlinului împotriva Occidentului
7. Cupola electromagnetică și spațială
8. Divizia cibernetică a GRU: 26165 și 74455
9. Splinternet operațional
10. Studiu de caz: Moldova, România, Franța
11. „Apărarea permite atacul”
12. Breșe, contramăsuri, lecții pentru democrații
13. Epilog – Cortina digitală și timpul
